01 Aprilie, 2008

Efeseni 1:20

Pe care a desfășurat-o în Cristos, prin faptul că L-a înviat din morți, și L-a pus să șadă la dreapta Sa, în locurile cerești.

Apostolul Pavel s-a rugat ca cei din Efes să cunoască nemărginita mărime a puterii Lui Dumnezeu, putere pe care a desfășurat-o în învierea Domnului Isus. Învierea Domnului Isus demonstrează imensa putere a Lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, inclusiv asupra morții. Domnul Isus prin înviere Și-a câștigat locul cel mai de cinste, la dreapta Lui Dumnezeu în locurile cerești! În Sfânta Treime, Domnul Isus a avut acest drept și privilegiu de a fi la dreapta Lui Dumnezeu, dar prin dezbrăcarea Sa de Sine, El a re-urcat la locul slavei prin biruința asupra morții. Domnul Isus a promis că celor ce vor birui, le va da dreptul să șadă cu El pe acelaș scaun de domnie pe care a stat și El. Ce făgăduințe mărețe și sublime! Noi, păcătoșii de pe pământ, fără nici un merit, într-o zi vom sta la dreapta Lui Dumnezeu împreună cu Domnul Isus! El merită locul acela. El l-a câștigat în lupta crâncenă din Ghețimani și apoi la Golgota. Prin biruința Lui deplină și incontestabilă, Domnul Isus a câștigat pentru noi o mântuire atât de mare încât nimeni nu o poate cuprinde! Să ne închinăm smeriți înaintea Lui și să căutăm în fiecare zi să facem voia Lui.

31 Martie, 2008

1 Corinteni 15:21

Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit și învierea morților.

Apostolul Pavel a scris celor din Corint ca să-i facă să înțeleagă că toți cei care au murit vor învia, deoarece Domnul Isus a înviat! Învierea Domnului Isus a făcut posibil ca toți cei care cred în El să ajungă la înviere. Moartea a venit prin Adam. Prin neascultarea lui Adam, toți cei care vin din Adam sunt sub pedeapsa morții. Adam a fost desemnat ca fiind reprezentantul rasei umane. Când el a păcătuit, toți am păcătuit. Prin învierea Domnului Isus s-a făcut posibil ca toți cei care vin la El prin credință, să fie aduși la viață. Așa cum Adam ne-a reprezentat, tot la fel ne-a reprezentat și Domnul Isus. Adam însă ne-a dus la moarte, iar Domnul Isus la viață. Să-I aducem laudă și mulțumire pentru darul vieții veșnice. Fie ca umblarea noastră să fie în puterea învierii Lui. Fie ca manifestarea vieții noi să fie tot mai vizibilă în toți copiii Lui Dumnezeu!

30 Martie, 2008

Ioan 20:29

”Tomo” i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, și au crezut.”

Domnul Isus a fericit pe cei care cred în El fără să-L vadă în mod fizic. El ne-a inclus și pe noi în acest grup, deoarece nici unul din noi nu L-am văzut pe Domnul Isus în modul în care ucenicii Lui L-au văzut. Toma nu a fost cu ucenicii când Domnul s-a arătat în prima zi a învierii. El a exprimat necredință până la proba contrarie, iar Domnul Isus a venit pentru a-i demonstra fizic că El a înviat. La nici un alt ucenic nu i s-a dat șansa să pună mâna în coasta Lui, sau degetul pe semnul cuielor, numai Toma a avut acest privilegiu. Nu cred că Toma s-a folosit de acest privilegiu de a pune mâna în coasta Domnului. Când L-a văzut, Toma și-a dat seama că este Domnul Isus. El a fost copleșit de splendoarea învierii ce s-a văzut pe fața Domnului, de aceea Toma a exprimat cu convingere că Domnul Isus este Domnul și Dumnezeul lui! Domnul Isus i-a spus că datorită faptului că L-a văzut, a ajuns să creadă, dar ferice e de cei ce au crezut fără să fi văzut, sau cred fără să vadă. Credința nu se bazează pe lucruri vizibile, ci pe cele care nu se văd. Și acest lucru este minunat pentru că lucrurile nevăzute sunt veșnice, iar cele văzute sunt trecătoare. Să mergem la casa de rugăciune plini de credință pentru a-L slăvi împreună pe Cel ce a înviat și ne-a adus fericire pentru toți care, deși nu L-am văzut fizic, credem în El!

29 Martie, 2008

Psalmul 16:10

Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuința morților, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.

Psalmistul David a scris aceste cuvinte cu încrederea că Dumnezeu nu-l va abandona niciodată, chiar dacă va ajunge în locuința morților. Atât Apostolul Petru, cât și Apostolul Pavel au folosit acest verset pentru a dovedi poporului Israel realitatea învierii Domnului Isus. Ambii s-au referit la acest cuvânt ca fiind profetic. Nu cred că acest verset se aplică numai la învierea Domnului Isus. Cred că se referă la orice credincios care chiar dacă moare, va trăi. Dumnezeu nu va lăsa pe preaiubiții Lui în putrezire, ci îi va duce în prezența Lui, unde sunt desfătări veșnice. Domnul Isus a înviat, căci Dumnezeu nu a îngăduit ca Cel care a biruit păcatul și moartea, să mai fie ținut în închisoarea morții. Dumnezeu a dovedit lumii că nu moartea are ultimul cuvânt, ci Domnul vieții! Să nu ne temem de moarte, căci El a înviat și viața Lui ne-a dat-o și nouă. Nu vom fi lăsați nici noi în locuința morților, ci vom învia. Am înviat acum pentru a trăi o viață nouă și vom învia la marea înviere pentru a fi cu Domnul pentru veci de veci în slavă!

28 Martie, 2008

Coloseni 2:13

Pe voi care erați morți în greșelile voastre și în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viață împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greșelile.

