Matei 1:23
„Iată fecioara va fi însărcinată, va naște un fiu, și-i vor pune numele Emanuel,” care tâlmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi.”
Cuvintele acestea au fost spuse de profetul Isaia cu mult timp înainte ca Iosif, logodnicul Mariei, să aibe în gând să o lase pe aceasta, fiindcă a aflat că era însărcinată. Nu ni se spune cum a aflat Iosif, dar e foarte posibil ca Maria să-i fi spus. Din faptul că a vrut să o lase, reiese că nu a crezut-o. Îngerul însă, l-a asigurat că ceea ce se întâmpla cu Maria, era parte din planul veșnic al Lui Dumnezeu, ca să aducă mântuirea neamului omenesc. Isaia a scris că fecioara va naște un fiu, iar numele lui va fi Emanuel, iar îngerul i-a confirmat acelaș lucru lui Iosif. Desigur că Iosif a auzit aceste cuvinte la sinagogă, dar când i-au fost spuse direct, au avut cu totul alt efect asupra lui. Iosif a crezut pe înger și viața lui a fost marcată pentru veșnicie. Iosif a fost și este admirat pentru ascultarea lui cât și pentru dragostea lui pentru Maria. Îngerul a spus că Fiul care se va naște, se va numi Emanuel, adică Dumnezeu este cu noi, ceea ce însemna o mare asigurare,! Dumnezeu a fost cu ei și este și cu noi. Fie ca și noi să fim ascultători și să iubim voia Lui Dumnezeu în orice împrejurare a vieții!
Sunday, November 30, 2008
Saturday, November 29, 2008
30 Noiembrie, 2008
Psalmul 30:11
Și mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale, și m-ai încins cu bucurie.
Din copilărie am cunoscut un frate care cânta mereu Psalmul 30 în biserica noastră. Pasiunea cu care acel frate accentua fiecare adevăr din acest psalm, s-a imprimat adânc în memoria mea. E dus acel frate din lumea aceasta, dar cântarea lui mi-a răsunat de multe ori când am citit acest psalm. După ce Domnul l-a ridicat, psalmistul a văzut că tânguirile lui se transformă încetul cu încetul în veselie. Nu cred că s-au schimbat brusc, dar în mod treptat, sacul de jale s-a dezlegat de pe umerii lui, iar el a fost încins cu bucurie. Ce transformare minunată a făcut Dumnezeu! Dar El poate face același lucru și azi. Oamenii care strigă după ajutorul Lui, atunci când Domnul hotărăște, vor primi aceeași transformare și anume, tânguirile se vor preface în veselie, iar sacul de jale se va prăbuși în valea uitării. Vor veni zilele bucuriei când vom fi cu Domnul și nu ne vom mai aduce aminte c-am mai plâns pe pământ. Toți cei care vă aflați în vre-o vale, încredeți-vă în Domnul și El vă va ridica. Strigați la El și Domnul va preface tânguirile voastre în veselie!
Și mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale, și m-ai încins cu bucurie.
Din copilărie am cunoscut un frate care cânta mereu Psalmul 30 în biserica noastră. Pasiunea cu care acel frate accentua fiecare adevăr din acest psalm, s-a imprimat adânc în memoria mea. E dus acel frate din lumea aceasta, dar cântarea lui mi-a răsunat de multe ori când am citit acest psalm. După ce Domnul l-a ridicat, psalmistul a văzut că tânguirile lui se transformă încetul cu încetul în veselie. Nu cred că s-au schimbat brusc, dar în mod treptat, sacul de jale s-a dezlegat de pe umerii lui, iar el a fost încins cu bucurie. Ce transformare minunată a făcut Dumnezeu! Dar El poate face același lucru și azi. Oamenii care strigă după ajutorul Lui, atunci când Domnul hotărăște, vor primi aceeași transformare și anume, tânguirile se vor preface în veselie, iar sacul de jale se va prăbuși în valea uitării. Vor veni zilele bucuriei când vom fi cu Domnul și nu ne vom mai aduce aminte c-am mai plâns pe pământ. Toți cei care vă aflați în vre-o vale, încredeți-vă în Domnul și El vă va ridica. Strigați la El și Domnul va preface tânguirile voastre în veselie!
Friday, November 28, 2008
29 Noiembrie, 2008
Filipeni 4:8
Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, și orice laudă, aceea să vă însuflețească.
Credincioșii Lui Dumnezeu au fost din totdeauna chemați la o viață deosebită! În acest verset, Apostolul Pavel a ridicat baremul foarte înalt, dar nu la nivelul imposibilului, căci el a pus mai jos versetul care ne spune că putem totul prin Domnul Isus! Nimic neadevărat sau care nu este vrednic de cinste să nu fie în caracterul nostru. Ce este drept și curat trebuie să fie mereu parte din ceea ce noi suntem și facem. Noi nu trebuie să iubim nimic ce nu merită să fie iubit. Un bun exemplu este dat de Apostolul Ioan, care ne-a scris să nu iubim lumea și nici lucrurile din lume fiindcă nu sunt vrednice de iubit! Viața noastră nu ar trebui să primească nimic altceva decât, doar ce este vrednic de primit. Să ne ajute Domnul ca numai faptele bune și laudele aduse Domnului să ne însuflețească, și niciodată să nu fim motivați de vre-o faptă rea! Să ne rugăm Domnului ca El să ne dea harul ca toți să fim însuflețiți de aceste lucruri frumoase, lucruri care ne fac să fim văzuți ca adevărați copii ai Lui Dumnezeu!
Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, și orice laudă, aceea să vă însuflețească.
Credincioșii Lui Dumnezeu au fost din totdeauna chemați la o viață deosebită! În acest verset, Apostolul Pavel a ridicat baremul foarte înalt, dar nu la nivelul imposibilului, căci el a pus mai jos versetul care ne spune că putem totul prin Domnul Isus! Nimic neadevărat sau care nu este vrednic de cinste să nu fie în caracterul nostru. Ce este drept și curat trebuie să fie mereu parte din ceea ce noi suntem și facem. Noi nu trebuie să iubim nimic ce nu merită să fie iubit. Un bun exemplu este dat de Apostolul Ioan, care ne-a scris să nu iubim lumea și nici lucrurile din lume fiindcă nu sunt vrednice de iubit! Viața noastră nu ar trebui să primească nimic altceva decât, doar ce este vrednic de primit. Să ne ajute Domnul ca numai faptele bune și laudele aduse Domnului să ne însuflețească, și niciodată să nu fim motivați de vre-o faptă rea! Să ne rugăm Domnului ca El să ne dea harul ca toți să fim însuflețiți de aceste lucruri frumoase, lucruri care ne fac să fim văzuți ca adevărați copii ai Lui Dumnezeu!
Thursday, November 27, 2008
28 Noiembrie, 2008
Psalmul 103:1
Binecuvintează, suflete pe Domnul, și tot ce este în mine să binecuvinteze Numele Lui cel sfânt.
