28 Decembrie, 2006

Luca 1:68

Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său.

Preotul Zaharia a lăudat pe Domnul pentru darul frumos dat familiei lor. Ioan s-a născut în mod miraculos ca să fie premergătorul Domnului Isus. Zaharia a înţeles că acest copil avea un destin deosebit, de aceea el a asociat răscumpărarea poporului Israel cu naşterea lui Ioan. În cuvintele lui, el a binecuvântat pe Domnul Dumnezeu pentru cercetarea şi răscumpărarea poporului Său. Dar cercetarea nu s-a oprit la naşterea lui Ioan. În şase luni de la acel eveniment urma să se nască un alt copil, dar acel copil nu avea origine umană, ci divină. El va face o cercetare mai adâncă, şi apoi El va aduce răscumpărarea. Au trecut mulţi ani de la Sinai, când răscumpărarea s-a făcut prin sângele animalelor aduse ca jertfe. Deşi era o ispăşire completă, ea trebuia repetată în fiecare an. Acum însă se va arăta o răscumpărare permanentă, unică şi nerepetabilă. Domnul Isus îşi va da viaţa ca să ne-o răscumpere pe-a noastră. Noi trăim de partea cealaltă a Golgotei, aşa că răscumpărarea o vedem deja realizată, la dispoziţia fiecăruia care crede. Zaharia a fost de partea cealaltă a crucii, de aceea el vedea răscumpărarea în curs de a se împlini. Deşi nu a văzut-o realizată, el a binecuvântat pe Dumnezeu pentru ce va fi. Îl slăvim noi oare pentru ceea ce deja avem? El ne-a răscumpărat de sub blestem şi moarte. El ne-a scos de sub osânda păcatului şi ne-a pus picioarele pe stâncă. Să ne închinăm smeriţi înaintea Lui şi să-I aducem prinos de mulţumiri, slăvindu-L în eterne fericiri!