Dumnezeu, în dragostea Lui, s-a uitat la noi în starea disperată în care ne-a adus păcatul, dar nu ne-a lăsat să ne descurcăm singuri, ci ne-a adus El la viață prin Domnul Isus. Numai după moartea și învierea Domnului a fost posibil așa ceva. Doar prin Jertfa Domnului Isus s-a dat hotărârea de iertare. După ce-am fost iertați, atunci a fost posibil ca să fim aduși la viață. Învierea Domnului Isus a făcut posibilă învierea noastră. Domnul Isus s-a identificat cu noi, iar prin această identificare, El nu a avut nici un alt interes decât binele nostru. O dată aduși la viață, noi trebuie să vedem semnele vieții noi. Viața care a început în noi, trebuie să se manifeste în fiecare zi în acțiunile și vorbele noastre. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea mult har în a trăi viața cea nouă în așa fel încât oamenii din jur să-L laude pe Dumnezeu. Să-I mulțumim Domnului pentru mântuirea mare care ne-a dat-o în dar.

27 Martie, 2008

1 Corinteni 15:13

Dacă nu este o înviere a morților, nici Cristos n-a înviat.

Apostolul Pavel a scris celor din Corint să le arate că Isus Domnul a înviat din morți. După multe arătări, Domnul i s-a arătat și lui. Apostolul Pavel a fost convins că Domnul Isus a înviat, dar dorea să le spună celor din Corint, credincioși care puneau la îndoială învierea morților. Argumentul cel mai puternic pentru învierea morților, este învierea Domnului Isus. Toți cei care mor în Cristos, vor învia pentru că a înviat Cristos. Învierea Domnului Isus dă garanție fiecărui credincios că va învia. Ce har este să credem că Domnul Isus a înviat! Acest har ni s-a dat fără nici un merit, numai prin credință. Domnul Isus a pus în noi credința că El este viu. Această asigurare ne conduce la o altă certitudine și anume, învierea noastră! Cei care nu cred în învierea Domnului Isus, nu vor avea parte de prima înviere, ci vor învia doar la a doua înviere. Voi cei care citiți aceste rânduri, credeți în învierea Domnului Isus? Să ne rugăm ca Domnul să ne dea har să credem și să nu ne îndoim deloc de învierea Domnului Isus!

26 Martie, 2008

Luca 24:2-3

Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt, au intrat înlăuntru, și n-au găsit trupul Domnului Isus.

Femeile care s-au dus la mormântul Domnului Isus au avut bucuria să vadă piatra dată la o parte. În fiecare an, ni se aduce aminte că Dumnezeu dă pietrele la o parte, dar majoritatea uităm imediat după Paști acest adevăr! El dă orice piatră la o parte, atunci când El găsește cu cale. Nimeni nu poate pune pietre în calea Lui, pe care Domnul să nu le dea la o parte. Femeile au intrat în mormânt, dar nu au găsit trupul Domnului Isus. Ele au căutat trupul. Atâta au știut ele că a mai rămas din ceea ce-a fost Învățătorul lor drag. Domnul Isus însă nu mai era doar trup, ci era o nouă ființă! Trupul Lui a fost transformat. Deși, a păstrat forma umană, natura umană s-a schimbat într-una slăvită. Domnul Isus a fost pus în mormânt în trup ca al nostru, dar a înviat într-un trup cu totul deosebit de al nostru. Este foarte posibil ca același fel de trup să primim și noi la marea înviere. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea orice piatră la o parte, iar apoi să ne deschidă ochii să vedem pietrele care au fost date la o parte! Să nu ne oprim să spunem la tot mai mulți oameni că Isus a înviat și este viu în vecii vecilor!

25 Martie, 2008

Ioan 20:18

Maria Magdalina s-a dus, și a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul și că i-a spus aceste lucruri.

Ce mare bucurie a fost peste Maria când L-a recunoscut pe Domnul! Ea a fost cea care n-a putut pleca de la mormânt fără o rezoluție clară. Mormântul era gol, hainele erau acolo, dar unde putea fi Domnul Isus? Domnul nu era departe. El era acolo și nu a trecut mult până ei s-au întâlnit. Domnul Isus a trimis-o să fie mesagera învierii, iar ea nu a pregetat și s-a dus la ucenici. Ioan ne-a scris că ea a vestit învierea, ceea ce mă face să cred că Maria nu a povestit, ci a proclamat învierea Domnului Isus! Bucuria ei s-a manifestat în dorința de a spune tuturor că Isus e viu. Ea L-a văzut și El a vorbit cu ea. Nimeni care știe că Isus e viu, nu poate fi oprit să spună de învierea Lui! Oriunde și la oricine va avea ocazia, el va spune despre Isus Cel viu. De ce este atâta apatie în Creștinismul de azi? De ce ne este așa de greu să spunem cuiva despre Domnul Isus Cel ce-a înviat din morți? Am obosit pe cale? Nu sunt prea mulți care vor să ne asculte? Maria s-a dus și a vestit că a văzut pe Domnul! Să ne rugăm ca Domnul să ne dea și nouă această dorință de a spune acelora pe care-i întâlnim că Isus a înviat și că e viu în viața noastră!

24 Martie, 2008

Luca 24:34

A înviat Domnul cu adevărat, și S-a arătat lui Simon.