Nu cred că există vre-un creștin în această lume, care să nu fi citit și răscitit acest verset. Toți îl știm din anii copilăriei noastre. L-am auzit la biserică și l-am citit în Biblie. Ne-a plăcut și ne place îndemnul psalmistului, dar facem oare ce a scris el? Poate că zicem ca Domnul să fie binecuvântat în veci de veci, dar Îl vorbim noi de bine? Spunem noi la alții despre bunătatea Lui? Mă întreb oare absolut tot din noi, binecuvintează Numele Lui cel sfânt? Psalmistul s-a cercetat când a scris aceste cuvinte, deoarece în versetele următoare, el s-a îndemnat să nu uite binefacerile Domnului. Asta înseamnă că atunci când oamenii își aduc aminte de binefacerile Lui Dumnezeu, atunci ei binecuvintează Numele Lui cel sfânt. Dar atunci când uită binefacerile Lui, ei nu mai binecuvintează pe Domnul. Riscul este ca după ce trece sărbătoarea mulțumirii, creștinii să uite să mai mulțumească și să binecuvinteze Numele Lui Dumnezeu! Mă rog ca să nu fie cazul la nici unul din noi, ci noi toți să ne aducem mereu aminte de ce-a făcut Domnul pentru noi și în locul nostru. Când ne aducem aminte prin Cuvântul Lui de binefacerile Lui, atunci Îl vom binecuvânta pe Domnul în fiecare zi. Fie ca întreaga noastră ființă să se angajeze în a binecuvânta Numele Lui cel sfânt întotdeauna.
Binecuvintează, suflete pe Domnul, și tot ce este în mine să binecuvinteze Numele Lui cel sfânt.
Nu cred că există vre-un creștin în această lume, care să nu fi citit și răscitit acest verset. Toți îl știm din anii copilăriei noastre. L-am auzit la biserică și l-am citit în Biblie. Ne-a plăcut și ne place îndemnul psalmistului, dar facem oare ce a scris el? Poate că zicem ca Domnul să fie binecuvântat în veci de veci, dar Îl vorbim noi de bine? Spunem noi la alții despre bunătatea Lui? Mă întreb oare absolut tot din noi, binecuvintează Numele Lui cel sfânt? Psalmistul s-a cercetat când a scris aceste cuvinte, deoarece în versetele următoare, el s-a îndemnat să nu uite binefacerile Domnului. Asta înseamnă că atunci când oamenii își aduc aminte de binefacerile Lui Dumnezeu, atunci ei binecuvintează Numele Lui cel sfânt. Dar atunci când uită binefacerile Lui, ei nu mai binecuvintează pe Domnul. Riscul este ca după ce trece sărbătoarea mulțumirii, creștinii să uite să mai mulțumească și să binecuvinteze Numele Lui Dumnezeu! Mă rog ca să nu fie cazul la nici unul din noi, ci noi toți să ne aducem mereu aminte de ce-a făcut Domnul pentru noi și în locul nostru. Când ne aducem aminte prin Cuvântul Lui de binefacerile Lui, atunci Îl vom binecuvânta pe Domnul în fiecare zi. Fie ca întreaga noastră ființă să se angajeze în a binecuvânta Numele Lui cel sfânt întotdeauna.
Wednesday, November 26, 2008
27 Noiembrie, 2008
Efeseni 5:20
Mulțumiți totdeauna Lui DumnezeuTatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului Isus Cristos.
Apostolul Pavel a scris bisericii din Efes să nu fie mulțumitori doar atunci când au totul aranjat cum le place, ci să fie mulțumitori pentru toate lucrurile, chiar dacă nu sunt cum ei ar fi vrut! Cei care au umblat cu Domnul știu că nu întotdeauna lucrurile merg bine, dar și atunci trebuie să avem o stare perpetuă de mulțumire. Noi nu suntem din această lume, chiar dacă trăim pentru o vreme aici, noi suntem călători spre casa de sus. Unii spun că acest text nu spune să mulțumim pentru toate lucrurile, ci să mulțumim în toate lucrurile. Nu văd nici o problemă cu aceasta, deoarece cei credincioși mulțumesc pentru toate lucrurile și în toate lucrurile. Ei știu bine că toate lucrurile vin de la Dumnezeu și chiar dacă nu le înțelegem pe toate, El știe ce face și are un plan bine stabilit pentru viețile noastre. Astăzi, împreună cu poporul American, vom sărbători Thanksgiving, de aceea vă îndemn pe toți să mulțumiți Lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, în Numele Domnului Isus Cristos!
Mulțumiți totdeauna Lui DumnezeuTatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului Isus Cristos.
Apostolul Pavel a scris bisericii din Efes să nu fie mulțumitori doar atunci când au totul aranjat cum le place, ci să fie mulțumitori pentru toate lucrurile, chiar dacă nu sunt cum ei ar fi vrut! Cei care au umblat cu Domnul știu că nu întotdeauna lucrurile merg bine, dar și atunci trebuie să avem o stare perpetuă de mulțumire. Noi nu suntem din această lume, chiar dacă trăim pentru o vreme aici, noi suntem călători spre casa de sus. Unii spun că acest text nu spune să mulțumim pentru toate lucrurile, ci să mulțumim în toate lucrurile. Nu văd nici o problemă cu aceasta, deoarece cei credincioși mulțumesc pentru toate lucrurile și în toate lucrurile. Ei știu bine că toate lucrurile vin de la Dumnezeu și chiar dacă nu le înțelegem pe toate, El știe ce face și are un plan bine stabilit pentru viețile noastre. Astăzi, împreună cu poporul American, vom sărbători Thanksgiving, de aceea vă îndemn pe toți să mulțumiți Lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, în Numele Domnului Isus Cristos!
Tuesday, November 25, 2008
26 Noiembrie, 2008
Psalmul 150:6
Tot ce are suflare, să laude pe Domnul! Lăudați pe Domnul!
Așa se încheie cartea Psalmilor. Deși psalmul din urmă este numit „orfan”--fiindcă nu are autorul scris--cei mai mulți experți îl atribuie lui David. David a fost omul care nu a încetat să laude pe Domnul pentru bunătatea și credincioșia Lui atât de mare! David a slăvit mult puterea și isprăvile mari ale Lui Dumnezeu precum și mărimea Lui nemărginită. După ce a enumerat o serie de instrumente care să slujească la cântarea de laudă, David a strigat, „tot ce are suflare,” absolut tot să-L laude pe Domnul! Nimeni să nu tacă, ci toți să strige de bucurie că El este Domn. El stăpânește peste tot universul. El zilnic ne-a purtat și ne poartă de grijă. El merită toate laudele noastre. Chiar dacă nu toate lucrurile ne-au mers cum am fi vrut noi, Domnul merită lauda din partea noastră, fiindcă El nu ne-a lăsat niciodată singuri. El a fost tot timpul cu noi. Să ne închinăm smeriți înaintea Lui și împreună cu tot ce are suflare să-L lăudăm pe Domnul!