Ucenicii Domnului Isus au primit asigurarea că Domnul a înviat, prin arătarea Lui în multe locuri și în multe feluri. O arătare foarte cunoscută este cea de pe drumul spre Emaus. Doi ucenici au fost pe acel drum când Domnul a mers împreună cu ei, fără ca ei să-L cunoască. După ce au stat la masă, Domnul a dispărut, iar ei au alergat înapoi la Ierusalim. Acolo au găsit ucenicii și le-au spus că Domnul a înviat cu adevărat! Ce transformare majoră a intervenit în viața acestor doi ucenici! Au fost triști, fără speranță, dar întâlnirea cu Domnul Isus, chiar dacă nu L-au cunoscut imediat, le-a schimbat viața!
Ei au alergat înapoi la Ierusalim, chiar dacă doar atunci au plecat de acolo. Ce exemplu pentru noi toți să alergăm cu mesajul învierii, să spunem și noi tuturor, că a înviat Domnul cu adevărat! Să nu ne descurajăm dacă oamenii nu vor să creadă, noi să ne dăm silințele să le arătăm vieți transformate de învierea Domnului Isus!

23 Martie, 2008

Ioan 20:8

Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat și el; și a văzut și a crezut.

CRISTOS A ÎNVIAT!
Ce mare bucurie să vă spun acest salut la toți care sunteți siguri de învierea Lui! Ce har să credem că El nu a rămas în mormânt, ci a înviat, cu moartea pe moarte călcând! S-au scris mii și mii de meditații cu privire la învierea Domnului Isus, și ce-aș mai putea eu adăuga, decât gândul bucuriei că Cel ce-a murit pentru mine nu a fost înfrânt, ci a biruit și a desăvârșit mântuirea mea! Dacă nu ar fi înviat Cristos, eu aș fi fost cel mai nenorocit om. Nu numai că m-aș fi înșelat eu, dar am spus atâtor oameni că Isus e viu...o, ce tragedie ar fi fost să nu fi înviat! Dar ce mare bucurie am să vă spun că nu am nici o îndoială cu privire la învierea Lui! El a înviat, iar Ioan ne scrie în versetul de azi, că el deși a ajuns primul la mormânt, nu a intrat. A lăsat pe curajosul Petru să meargă primul, iar după aceea a intrat și el. Intrarea lui Ioan a fost salutară. A văzut ce era acolo, sau mai bine zis cine nu mai era acolo, și Ioan a crezut! El nu ne scrie ce a crezut, dar se subînțelege că Ioan a crezut ce le-a spus Domnul Isus că va învia! Isus e viu și de aceea avem speranță că într-o zi vom învia și noi cu El. La cea din urmă trâmbiță, toți cei care au adormit în Cristos, se vor scula pentru a fi pe veci cu El. Dragii mei cititori, haideți la casa Domnului pentru a cânta cu toți credincioșii: Cristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte, viață dăruindu-le!

22 Martie, 2008

Luca 23:53

L-a dat jos de pe cruce, L-a înfășurat într-o pânză de in, L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni.

Iosif din Arimatea împreună cu Nicodim au cerut voie de la Pilat să îngroape pe Domnul Isus. Pilat le-a dat voie, așa că ei s-au dus și după pregătirile de rigoare, L-au pus pe Domnul Isus în mormânt. Cea ce se petrecea atunci, nu s-a mai petrecut niciodată. Cei doi nu au știut că ei au participat în cea mai mare dramă a omenirii. Dar noi știm că Domnul nu a rămas în mormânt, ci a înviat. E trist că pentru mulți oameni El este încă în mormânt. Ceea ce este și mai trist, este că unii din aceștia se numesc creștini, dar pentru ei, Cristos este doar în momânt. Aceștia Îl preferă în mormânt, deoarece Domnul Isus ar fi incomod pentru mulți. El nu vine cu forța în viața nimănui, dar vrea ca acolo unde este El să fim și noi. Domnul vieții a stat în mormânt și iadul s-a bucurat că au răpus pe Cel ce ataca zilnic împărăția întunericului. Dar nu a fost de lungă durată bucuria lor. Noi știm că Domnul Isus a înviat și e viu pentru veci de veci. Să fim atenți să nu punem și noi pe Isus în mormânt prin atitudinile noastre față de El, ca apoi noi să trăim ca și cum El nu ar fi înviat. Să ne închinăm Lui și să-I aducem slavă și mulțumire pentru mântuirea ce-a realizat-o pentru noi și în locul nostru.

21 Martie, 2008

Marcu 15:39

Sutașul, care sta în fața Lui Isus, când a văzut că Și-a dat astfel duhul, a zis: „Cu adevărat, omul acesta era Fiul Lui Dumnezeu!”

A început primăvara. Pomii sunt înfloriți în Atlanta. Astăzi e Vinerea Mare. Americanii se bucură tare mult când e vineri. Dar vinerea aceasta este deosebită de celelalte. În această vinere, mare parte din creștinism își amintește de răstignirea Domnului Isus. Fiul Lui Dumnezeu, Domnul Isus, a venit în lume ca să-Și dea viața ca preț de răscumpărare pentru noi. Pe Golgota a fost o mulțime de oameni curioși, care s-au dus să vadă execuția celor trei arestați. Cei mai mulți nu au priceput nimic, căci dacă pricepeau, situația ar fi fost alta. Dar sutașul a înțeles. Acest Om care a fost pus între cei doi tâlhari, nu era ca ei. Nu știa sutașul cum a trăit Domnul Isus, dar a văzut cum a murit, iar acest lucru l-a determinat să spună că acel om era Fiul Lui Dumnezeu. Ce mărturie puternică! Știm noi că Isus este Fiul Lui Dumnezeu? Nu doar că a fost, ci că este acum? Dacă este Fiul Lui Dumnezeu, suntem noi ascultători de El în tot ce ne-a poruncit El să facem? Să ne întoarcem cu fața la Cruce și văzând pe Domnul Isus prin ochii credinței, să ne închinăm înaintea Lui și să-I mulțumim pentru că a murit în locul nostru. Să ne pocăim de tot ce am greșit și să trăim cu demnitate pentru Cel ce Este cu adevărat Fiul Lui Dumnezeu!

20 Martie, 2008

Luca 22:39

După ce a ieșit afară, S-a dus, ca de obicei, în Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El.

Domnul Isus a plecat spre muntele Măslinilor. Acolo s-a mai rugat și altădată. Ucenicii nu mai aveau întrebări. Domnul Isus le-a spălat picioarele, apoi le-a arătat cine este cel care urma să-L vîndă. Ce mai puteau spune? Nici unul nu s-a gîndit ca să facă el slujba de slujitor, ci au lăsat pe Domnul Isus să o facă. Nici unul nu a încercat să-l oprească pe Iuda. De fapt, Ioan a scris, că ei au crezut că Iuda a mers să cumpere ceva. În drum spre Muntele Măslinilor, Domnul Isus le-a spus că ei sunt mlădițele, iar El este vița. I-a îndemnat să rămână în El, căci doar așa vor aduce roadă. Ucenicii ascultau și mergeau după El. Ce imagine grăitoare! Învățătorul înainte, iar ucenicii după El! Așa trebuie să facem și noi, să mergem după El. Oriunde merge El, noi să mergem după El. Oriunde va merge, chiar dacă va fi greu, noi va trebui să mergem cu El. Așa fac ucenicii Domnului, și așa mă rog să facem și noi, nu doar în această săptămână, ci tot timpul.

19 Martie, 2008

Ioan 2:17

Ucenicii Lui și-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru casa Ta Mă mănâncă pe Mine.”

Domnul Isus a curățit curtea Neamurilor și a declarat locul acela ca fiind loc de rugăciune și nu de negustorie. Ucenicii nu au putut uita acele zile. De fapt, Duhul Sfânt le-a adus aminte la toți ceea ce Domnul Isus a zis și a făcut. Domnul a făcut de cunoscut la toți că Templul a fost construit pentru a fi locul de rugăciune și închinare, atât pentru poporul Israel, cât și pentru neamuri. Dar în loc să fie așa, poporul Israel a optat pentru mersul vremurilor. Ei au luat poziția de schimbători de bani, vânzători de porumbei, etc. Domnul Isus nu a tolerat așa ceva, nu din pricină că era împotriva celor ce vroiau să fie de ajutor celor ce veneau de departe să se închine și aveau nevoie de serviciile acestea, ci pentru lăcomia lor. Ucenicii și-au adus aminte că era scris despre Domnul Isus că va fi consumat de râvna pentru casa Tatălui. Nu era consumat de frumusețea zidurilor, ci de ceea ce trebuia să fie și nu mai era și anume un loc de închinare. Prin acest templu, poporul se apropia de Dumnezeu, dar conducătorii lui Israel nu au mai promovat acest lucru, ci interesele lor de câștig erau la loc de cinste. Să ne rugăm ca Domnul să pună în noi râvnă pentru biserica Lui. Să fim și noi consumați de râvnă pentru biserica Domnului. Să nu neglijăm strângerea laolaltă, ci să facem tot ce putem pentru a fi mereu cu biserica la închinare.

18 Martie, 2008

Marcu 13:36

Temeți-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind.

Domnul Isus a avertizat pe ucenicii Lui să fie în stare de veghe permanentă. El a spus acestora să se teamă ca nu cumva, să fie găsiți dormind! Nu e nimic mai trist ca ostașul de veghe să fie găsit adormit la datorie. Noi am fost chemați să fim în oastea Domnului Isus și El contează pe noi că stăm de veghe. E foarte posibil însă, ca unii să fie adormiți. Domnul Isus nu a dat detalii despre venirea Lui a doua oară, dar a lăsat de înțeles, că natura venirii Lui, va fi „fără veste.” Dumnezeu nu va trimite un înger să anunțe întregul pământ că în câteva ore va veni Domnul Isus. Domnul nu a lăsat nici o umbră de îndoială cu privire la validitatea profețiilor pe care le cita cu mare exactitate. Toate profețiile s-au împlinit cu privire la Domnul Isus în timpul acestei săptămâni. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să veghem în orice vreme, ca nu cumva să fim găsiți dormind atunci când El va veni, ci să fim în stare de veghe. Fie ca nici unul să nu ne pierdem menirea, ci plini de încredere sfântă să veghem!

17 Martie, 2008

Matei 24:4

Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgați de seamă să nu vă înșele cineva.”

Domnul Isus a avertizat pe ucenicii Lui să fie cu mare luare aminte pe calea credinței. El era în Săptămâna Mare, se pregătea de marea zi când a trebuit să moară pentru păcatele noastre. Dar, Domnul nu a lăsat pe ucenici singuri, ci a stat cu ei până la capăt. El le-a spus că vor veni mulți să se declare că ei sunt „cristoși,” dar ucenicii Lui nu trebuie să fie înșelați. De-a lungul istoriei bisericii au fost mulți care au fost înșelați, deoarece înșelătorul caută mereu să facă rău. Noi trebuie însă să fim vigilenți și să prevenim orice atac al celui rău. Veghind în vederea rugăciunii, citind Biblia, postind și ținând trupul în stăpânire, avem toate șansele să nu fim înșelați. Dar dacă nu veghem, șansele vor fi foarte mari să fim înșelați. În vest a început săptămâna mare, de aceea vă chem pe toți pentru a veghea și a ne pune în gardă ca să nu fim înșelați de nimic și de nimeni. Să medităm la Domnul Isus și la tot ce-a făcut El pentru noi și de dragul nostru.

16 Martie, 2008

Marcu 11:3

Dacă vă va întreba cineva: „Pentru ce faceți lucrul acesta?” să răspundeți: „Domnul are trebuință de el. Și îndată îl va trimite înapoi aici.