Tot ce are suflare, să laude pe Domnul! Lăudați pe Domnul!
Așa se încheie cartea Psalmilor. Deși psalmul din urmă este numit „orfan”--fiindcă nu are autorul scris--cei mai mulți experți îl atribuie lui David. David a fost omul care nu a încetat să laude pe Domnul pentru bunătatea și credincioșia Lui atât de mare! David a slăvit mult puterea și isprăvile mari ale Lui Dumnezeu precum și mărimea Lui nemărginită. După ce a enumerat o serie de instrumente care să slujească la cântarea de laudă, David a strigat, „tot ce are suflare,” absolut tot să-L laude pe Domnul! Nimeni să nu tacă, ci toți să strige de bucurie că El este Domn. El stăpânește peste tot universul. El zilnic ne-a purtat și ne poartă de grijă. El merită toate laudele noastre. Chiar dacă nu toate lucrurile ne-au mers cum am fi vrut noi, Domnul merită lauda din partea noastră, fiindcă El nu ne-a lăsat niciodată singuri. El a fost tot timpul cu noi. Să ne închinăm smeriți înaintea Lui și împreună cu tot ce are suflare să-L lăudăm pe Domnul!
Monday, November 24, 2008
25 Noiembrie, 2008
Filipeni 1:3
Mulțumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte, pe care o păstrez despre voi.
Apostolul Pavel era închis la Roma când a scris bisericii din Filipi. În starea în care se afla, Apostolul a fost mulțumit și a mulțumit Lui Dumnezeu pentru că își aducea aminte de credincioșii din Filipi. Ce amintiri! Pe malul apei a predicat prima dată Evanghelia, unui mic grup de femei. Lidia a fost prima credincioasă care a chemat grupul de misionari în casa ei. Nu a trecut mult și au fost aruncați în închisoarea din oraș. Acolo, Apostolii Domnului au cântat cântări de laudă și s-au rugat Domnului. Ce amintiri! Ce har a fost când s-a clătinat închisoarea, iar deținuții, deși puteau să fugă, nici unul nu a vrut să piardă încheierea orei de închinare a lui Pavel și a lui Sila. Ce amintiri. Șeful închisorii a fost gata să se sinucidă la gândul că i-au fugit deținuții, dar Pavel l-a asigurat că nici unul nu lipsește, ci toți erau la locul lor. În acea noapte, la biserica din Filipi s-a adăugat și casa temnicerului. Ce emoții au fost pentru femeile care au văzut pe temnicer că intră în adunare nu să-i aresteze, ci să se închine cu ele. Toate acestea au fost motive de mulțumire pentru Apostolul închis la Roma! Ce amintiri avem noi? Ținem minte oare îndurările Lui? Ținem minte drumul pe care ne-a condus Domnul? Să ne rugăm Domnului ca El să ne facă mulțumitori pentru toate lucrurile!
Mulțumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte, pe care o păstrez despre voi.
Apostolul Pavel era închis la Roma când a scris bisericii din Filipi. În starea în care se afla, Apostolul a fost mulțumit și a mulțumit Lui Dumnezeu pentru că își aducea aminte de credincioșii din Filipi. Ce amintiri! Pe malul apei a predicat prima dată Evanghelia, unui mic grup de femei. Lidia a fost prima credincioasă care a chemat grupul de misionari în casa ei. Nu a trecut mult și au fost aruncați în închisoarea din oraș. Acolo, Apostolii Domnului au cântat cântări de laudă și s-au rugat Domnului. Ce amintiri! Ce har a fost când s-a clătinat închisoarea, iar deținuții, deși puteau să fugă, nici unul nu a vrut să piardă încheierea orei de închinare a lui Pavel și a lui Sila. Ce amintiri. Șeful închisorii a fost gata să se sinucidă la gândul că i-au fugit deținuții, dar Pavel l-a asigurat că nici unul nu lipsește, ci toți erau la locul lor. În acea noapte, la biserica din Filipi s-a adăugat și casa temnicerului. Ce emoții au fost pentru femeile care au văzut pe temnicer că intră în adunare nu să-i aresteze, ci să se închine cu ele. Toate acestea au fost motive de mulțumire pentru Apostolul închis la Roma! Ce amintiri avem noi? Ținem minte oare îndurările Lui? Ținem minte drumul pe care ne-a condus Domnul? Să ne rugăm Domnului ca El să ne facă mulțumitori pentru toate lucrurile!
Sunday, November 23, 2008
24 Noiembrie, 2008
Psalmul 104:1
Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat în măreție și strălucire.
Ce îndemn superb din partea psalmistului! Toți trebuie să binecuvântăm pe Domnul Dumnezeu, deoarece El este nemărginit de mare. Când am văzut prima dată Oceanul Pacific, am avut sentimentul nemărginirii. La vederea Atlanticului nu am avut acel sentiment, dar Pacificul mi s-a părut enorm de mare! Dar, deși ambele oceane sunt uriașe, ele sunt mărginite. Dumnezeu însă este nemărginit! Noi nu ne putem imagina ce înseamnă nemărginirea Lui Dumnezeu, dar suntem încurajați că oricât de mari ar fi încercările și problemele noastre, Dumnezeu este mai mare decât orice problemă. Cred că psalmistul a fost uimit de măreția și strălucirea Lui Dumnezeu. Toți oamenii ar trebui să fie uimiți de măreția și strălucirea slavei Lui Dumnezeu, dar sunt mulți care-L neagă! Sunt mulți care nu cred că Dumnezeu există, de aceea noi credincioșii trebuie să fim o dovadă vie a existenței Lui Dumnezeu. Fie ca noi toți să binecuvântăm pe Domnul pentru măreția și strălucirea dragostei Lui față de noi!
Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat în măreție și strălucire.
Ce îndemn superb din partea psalmistului! Toți trebuie să binecuvântăm pe Domnul Dumnezeu, deoarece El este nemărginit de mare. Când am văzut prima dată Oceanul Pacific, am avut sentimentul nemărginirii. La vederea Atlanticului nu am avut acel sentiment, dar Pacificul mi s-a părut enorm de mare! Dar, deși ambele oceane sunt uriașe, ele sunt mărginite. Dumnezeu însă este nemărginit! Noi nu ne putem imagina ce înseamnă nemărginirea Lui Dumnezeu, dar suntem încurajați că oricât de mari ar fi încercările și problemele noastre, Dumnezeu este mai mare decât orice problemă. Cred că psalmistul a fost uimit de măreția și strălucirea Lui Dumnezeu. Toți oamenii ar trebui să fie uimiți de măreția și strălucirea slavei Lui Dumnezeu, dar sunt mulți care-L neagă! Sunt mulți care nu cred că Dumnezeu există, de aceea noi credincioșii trebuie să fim o dovadă vie a existenței Lui Dumnezeu. Fie ca noi toți să binecuvântăm pe Domnul pentru măreția și strălucirea dragostei Lui față de noi!
Saturday, November 22, 2008
23 Noiembrie, 2008
1 Corinteni 10:10
Să nu cârtiți, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciți de Nimicitorul.
Apostolul Pavel a scris celor din Corint să ia aminte la cele ce-au fost scrise în Vechiul Testament, căci ce-a fost scris a fost pentru învățătura noastră, adică a bisericii. Poporul Israel a avut obiceiul să cârtească, iar cârtirea este o practică a nemulțumirii. Cineva care cârtește înseamnă că nu-i place nimic. Dacă e soare vrea ploaie, iar dacă e ploaie vrea să fie iarăși soare. Dacă nu e apă în pustie, Moise trebuie să fie devină. Dacă nu mai știau gustul la carne, tot Moise era vinovatul. Dacă din cer venea numai mană, ei s-au săturat și de mană. Apostolul Pavel ne îndeamnă să nu fim ca ei, căci ei au fost nimiciți de Nimicitorul, care a fost Îngerul Domnului. Nemulțumirile lor au fost multiple, de aceea doar doi au intrat în țara Canaanului. E inimaginabil ca dintr-un popor așa de mare, doar două suflete să fie vrednice de Canaan! Mă rog Domnului să nu fie o astfel de proporție în biserica Lui Dumnezeu de azi. Să nu fim ca ei cârtitori, ca nu cumva în ziua aceea să ne trezim că am alergat în zadar. Începem săptămâna în care este sărbătoarea de mulțumire, de aceea mă rog ca Domnul să ne ferească de cârtire și să ne facă mulțumitori în orice situație am fi!
Să nu cârtiți, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciți de Nimicitorul.
Apostolul Pavel a scris celor din Corint să ia aminte la cele ce-au fost scrise în Vechiul Testament, căci ce-a fost scris a fost pentru învățătura noastră, adică a bisericii. Poporul Israel a avut obiceiul să cârtească, iar cârtirea este o practică a nemulțumirii. Cineva care cârtește înseamnă că nu-i place nimic. Dacă e soare vrea ploaie, iar dacă e ploaie vrea să fie iarăși soare. Dacă nu e apă în pustie, Moise trebuie să fie devină. Dacă nu mai știau gustul la carne, tot Moise era vinovatul. Dacă din cer venea numai mană, ei s-au săturat și de mană. Apostolul Pavel ne îndeamnă să nu fim ca ei, căci ei au fost nimiciți de Nimicitorul, care a fost Îngerul Domnului. Nemulțumirile lor au fost multiple, de aceea doar doi au intrat în țara Canaanului. E inimaginabil ca dintr-un popor așa de mare, doar două suflete să fie vrednice de Canaan! Mă rog Domnului să nu fie o astfel de proporție în biserica Lui Dumnezeu de azi. Să nu fim ca ei cârtitori, ca nu cumva în ziua aceea să ne trezim că am alergat în zadar. Începem săptămâna în care este sărbătoarea de mulțumire, de aceea mă rog ca Domnul să ne ferească de cârtire și să ne facă mulțumitori în orice situație am fi!
Friday, November 21, 2008
22 Noiembrie, 2008
Deuteronom 5:32
Luați seama dar, să faceți așa cum v-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru; să nu vă abateți de la cele ce a poruncit El nici la dreapta, nici la stânga.
Moise a primit aceste cuvinte pentru poporul Israel pe când se afla în fața Iordanului. Acolo s-a terminat drumul lui Moise și Iosua a luat conducerea mai departe, dar înainte de schimbare, Dumnezeu le-a spus aceste cuvinte. Moise a știut prea bine ce a însemnat pentru El să nu asculte de Domnul, de aceea el a avertizat generația cea nouă să ia bine aminte și să facă tot ce le-a poruncit Domnul! Cei care sunt copiii Lui Dumnezeu știu că nu-ți trebuie mult să te abați de la poruncile Domnului, uneori e suficient să întorci doar capul spre păcat! Soția lui Lot nu s-a dus nici la stânga, și nici la dreapta, dar a întors capul, și știm cu toții trista ei poveste. În jurul nostru sunt din aceia care se întorc ba la dreapta, ba la stânga. Să nu ne luăm după ei, ci să ne uităm țintă la Domnul Isus, căpetenia și desăvârșirea credinței noastre! Când ne uităm la El nu ne rătăcim, ci vom ajunge cu siguranță la țintă! Să ne rugăm pentru toți care s-au dus când la stânga, când la dreapta, ca Domnul să-i întoarcă înapoi, iar pe noi să ne țină în deplină ascultare de poruncile Lui!
Luați seama dar, să faceți așa cum v-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru; să nu vă abateți de la cele ce a poruncit El nici la dreapta, nici la stânga.
Moise a primit aceste cuvinte pentru poporul Israel pe când se afla în fața Iordanului. Acolo s-a terminat drumul lui Moise și Iosua a luat conducerea mai departe, dar înainte de schimbare, Dumnezeu le-a spus aceste cuvinte. Moise a știut prea bine ce a însemnat pentru El să nu asculte de Domnul, de aceea el a avertizat generația cea nouă să ia bine aminte și să facă tot ce le-a poruncit Domnul! Cei care sunt copiii Lui Dumnezeu știu că nu-ți trebuie mult să te abați de la poruncile Domnului, uneori e suficient să întorci doar capul spre păcat! Soția lui Lot nu s-a dus nici la stânga, și nici la dreapta, dar a întors capul, și știm cu toții trista ei poveste. În jurul nostru sunt din aceia care se întorc ba la dreapta, ba la stânga. Să nu ne luăm după ei, ci să ne uităm țintă la Domnul Isus, căpetenia și desăvârșirea credinței noastre! Când ne uităm la El nu ne rătăcim, ci vom ajunge cu siguranță la țintă! Să ne rugăm pentru toți care s-au dus când la stânga, când la dreapta, ca Domnul să-i întoarcă înapoi, iar pe noi să ne țină în deplină ascultare de poruncile Lui!
Thursday, November 20, 2008
21 Noiembrie, 2008
Luca 12:36
Să fiți ca niște oameni, care așteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni și va bate la ușă.
Domnul Isus a spus celor care cred în El să fie gata de venirea Lui în orice clipă. El nu a vrut ca ei să fie nepregătiți sau să nu se uite după semne! Dar a vrut ca ei să fie ca niște oameni care știu că stăpânul lor a plecat și se va întoarce. Nu ni se spune când se va întoarce și nici nu ni se dau semne care vor preceda întoarcerea stăpânului lor. Acești oameni au fost siguri că stăpânul lor se va întoarce și l-au așteptat pentru a-i deschide îndată când va veni și va bate la ușă. Asta înseamnă că ei nu au plecat de acasă, nici nu s-au culcat și nici nu s-au implicat în anumite activități care i-ar fi împiedicat să audă bătaia din ușă. Domnul Isus a plecat de peste două mii de ani. Venirea Lui poate fi în orice moment, de aceea chemarea mea este ca noi toți să luăm exemplu de la acești oameni și să fim gata când El va veni. Să nu fim nici plecați, nici adormiți și nici să nu facem nimic care să împiedice auzirea bătăilor Lui! El va veni cu siguranță, de aceea să fim gata în orice vreme!