Domnul Isus a intrat triumfal în Ierusalim și a avut nevoie de un măgăruș. A trimis pe doi ucenici să-I aducă un măgăruș, dar e foarte posibil ca ucenicii să se fi uitat întrebător la Domnul Isus. Domnul Isus le-a cunoscut gândul și le-a dat soluția spunându-le că dacă o să fie vre-un necaz că iau măgărușul, să nu încerce nici o explicație, ci doar să spună acelor oameni că „Domnul are trebuință de el și că după aceea îl va trimite înapoi.” De atunci și până astăzi, oamenii sărbătoresc evenimentul, dar mai sunt din aceea care nu au răspuns chemării Domnului Isus. La mulți, ușa inimii este încă închisă, iar alții nu se desprind de nimic, chiar dacă Domnul are trebuință de ei! De ce atunci oamenii au fost gata să-I dea măgărușul, iar astăzi se pare că e tare greu să dăm Domnului ce avem noi, chiar dacă Domnul are trebuință! Domnul Isus a intrat în Ierusalim, dar acum nu mai intră, ci dorește să intre în inima oamenilor. Nu El are nevoie să intre la noi, ci noi avem trebuință de El! Să ne rugăm ca mulți oameni să-și deschidă inimile pentru a primi pace, bucurie și mângâiere. Să nu-L lăsăm pe Domnul să mai plângă, cum a plâns atunci pentru Ierusalim, ci să ne dăruim Lui cu tot ce avem, pentru slava Tatălui nostru care este în ceruri!

15 Martie, 2008

Marcu 10:50

Orbul şi-a aruncat haina; a sărit, şi a venit la Isus.

Domnul Isus părăsea Ierihonul şi nu avea să se mai întoarcă acolo niciodată. A mers la Ierusalim unde a murit pentru păcatele lumii întregi, apoi a înviat şi s-a înălţat la cer. La ieşirea din Ierihon era Bartimeu, un cerşetor orb. Ce jalnică era starea fiului lui Timeu. Era orb şi cerşea mila altora, iar mulţimea nici măcar nu-l băga în seamă. El însă a ciulit urechile şi a auzit că Isus din Nazaret trecea pe acolo. Ce-o fi ştiut Bartimeu despre Isus din Nazaret? Cine a avut timp să stea cu Bartimeu de vorbă şi să-l ţină la curent cu evenimentele vremii? Cine a gândit să-i menţioneze pe fiul lui Iosif din Nazaret? Nu ştim cum, dar Bartimeu când a auzit că trecea pe acolo Isus, a început să strige: „Isuse, Fiul Lui David, ai milă de mine.” Atât a fost însă suficient. Isus, Fiul Lui David l-a auzit. Erau mulţi în jurul Lui, şi desigur zgomotul era destul de mare, dar Domnul Isus a auzit strigătul disperat al cerşetorului Bartimeu. El aude strigătul celui ce-L cheamă în ajutor. Când Domnul a auzit strigătul lui Bartimeu, l-a chemat la El. E greu de imaginat ce a însemnat pentru Bartimeu să i se spună de cei din jurul lui: „Îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă.” În versetul de azi vedem ce repede a ascultat Bartimeu chemarea Domnului Isus. A aruncat haina, a sărit, şi a mers la Isus. Ce greu vin astăzi oamenii când sunt chemaţi la Domnul Isus! Ce încet vin cei care sunt numiţi cu Numele Lui, când e vorba de rugăciune, sau de vre-o slujire! Suntem cu o zi înainte de Florii, de aceea mă rog ca Domnul să ne dea şi nouă ascultarea lui Bartimeu când Domnul Isus ne cheamă. Să sărim şi noi şi să mergem la Domnul Isus. Să nu pregetăm când Isus ne cheamă, ci să venim la El cu toată bucuria şi cu o predare totală!

14 Martie, 2008

Luca 19:6

Zacheu s-a dat jos în grabă, și L-a primit cu bucurie.

Domnul Isus mergea spre Ierusalim și a trecut prin Ierihon. Nu avea plan să stea acolo, ci doar a trecut pe acolo. Zacheu, însă, a vrut tare mult să-L vadă pe Domnul Isus. Știm cu toții că era mic de statură și nu putea să-L vadă pe Domnul din pricina mulțimii. Dar Zacheu nu s-a lăsat bătut de nimic, ci s-a urcat într-un pom, ca de acolo să-L poată vedea pe Domnul Isus. Când a ajuns acolo însă, Domnul Isus l-a chemat jos, și el nu a zăbovit de loc, ci s-a dat jos în grabă. Nu s-a sfiit de mulțime și nu i-a fost jenă de Domnul Isus că l-a găsit cățărat în pom, ci în grabă a venit la Cel ce l-a chemat și i-a deschis ușa casei cu bucurie! Ce moment frumos a fost în viața lui să aibe pe Domnul Isus în casa lui. Nu numai că L-a văzut din pom, ci acum Îl avea la el în casă! Domnul Isus trecea doar prin Ierihon, nu a locuit acolo, nici nu a stat mai multe zile, dar Zacheu a prins clipa potrivită. Mă întreb, câți sunt astăzi care tot amână întoarcerea la Domnul, crezând că mai vin ocazii, când de fapt s-ar putea pentru mulți să le fie ultima ocazie. Pentru Zacheu nu ar mai fi venit niciodată șansa să-L aibe pe Domnul în casă, dacă nu se agăța de clipa potrivită. L-ai primit și tu în inima ta, dragul meu cititor? Sau încă mai ești cățărat în pomul cercetărilor tale? Dă-te jos în grabă și primește-L în inima ta pe Cel ce poate să te mântuiască și să-ți dea iertarea pentru orișice păcat.

13 Martie, 2008

Psalmul 119:168

Păzesc poruncile și învățăturile Tale, căci toate căile mele sunt înaintea Ta.

Psalmistul a luat Cuvântul Domnului foarte serios. Toate căile lui erau înaintea Domnului, iar poruncile și învățăturile Domnului erau păzite cu sfințenie. Ce lucru frumos să poți spune Lui Dumnezeu că vrei să păzești Cuvântul Lui și nu te duci singur pe cale, ci toate căile tale le subordonezi Lui. Ce exemplu măreț pentru generația noastră. Nouă ni se pun în față tot felul de lucruri și idei, care vor să ne răpească bucuria alergării la păzirea poruncilor Lui Dumnezeu. De câte ori uităm să supunem planurile și căile noastre, Domnului? Ne mirăm atunci că nu ajungem nicăieri și nu ne izbutesc planurile? Nu trebuie să ne mirăm, ci trebuie să ne pocăim și să ne întoarcem la deplina ascultare a poruncilor și învățăturilor Lui Dumnezeu. Cunoașterea poruncilor și a învățăturilor este absolut necesară, deoarece nu putem păzi ceea ce nu cunoaștem. Să ne rugăm Domnului ca El să ne dea înțelepciune să învățăm Cuvântul Lui și apoi să-L păzim cu scumpătate. Să nu uităm să punem toate căile noastre înaintea Domnului, pentru ca Domnul să ne călăuzească întotdeauna.

12 Martie, 2008

Luca 10:33

Dar un Samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el, și când l-a văzut, i s-a făcut milă de el.

Cu toții știm acest exemplu dat de Domnul Isus acelui învățător al Legii, care vroia să se scuze că nu știe cine-i este aproapele. Domnul Isus le-a spus că un om a căzut între tâlhari, dar nici preotul și nici levitul nu l-au ajutat. Amândoi au trecut pe lângă el fără să se implice. Samariteanul s-a uitat la condiția omului căzut și i s-a făcut milă. Mila l-a determinat să se oprească și să-l ajute pe cel căzut. Dacă ceilalți nu au avut milă, acesta a fost determinat să se implice în viața celui căzut, tocmai de mila ce-a avut-o pentru cel căzut între tâlhari. Nu s-a oprit totul numai la milă, ci Samariteanul l-a spălat și apoi i-a pansat rănile. Apoi l-a dus la un han și a plătit pentru îngrijirea acestuia până la întoarcerea lui. Ce facem noi cînd vedem pe cineva căzut, chiar dacă căderea nu este între tâlhari fizici, ci spirituali? Ne implicăm în viața lor, sau trecem pe lângă oportunități de slujire, fără a mișca măcar un deget? Să ne rugăm, ca Domnul să ne dea aceeași compasiune și nouă ca a Samariteanului, pentru cei care sunt căzuți în jurul nostru.

11 Martie, 2008

Iosua 7:10

Domnul a zis lui Iosua: „Scoală-te! Pentru ce stai culcat astfel pe fața ta?”

După ce poporul Israel a intrat în țara Canaanului, au avut o victorie nemaiauzită. Ierihonul a căzut fără nici o luptă. Încurajați de acea victorie, ei au pornit să atace o mică cetate numită Ai. Aici lucrurile nu au mers bine și vitejii lui Israel au fost nevoiți să fugă. Iosua nu a priceput nimic din ceea ce s-a petrecut. Reacția lui a fost normală. Oricare dintre noi am fi făcut și poate chiar facem la fel. Când nu înțelegem ceva, imediat alergăm la Domnul. Iosua a stat o zi întreagă culcat cu fața la pământ și nu putea pricepe cum de au fost bătuți și mai ales, de ce i-a lăsat Dumnezeu în această situație. Cu hainele sfâșiate, toți bătrânii lui Israel au stat cu Iosua în această stare de șoc. La sfârșitul zilei, Dumnezeu i-a spus lui Iosua că e timpul să se scoale de la pământ. Poporul Lui Dumnezeu a păcătuit. Noi știm că doar un om a păcătuit, dar Dumnezeu a pus tot poporul în această acuzare. Trebuiau ei să-l oprească pe Acan? L-a văzut cineva când a luat din lucrurile date spre nimicire? Nu știm, dar Dumnezeu a spus lui Iosua că Israel a păcătuit. E un timp când putem să cerem Lui Dumnezeu să facă ceva, și e un timp pentru noi când trebuie să facem ceva. Să învățăm din această tristă istorie să nu luăm nimic ce Dumnezeu a spus să nimicim. Să nu credem vre-o dată că putem face ceva fără ca Domnul să nu ne vadă. Să ne rugăm pentru orice lucru, dar după ce ne-am rugat să ne facem partea noastră.

10 Martie, 2008

1 Ioan 2:15

Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.

După ce Apostolul Ioan a scris celor din secolul întâi despre poziția lor în Cristos, el a schimbat tonul și le-a scris în continuare să nu iubească lumea. Lumea de atunci era sub dominația romană și nu erau multe lucruri de iubit în lume. Creștinii de atunci nu au avut tentații pe care lumea de azi le oferă. Și cu toate acestea Ioan i-a avertizat și pe ei spunându-le că dacă cineva iubește lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Și mai mult, lumea de acum trece odată cu pofta ei. Lumea nu este veșnică, de aceea cine iubește lumea se înșeală. Unii vor zice că Dumnezeu a iubit lumea, dece ne scrie Apostolul Ioan să nu iubim lumea? Dragostea Lui Dumnezeu a chemat lumea la ființă. El a creat totul perfect și s-a bucurat de creația Lui. Lumea de care Apostolul Ioan a scris, este sistemul acestei lumi care este condus de cel rău. Să ne rugăm ca Domnul să ne desprindă pe fiecare de a iubi lumea sau lucrurile din lume și să ne dea harul să rămânem mereu în dragostea Tatălui, ascultându-L și făcând voia Lui în fiecare zi.

09 Martie, 2008

Psalmul 95:1

Veniți să cântăm cu veselie Domnului, și să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre.