Să fiți ca niște oameni, care așteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni și va bate la ușă.
Domnul Isus a spus celor care cred în El să fie gata de venirea Lui în orice clipă. El nu a vrut ca ei să fie nepregătiți sau să nu se uite după semne! Dar a vrut ca ei să fie ca niște oameni care știu că stăpânul lor a plecat și se va întoarce. Nu ni se spune când se va întoarce și nici nu ni se dau semne care vor preceda întoarcerea stăpânului lor. Acești oameni au fost siguri că stăpânul lor se va întoarce și l-au așteptat pentru a-i deschide îndată când va veni și va bate la ușă. Asta înseamnă că ei nu au plecat de acasă, nici nu s-au culcat și nici nu s-au implicat în anumite activități care i-ar fi împiedicat să audă bătaia din ușă. Domnul Isus a plecat de peste două mii de ani. Venirea Lui poate fi în orice moment, de aceea chemarea mea este ca noi toți să luăm exemplu de la acești oameni și să fim gata când El va veni. Să nu fim nici plecați, nici adormiți și nici să nu facem nimic care să împiedice auzirea bătăilor Lui! El va veni cu siguranță, de aceea să fim gata în orice vreme!
Wednesday, November 19, 2008
20 Noiembrie, 2008
1 Samuel 14:6
Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: „vino, și să pătrundem până la straja acestor netăiați împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire printr-un mic număr ca și printr-un mare număr.”
Cred că foarte mulți știți bine acest verset. Curajul și încrederea lui Ionatan au fost și sunt inspirație pentru mulți pe drumul credinței. Când tatăl lui și armata lui Israel nu aveau curajul să-i atace pe filisteni, Ionatan și-a dat seama că Dumnezeu nu este legat de numărul poporului pentru a da biruința. De fapt, în cursul istoriei biblice, Dumnezeu a căutat un om pentru a face lucruri mari prin el. Dumnezeu nu are nevoie de mulți pentru a da biruința, iar Ionatan a știut lucrul acesta și l-a pus în practică. El a plecat doar cu tânărul care-i purta armele, ca să pătrundă în straja filistenilor. Credința lui a fost că Domnul va lucra pentru ei! Și Domnul a lucrat! Numărul nu L-a împiedecat pe Domnul să le dea biruința. Au fost doar doi, dar s-au încrezut în Dumnezeu și Dumnezeu a lucrat pentru ei. Nu trebuie să ne descurajăm dacă suntem doar o mână de creștini în lume, fiindcă biruința nu va fi a majorității! Să ne încredem în El și să nu ne temem să luptăm pentru Adevăr!
Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: „vino, și să pătrundem până la straja acestor netăiați împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire printr-un mic număr ca și printr-un mare număr.”
Cred că foarte mulți știți bine acest verset. Curajul și încrederea lui Ionatan au fost și sunt inspirație pentru mulți pe drumul credinței. Când tatăl lui și armata lui Israel nu aveau curajul să-i atace pe filisteni, Ionatan și-a dat seama că Dumnezeu nu este legat de numărul poporului pentru a da biruința. De fapt, în cursul istoriei biblice, Dumnezeu a căutat un om pentru a face lucruri mari prin el. Dumnezeu nu are nevoie de mulți pentru a da biruința, iar Ionatan a știut lucrul acesta și l-a pus în practică. El a plecat doar cu tânărul care-i purta armele, ca să pătrundă în straja filistenilor. Credința lui a fost că Domnul va lucra pentru ei! Și Domnul a lucrat! Numărul nu L-a împiedecat pe Domnul să le dea biruința. Au fost doar doi, dar s-au încrezut în Dumnezeu și Dumnezeu a lucrat pentru ei. Nu trebuie să ne descurajăm dacă suntem doar o mână de creștini în lume, fiindcă biruința nu va fi a majorității! Să ne încredem în El și să nu ne temem să luptăm pentru Adevăr!
Tuesday, November 18, 2008
19 Noiembrie, 2008
Romani 12:16
Aveți aceleași simțăminte unii față de alții. Nu umblați după lucrurile înalte, ci rămîneți la cele smerite. Să nu vă socotiți singuri înțelepți.
Apostolul Pavel a îndemnat pe credincioșii din Roma să trăiască în armonie. Duhul Sfânt are plăcerea să lucreze în armonia sfinților. Ca această armonie să fie realizabilă, fiecare credincios trebuie să rămână la lucrurile smerite. Atunci când un creștin se erijează într-o grupă specială de elită, armonia se strică. Când însă, toți caută în smerenie să aibe simțiri cumpătate față de ei înșiși și față de alții, atunci armonia se poate realiza. Domnul Isus a fost Cel mai smerit, deși era Dumnezeu din Dumnezeu, n-a socotit ca un lucru de apucat să se socotească deopotrivă cu Dumnezeu, ci s-a smerit! Exemplul Lui este perfect, nu avem decât să-L urmăm. De dragul Lui și al armoniei creștine, fiecare creștin ar trebui să-și dea toate silințele să nu umble după lucruri înalte, ci să rămână la cele smerite. Mai bine să-L lăsăm pe Domnul să ne socotească înțelepți, dar noi să nu o facem niciodată, căci dacă o facem, atunci arătăm că nu prea suntem înțelepți. Să ne rugăm ca Domnul să aducă armonie între toți care sunt copiii Lui și pe toți să ne țină smeriți la picioarele Lui!
Aveți aceleași simțăminte unii față de alții. Nu umblați după lucrurile înalte, ci rămîneți la cele smerite. Să nu vă socotiți singuri înțelepți.
Apostolul Pavel a îndemnat pe credincioșii din Roma să trăiască în armonie. Duhul Sfânt are plăcerea să lucreze în armonia sfinților. Ca această armonie să fie realizabilă, fiecare credincios trebuie să rămână la lucrurile smerite. Atunci când un creștin se erijează într-o grupă specială de elită, armonia se strică. Când însă, toți caută în smerenie să aibe simțiri cumpătate față de ei înșiși și față de alții, atunci armonia se poate realiza. Domnul Isus a fost Cel mai smerit, deși era Dumnezeu din Dumnezeu, n-a socotit ca un lucru de apucat să se socotească deopotrivă cu Dumnezeu, ci s-a smerit! Exemplul Lui este perfect, nu avem decât să-L urmăm. De dragul Lui și al armoniei creștine, fiecare creștin ar trebui să-și dea toate silințele să nu umble după lucruri înalte, ci să rămână la cele smerite. Mai bine să-L lăsăm pe Domnul să ne socotească înțelepți, dar noi să nu o facem niciodată, căci dacă o facem, atunci arătăm că nu prea suntem înțelepți. Să ne rugăm ca Domnul să aducă armonie între toți care sunt copiii Lui și pe toți să ne țină smeriți la picioarele Lui!