Chemarea psalmistului este așa de cunoscută celor credincioși încât aproape că nu o mai iau în seamă. Psalmistul nu a spus că doar în zile de sărbătoare să cânte laudă Domnului, ci cred că el a vrut ca toți credincioșii să-L laude pe Domnul fără încetare. De ce oare suntem așa de apatici când este vorba de a cânta cu veselie Domnului? De ce ne bucurăm mai mult de lucrurile din lumea aceasta trecătoare decât de cele ce rămân veșnic? Astăzi mare parte din Statele Unite va schimba ora. Se trece iarăși la ora de vară. S-a schimbat mai devreme decât se obișnuia, dar guvernul vrea să folosească la maxim darul Lui Dumnezeu, adică Soarele! Să nu lăsăm oboseala să ne împiedice de a merge înaintea Domnului cu cântări de veselie, izvorâte din inimi pline de bucuria mântuirii. Să strigăm de bucurie că suntem mântuiți către Stânca mântuirii noastre. Domnul Isus este Stânca mântuirii veșnice, Stâncă care a fost lovită dar nu s-a clătinat și nu se va clătina niciodată. Ce ne împiedică să strigăm de bucurie? Păcatul! Da, păcatul ne ia bucuria mântuirii și implicit strigătul de bucurie către Domnul. Să alergăm plini de bucurie la casa Domnului pentru a aduce laudă și mulțumire Domnului care este Stânca mântuirii noastre!

08 Martie, 2008

1 Petru 3:7

Bărbaților, purtați-vă și voi, la rândul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moșteni împreună cu voi harul vieții, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.

Astăzi, fiind 8 Martie, am căutat acest verset ca îndemn pentru toți bărbații care citesc aceste rânduri. Degeaba sărbătorim ziua femeii, dacă femeia nu este tratată cu înțelepciune. Cuvântul Lui Dumnezeu îndeamnă pe bărbați să fie cu luare aminte la felul de comportare, deoarece e posibil ca printr-o purtare neînțeleaptă, să ne blocăm propriile rugăciuni. S-a scris mult despre ce fel de vas este femeia. Adaug doar atât: scopul Apostolului Petru nu a fost să ne scrie despre faptul că femeia e vas mai slab, ci pentru noi bărbații ca să ne purtăm cu înțelepciune! Cei care cred că femeia e vas mai slab sunt greșiți, nu în interpretare, ci poate în intenția lor. Cei ce credeți că e vorba de vas mai sensibil și gingaș, poate aveți dreptate, fiindcă de aceea Apostolul ne-a scris să ne purtăm cu înțelepciune. De ce sunt împiedicate rugăciunile, este o taină pentru mine. O explicație simplă ar fi, că nu ne putem ruga în mod sincer dacă nu ne-am purtat cu înțelepciune față de soțiile noastre. Doresc ca Domnul să binecuvinteze toate femeile care se tem de Domnul. Fie ca Domnul să ajute pe toate femeile să se teamă de El. Fie ca toți bărbații care ne temem de Domnul, să ne purtăm cu înțelepciune, nu doar azi, ci în fiecare zi, cu soțiile noastre!

07 Martie, 2008

Ezechiel 44:23

Vor învăța pe poporul Meu să deosebească ce este sfânt de ce nu este sfânt, și vor arăta deosebirea dintre ce este necurat și ce este curat.

Profetul a văzut peste vremuri, că va veni un timp de înviorare spirituală în poporul Lui Dumnezeu. După robia din Babilon și după toate necazurile prin care vor mai trece, când se vor întoarce la Domnul, atunci preoții și Leviții vor învăța poporul Lui Dumnezeu calea cea bună. Înainte de robie, preoții și Leviții s-au făcut și ei vinovați de păcate mari. Erau vremuri când Dumnezeu a căutat un singur om pentru a salva Ierusalimul, dar nu a găsit. Vremea despre care Ezechiel a profețit nu a venit încă. Deși, preoții post exilici au învățat poporul spre bine, au fost prea puțini și rezultatele nu au fost cele care sunt prevestite în acest verset. Mă uit însă la vremea noastră și situația nu e mult mai bună decât a fost atunci. Sunt mulți preoți care învață greșit pe cei ce îi ascultă. Să ne rugăm Domnului ca poporul Lui Dumnezeu de azi să aibe discernământ între ce e sfînt și ce nu-i sfânt. Domnul să ne păzească de tot ce este necurat atât în vorbă cât și în fapte.

06 Martie, 2008

Judecători 5:9

Inima mea se îndreaptă spre căpeteniile lui Israel, spre aceia din popor care s-au arătat gata să lupte. Binecuvântați pe Domnul!

Debora, judecătoarea poporului Israel a scris aceste cuvinte în cântarea ei de laudă pentru biruința pe care i-a dat-o Domnul. În acest verset, Debora și-a îndreptat inima spre aceia din popor, care s-au arătat gata să lupte. Când ea și Barac au chemat poporul să lupte împotriva lui Sisera, nu toți oștenii au sărit la luptă. Mulți au preferat să facă mai bine altceva, decât să meargă la luptă. Însă au fost și din aceia care s-au dovedit gata de luptă. Ostașii care s-au pregătit și au fost în formă de luptă, atunci cînd s-a ivit nevoia, ei nu au ezitat, ci s-au prezentat la Debora și Barac pentru a merge cu ei la luptă. Debora a binecuvântat pe Domnul pentru astfel de oameni. Ce fel de oameni suntem noi? Lupta de azi e mai aprigă decât luptele de atunci. Dușmanul atunci era vizibil, astăzi însă este invizibil. Dumnezeu ne-a mântuit pentru a ne bucura și a ne veseli veșnic în El. Ca și mântuiți ai Lui, trebuie să fim gata să luptăm și noi pentru Domnul atunci când El ne-o cere. Să ne rugăm Domnului ca EL să ne facă pe toți gata de luptă! El să ne dea biruință asupra a tot ce este rău, ca noi să-L binecuvântăm și azi și în veci de veci.