Monday, November 17, 2008
18 Noiembrie, 2008
Proverbe 18:21
Moartea și viața sunt în puterea limbii; oricine o iubește, îi va mânca roadele.
Ce se spune cu gura poate să ducă la viață sau la moarte. Chiar dacă nu ne gândim la așa ceva, o vorba necugetată poate să ducă la moarte, iar o vorbă blândă poate să ducă la viață. Cine a gustat mânia vorbelor cuiva, sau dulceața altor vorbe, își poate da seama de adevărul din acest verset. Cine iubește limba, îi va mânca roadele, fie că sunt aducătoare de moarte, fie că sunt aducătoare de viață. Dacă iubești vorba rea, vei mânca roade otrăvitoare care vor aduce moartea, dar dacă iubești vorba bună, roadele ei vor fi roade sănătoase, dătătoare de viață. Dacă așa putere mare este în limba noastră, cu câtă grijă trebuie să cântărim fiecare vorbă! Cât de atenți trebuie să fim la ce, cât și cum spunem ceva! Să ne rugăm ca Domnul să sfințească tot mai mult inima noastră, ca de acolo limba să poată rosti numai vorbe dătătoare de viață. Să-L rugăm pe Domnul să ne ierte oridecâteori am grăit ceva de moarte și să ne ajute să punem totul în cumpăna gândirii mai înainte de-a vorbi!
Moartea și viața sunt în puterea limbii; oricine o iubește, îi va mânca roadele.
Ce se spune cu gura poate să ducă la viață sau la moarte. Chiar dacă nu ne gândim la așa ceva, o vorba necugetată poate să ducă la moarte, iar o vorbă blândă poate să ducă la viață. Cine a gustat mânia vorbelor cuiva, sau dulceața altor vorbe, își poate da seama de adevărul din acest verset. Cine iubește limba, îi va mânca roadele, fie că sunt aducătoare de moarte, fie că sunt aducătoare de viață. Dacă iubești vorba rea, vei mânca roade otrăvitoare care vor aduce moartea, dar dacă iubești vorba bună, roadele ei vor fi roade sănătoase, dătătoare de viață. Dacă așa putere mare este în limba noastră, cu câtă grijă trebuie să cântărim fiecare vorbă! Cât de atenți trebuie să fim la ce, cât și cum spunem ceva! Să ne rugăm ca Domnul să sfințească tot mai mult inima noastră, ca de acolo limba să poată rosti numai vorbe dătătoare de viață. Să-L rugăm pe Domnul să ne ierte oridecâteori am grăit ceva de moarte și să ne ajute să punem totul în cumpăna gândirii mai înainte de-a vorbi!
Sunday, November 16, 2008
17 Noiembrie, 2008
1 Timotei 1:18
Porunca pe care ți-o dau, fiule Timotei, după proorociile făcute mai înainte despre tine, este ca, prin ele să te lupți lupta cea bună.
Bătrânul apostol a îndemnat pe copilul lui în credință, să se lupte lupta cea bună. Și atunci și acum au fost mulți care s-au luptat, dar nu s-au luptat lupta cea bună. Lupta cea bună este lupta dusă pe calea credinței împotriva a tot ce este rău. Cei care se luptă lupta cea bună a credinței, își păstrează un cuget curat și sunt îmbrăcați cu toată armătura Lui Dumnezeu! Ei nu se luptă cu arme firești, ci lupta lor este dusă cu armele Duhului Sfânt. Cei din vremea lui Pavel au părăsit credința și cugetul curat, de aceea Apostolul l-a îndemnat pe Timotei să fie atent și să se lupte după legile Duhului. Câți sunt oare în generația noastră care nu se mai luptă lupta cea bună? Câți oare nu au abandonat credința și au pierdut cugetul curat? Să ne rugăm ca Domnul să-i trezească și să vină înapoi la adevărul Lui Dumnezeu. Fie ca noi cei care suntem pe calea îngustă să nu abandonăm lupta, ci plini de credință să ducem lupta cea bună până la biruința finală!
Porunca pe care ți-o dau, fiule Timotei, după proorociile făcute mai înainte despre tine, este ca, prin ele să te lupți lupta cea bună.
Bătrânul apostol a îndemnat pe copilul lui în credință, să se lupte lupta cea bună. Și atunci și acum au fost mulți care s-au luptat, dar nu s-au luptat lupta cea bună. Lupta cea bună este lupta dusă pe calea credinței împotriva a tot ce este rău. Cei care se luptă lupta cea bună a credinței, își păstrează un cuget curat și sunt îmbrăcați cu toată armătura Lui Dumnezeu! Ei nu se luptă cu arme firești, ci lupta lor este dusă cu armele Duhului Sfânt. Cei din vremea lui Pavel au părăsit credința și cugetul curat, de aceea Apostolul l-a îndemnat pe Timotei să fie atent și să se lupte după legile Duhului. Câți sunt oare în generația noastră care nu se mai luptă lupta cea bună? Câți oare nu au abandonat credința și au pierdut cugetul curat? Să ne rugăm ca Domnul să-i trezească și să vină înapoi la adevărul Lui Dumnezeu. Fie ca noi cei care suntem pe calea îngustă să nu abandonăm lupta, ci plini de credință să ducem lupta cea bună până la biruința finală!
Saturday, November 15, 2008
16 Noiembrie, 2008
Iona 1:3a
Și Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de Fața Domnului.
Nu cred că este vre-un creștin care să nu știe aceste cuvinte. De mici copii am învățat de Iona și mereu prin bisericile noastre am auzit vorbindu-se de Iona. Și cei mici și cei mari am avut și avem ce învăța de la el. Însuși Domnul Isus l-a menționat pe Iona și peștele lui! Când Dumnezeu i-a vorbit lui Iona și i-a spus să meargă la Ninive, Iona nu a spus că nu se duce. El nu a ripostat că nu se merită să li se predice unor oameni care erau răi și oricum nu erau gata să asculte. Și de fapt, de ce să li se fi predicat unor oameni care urmau ca mai târziu să atace țara lui Israel?!...Iona însă nu a spus nimic. Când oamenii l-au văzut cu bagajele făcute, poate că au crezut că Iona pleacă la Ninive. Numai că Iona a avut alte planuri. El s-a sculat să fugă la Tars, departe de Fața Domnului! Iona a crezut că Domnul este numai la Iafo, dar nu și la Tars! El a crezut că Domnul te vede pe uscat dar nu și pe mare! Cu toții știm că Iona nu a putut fugi prea departe! În loc de Tars, Iona a ajuns în adâncul mării! Când Domnul ne vorbește nouă--nu,nu să ne trimită la Ninive, ci mult mai aproape, la vecinul sau colegul nostru de lucru--încotro o luăm noi? Credem oare și noi ca și Iona că putem fugi departe de fața Domnului? Să ne rugăm ca Domnul să ne dea tuturor un duh de ascultare de Domnul și de Cuvântul Lui!
Și Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de Fața Domnului.
Nu cred că este vre-un creștin care să nu știe aceste cuvinte. De mici copii am învățat de Iona și mereu prin bisericile noastre am auzit vorbindu-se de Iona. Și cei mici și cei mari am avut și avem ce învăța de la el. Însuși Domnul Isus l-a menționat pe Iona și peștele lui! Când Dumnezeu i-a vorbit lui Iona și i-a spus să meargă la Ninive, Iona nu a spus că nu se duce. El nu a ripostat că nu se merită să li se predice unor oameni care erau răi și oricum nu erau gata să asculte. Și de fapt, de ce să li se fi predicat unor oameni care urmau ca mai târziu să atace țara lui Israel?!...Iona însă nu a spus nimic. Când oamenii l-au văzut cu bagajele făcute, poate că au crezut că Iona pleacă la Ninive. Numai că Iona a avut alte planuri. El s-a sculat să fugă la Tars, departe de Fața Domnului! Iona a crezut că Domnul este numai la Iafo, dar nu și la Tars! El a crezut că Domnul te vede pe uscat dar nu și pe mare! Cu toții știm că Iona nu a putut fugi prea departe! În loc de Tars, Iona a ajuns în adâncul mării! Când Domnul ne vorbește nouă--nu,nu să ne trimită la Ninive, ci mult mai aproape, la vecinul sau colegul nostru de lucru--încotro o luăm noi? Credem oare și noi ca și Iona că putem fugi departe de fața Domnului? Să ne rugăm ca Domnul să ne dea tuturor un duh de ascultare de Domnul și de Cuvântul Lui!
Friday, November 14, 2008
15 Noiembrie, 2008
Romani 15:5
Dumnezeul răbdării și al mângâierii să vă facă să aveți aceleași simțăminte, unii față de alții, după pilda lui Cristos Isus.
Apostolul Pavel a îndemnat pe credincioșii din Roma să urmeze exemplul Domnului Isus în relațiile cu cei din jurul lor. Atât în cadrul bisericii, cât și acasă sau la lucru, cei mântuiți trebuie să păstreze aceleași simțăminte față de cei credincioși și chiar și față de cei necredincioși. Domnul Isus s-a rugat nu pentru uniformitate în biserică, ci pentru unitate între cei care merg pe calea Domnului. Cei care au cunoscut mângâierea și răbdarea Domnului, doresc ca tot mai mulți să ajungă să cunoască ce însemnă să fii sub paza Lui Dumnezeu. Domnul Isus a manifestat o grijă deosebită față de apostolii Lui, chiar dacă a trebuit să-i mustre uneori. Apsotolul Pavel a dorit ca noi să avem aceleași simțăminte unii față de alții, după exemplul Domnului Isus. Să dea Domnul ca între creștini să nu fie nimic care să strice unirea, ci să căutăm să aducem slavă Tatălui Domnului nostru Isus Cristos în tot ce facem. Să ne rugăm ca Domnul să ne păzească de orice este rău și să ne țină în dragostea Lui până la sfârșit!
Dumnezeul răbdării și al mângâierii să vă facă să aveți aceleași simțăminte, unii față de alții, după pilda lui Cristos Isus.
Apostolul Pavel a îndemnat pe credincioșii din Roma să urmeze exemplul Domnului Isus în relațiile cu cei din jurul lor. Atât în cadrul bisericii, cât și acasă sau la lucru, cei mântuiți trebuie să păstreze aceleași simțăminte față de cei credincioși și chiar și față de cei necredincioși. Domnul Isus s-a rugat nu pentru uniformitate în biserică, ci pentru unitate între cei care merg pe calea Domnului. Cei care au cunoscut mângâierea și răbdarea Domnului, doresc ca tot mai mulți să ajungă să cunoască ce însemnă să fii sub paza Lui Dumnezeu. Domnul Isus a manifestat o grijă deosebită față de apostolii Lui, chiar dacă a trebuit să-i mustre uneori. Apsotolul Pavel a dorit ca noi să avem aceleași simțăminte unii față de alții, după exemplul Domnului Isus. Să dea Domnul ca între creștini să nu fie nimic care să strice unirea, ci să căutăm să aducem slavă Tatălui Domnului nostru Isus Cristos în tot ce facem. Să ne rugăm ca Domnul să ne păzească de orice este rău și să ne țină în dragostea Lui până la sfârșit!
Thursday, November 13, 2008
14 Noiembrie, 2008
Iov 42:1
Iov a răspuns Domnului și a zis: „Știu că Tu poți totul, și că nimic nu poate sta împotriva gîndurilor Tale.”
După ce Dumnezeu a răspuns lui Iov, Iov nu a avut multe să mai spună. Cuvintele lui au fost chiar foarte puține, dar ele au exprimat convingerea pe care Iov a câștigat-o și anume, că Dumnezeu este suveran și că nu este nimeni ca El! El are toată puterea în cer și pe pământ. El poate totul și nimic nu-i prea greu pentru Dumnezeu! Iov a știut acest adevăr, dar în urma cuvintelor spuse de Domnul, Iov a fost convins de atotputernicia și suveranitatea Lui Dumnezeu. În fața Lui Dumnezeu nu se poate pune nimeni. Nimeni nu poate să se opună gândurilor Lui Dumnezeu! Chiar dacă ar vrea cineva s-o facă, sorții de izbândă sunt zero. Iov nu a vrut să se pună împotriva gândurilor Lui Dumnezeu, deși uneori a fost foarte aproape, dar la sfârșitul suferinței lui, el și-a dat seama că nu se poate așa ceva! De ce uneori încercăm să credem că noi putem să stăm împotriva gândurilor Lui Dumnezeu? Să ne rugăm ca Domnul să ne dea înțelepciune ca să recunoaștem că El poate totul și că nimeni nu poate și nu trebuie să se pună împotriva gândurilor Lui Dumnezeu!
Iov a răspuns Domnului și a zis: „Știu că Tu poți totul, și că nimic nu poate sta împotriva gîndurilor Tale.”
După ce Dumnezeu a răspuns lui Iov, Iov nu a avut multe să mai spună. Cuvintele lui au fost chiar foarte puține, dar ele au exprimat convingerea pe care Iov a câștigat-o și anume, că Dumnezeu este suveran și că nu este nimeni ca El! El are toată puterea în cer și pe pământ. El poate totul și nimic nu-i prea greu pentru Dumnezeu! Iov a știut acest adevăr, dar în urma cuvintelor spuse de Domnul, Iov a fost convins de atotputernicia și suveranitatea Lui Dumnezeu. În fața Lui Dumnezeu nu se poate pune nimeni. Nimeni nu poate să se opună gândurilor Lui Dumnezeu! Chiar dacă ar vrea cineva s-o facă, sorții de izbândă sunt zero. Iov nu a vrut să se pună împotriva gândurilor Lui Dumnezeu, deși uneori a fost foarte aproape, dar la sfârșitul suferinței lui, el și-a dat seama că nu se poate așa ceva! De ce uneori încercăm să credem că noi putem să stăm împotriva gândurilor Lui Dumnezeu? Să ne rugăm ca Domnul să ne dea înțelepciune ca să recunoaștem că El poate totul și că nimeni nu poate și nu trebuie să se pună împotriva gândurilor Lui Dumnezeu!