05 Martie, 2008

Marcu 8:37

Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?

Domnul Isus a întrebat pe oamenii din vremea Lui dacă știu să-și evalueze valoarea sufletului, dar nu a primit nici un răspuns. Oamenii de atunci și mai ales cei de azi, nu cunosc valoarea sufletului. Cei mai mulți oameni cred că doar ce se vede și ce se poate atinge are valoare. Dumnezeu însă nu se uită la ceea ce se vede, ci tocmai la ceea ce nu se vede. El valorează sufletul omului, deoarece sufletul este de la Dumnezeu. Sunt oare cei credincioși diferiți de cei din lume? Suntem noi mai atenți cu sufletul decât suntem cu trupul? Dacă am câștiga toată lumea, dar ne-am pierde sufletul nu ne-ar folosi la nimic. Și orice am da pentru sufletul nostru nu poate asigura mântuirea sufletului. Oamenii nu posedă absolut nimic care să poată da pentru sufletul lor. Singurul remediu pentru sufletul nostru este Jertfa Domnului Isus, prin care sufletul este născut din nou, înnoit și curățit de orișice păcat. Să nu ne jucăm cu sufletele noastre, ci să ne punem la adăpostul Jertfei Domnului Isus, ca El să ne păzească sufletele curate până la venirea Lui!

04 Martie, 2008

1 Împărați 3:5

La Gabaon, Domnul S-a arătat în vis lui Solomon noaptea, și Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ți dau.”

Oridecâteori scriu dată aceasta, gândul îmi zboară la ziua de 4 Martie 1977, când parte din România a fost devastată de un puternic cutremur de pământ. Fie ca Domnul să aibe milă de toți cei care au suferit pierderea celor dragi, sau a altor lucruri.
În versetul de astăzi citim de cea mai provocatoare ofertă. Dumnezeul cerului și al pământului oferă unui om de pe pământ o șansă nemaiauzită! Dumnezeu nu pune condiții, ci oferă har nemeritat! Ce poate un tânăr să ceară? Ce-i lipsea acestui tânăr, Solomon? Din punct de vedere material nu cred că i-a lipsit nimic. El n-a cerut nimic altceva decât numai înțelepciune, și Dumnezeu i-a dat-o din plin. Solomon a fost cel mai înțelept om. La fel ca și Lui Solomon, Domnul Isus ne-a spus că în Numele Lui putem să cerem tot ceea ce vrem. Să ne uităm în jurul nostru și să îndemnăm pe oameni să vină la Dumnezeu, care le dă cu mână largă tot ceea ce au nevoie!

03 Martie, 2008

Matei 25:4

Dar cele înțelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele și untdelemn în vase.

Domnul Isus a spus celor din vremea Lui despre venirea Lui. În explicațiile Lui, Domnul a folosit exemplul a zece fecioare care trebuiau să întâmpine pe mirele dintr-o anumită nuntă. Cinci nu au luat rezerve de untdelemn cu ele, dar cinci au luat. Cele care au luat, au fost numite fecioare înțelepte. Toți credincioșii au auzit de aceste fecioare. Cel înțelepte au luat rezervă de untdelemn pentru că, deși au știut că mirele va veni, nu au știut când va veni. Cele zece fecioare au fost în același grup. Arătau la fel, vorbeau la fel. Era greu de făcut deosebire între ele. Domnul Isus însă ne arată lucrul care le-a făcut deosebite, și mai ales înțelepte, și anume: rezerva de untdelemn pentru candelele lor. În ce grupă ne aflăm noi oare? Mirele nostru e gata să vină. De două mii de ani de când a plecat, mii și mii de credincioși L-au așteptat să vină. Chiar dacă întârzie, va veni. Dar cum ne va găsi? Vom avea undelemn în candelele noastre? Dacă nu avem, să mergem la cei ve vând și să ne cumpărăm, azi până mai este har. Când Mirele nostru va veni, vom zbura înaintea Lui, dar nu vreau ca vre-unul din noi să avem candelele stinse. De aceea mă rog ca Domnul să ne dea înțelepciune la fel ca a celor cinci fecioare înțelepte, să avem ulei în candele!

02 Martie, 2008

2 Samuel 7:22

Ce mare ești Tu, Doamne Dumnezeule! Căci nimeni nu este ca Tine, și nu este alt Dumnezeu afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre.

După ce David a auzit termenii legământului enunțați de Dumnezeu, a rămas copleșit de bunătatea și harul Lui Dumnezeu. Nu mai era nimic de spus. Orice ar fi vrut să spună nu se potrivea momentului, care era așa de înălțător pentru David. Dumnezeu nu a vorbit în termeni mărunți, ci El a enunțat un legământ veșnic cu privire la casa lui David. De aceea David a exprimat cuvintele din acest verset. Într-adevăr Dumnezeu este așa de mare! Nimeni nu e ca El. De fapt, nu este alt Dumnezeu în afară de El. David a fost tot mereu impresionat de măreția Lui Dumnezeu, suntem noi oare la fel? Suntem noi gata să ridicăm vocile noastre și să-I dăm slavă pentru „noul legământ” pe care Dumnezeu l-a încheiat cu noi? Dacă David a fost fără cuvinte în fața legământului încheiat cu el, cu cât mai mult trebuie să fim noi uimiți de dragostea Lui Dumnezeu pentru noi, arătată prin Domnul Isus. Să mergem la casa de închinare pentru a ne unii cu sfinții și a-I aduce slavă Lui Dumnezeu pentru nu este nimeni ca El!