Wednesday, November 12, 2008
13 Noiembrie, 2008
Efeseni 5:10-11
Cercetați ce este plăcut înaintea Domnului, și nu luați de loc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă, osândiți-le.
Credincioșii din vremea Apostolului Pavel au primit îndemnul să cerceteze ce este plăcut Lui Dumnezeu și nu oamenilor. Totul trebuia pus la test pentru a observa dacă acel lucru era sau nu plăcut Domnului, iar dacă nu era plăcut, trebuia eliminat. Dacă ceva era pe placul Domnului, ei trebuiau să persiste în facerea binelui! Cei care caută ce e plăcut Domnului nu vor lua parte deloc la lucrările fără rod ale întunericului! Întunericul are fapte care nu rodesc, pe când lumina are fapte care aduc roadă pentru slava Lui Dumnezeu! Noi, prin traiul nostru, trebuie să aducem condamnare pentru faptele întunericului. Toți cei care sunt fiii luminii nu au cum să nu osîndească faptele neroditoare ale întunericului, deoarece noua lor natură nu poate să aibe nici o legătură cu întunericul! Să ne rugăm Domnului ca El să ne ajute ca zilnic să cercetăm ce-I este pe placul Lui și să ne ajute să nu luăm parte la nici o lucrare a întunericului.
Cercetați ce este plăcut înaintea Domnului, și nu luați de loc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă, osândiți-le.
Credincioșii din vremea Apostolului Pavel au primit îndemnul să cerceteze ce este plăcut Lui Dumnezeu și nu oamenilor. Totul trebuia pus la test pentru a observa dacă acel lucru era sau nu plăcut Domnului, iar dacă nu era plăcut, trebuia eliminat. Dacă ceva era pe placul Domnului, ei trebuiau să persiste în facerea binelui! Cei care caută ce e plăcut Domnului nu vor lua parte deloc la lucrările fără rod ale întunericului! Întunericul are fapte care nu rodesc, pe când lumina are fapte care aduc roadă pentru slava Lui Dumnezeu! Noi, prin traiul nostru, trebuie să aducem condamnare pentru faptele întunericului. Toți cei care sunt fiii luminii nu au cum să nu osîndească faptele neroditoare ale întunericului, deoarece noua lor natură nu poate să aibe nici o legătură cu întunericul! Să ne rugăm Domnului ca El să ne ajute ca zilnic să cercetăm ce-I este pe placul Lui și să ne ajute să nu luăm parte la nici o lucrare a întunericului.
Tuesday, November 11, 2008
12 Noiembrie, 2008
Zaharia 8:13c
Nu vă temeți, ci întăriți-vă mâinile.
Domnul Dumnezeu l-a asigurat pe poporul Lui că nu va mai fi de ocară, ci El îi va binecuvânta și le va face bine. Așa cum le-a făcut rău din pricina păcatelor lor care L-au mâniat, tot așa Domnul le-a promis că le va face bine. Zaharia a scris că Domnul a cerut și încă cere poporului Său să nu se teamă. Situația din jurul lor nu era cea mai strălucită, dar ei trebuiau să nu se teamă, ci cu mâinile întărite, să lucreze la restaurarea țării. Mulți au crezut că ar fi inutil să mai lucreze la reconstruire, căci nu vor avea nici un succes, dar cu ajutorul Lui Dumnezeu însă, ei au biruit și au reconstruit, atât templul, cât și zidul din jurul Ierusalimului. Să nu ne uităm la circumstanțe, ci să ne uităm numai la Domnul. El ne va ajuta și chiar dacă nu se vede nimic înainte, El ne spune să nu ne temem și să nu lăsăm să ne slăbească mâinile. Tot ce El ne-a dat să facem, să facem cu bucurie știind că El este cu noi în fiecare zi din viața noastră.
Nu vă temeți, ci întăriți-vă mâinile.
Domnul Dumnezeu l-a asigurat pe poporul Lui că nu va mai fi de ocară, ci El îi va binecuvânta și le va face bine. Așa cum le-a făcut rău din pricina păcatelor lor care L-au mâniat, tot așa Domnul le-a promis că le va face bine. Zaharia a scris că Domnul a cerut și încă cere poporului Său să nu se teamă. Situația din jurul lor nu era cea mai strălucită, dar ei trebuiau să nu se teamă, ci cu mâinile întărite, să lucreze la restaurarea țării. Mulți au crezut că ar fi inutil să mai lucreze la reconstruire, căci nu vor avea nici un succes, dar cu ajutorul Lui Dumnezeu însă, ei au biruit și au reconstruit, atât templul, cât și zidul din jurul Ierusalimului. Să nu ne uităm la circumstanțe, ci să ne uităm numai la Domnul. El ne va ajuta și chiar dacă nu se vede nimic înainte, El ne spune să nu ne temem și să nu lăsăm să ne slăbească mâinile. Tot ce El ne-a dat să facem, să facem cu bucurie știind că El este cu noi în fiecare zi din viața noastră.
Monday, November 10, 2008
11 Noiembrie, 2008
1 Petru 5:10
Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Cristos Isus la slava Sa veșnică, după ce veți suferi puțină vreme, vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere și vă va face neclintiți.
Apostolul Petru a scris credincioșilor din secolul întâi că nu va dura mult suferința, și după aceea va veni desăvârșirea, tăria, puterea și statornicia! Dumnezeu ne-a chemat prin harul Domnului Isus la slava veșnică! Nu pentru vre-un merit de-al nostru, ci doar prin harul Lui nemărginit de mare ne-a chemat să fim copiii Lui! La Domnul, harul este de multe feluri și El ne-a dat și ne dă har după cum El știe că avem nevoie. Ce bun și mare Dumnezeu avem! El vrea să ne facă ca El, adică desăvârșiți! Prin Domnul Isus am devenit neprihăniți, iar desăvârșirea va fi progresivă. În suferințe sau în bătălii de orice fel, El ne va întări și ne va da putere. Domnul Isus are toată puterea în cer și pe pământ, de aceea noi nu vom fi lipsiți niciodată de putere, deoarece El e Cel care ne va da putere. În toate acestea, El ne va face neclintiți în orice situație vom fi. Să-I mulțumim Lui Dumnezeu pentru minunata Lui chemare la slavă veșnică și să-L rugăm să ne ajute ca prin orice suferință să trecem biruitori pentru a fi plini de putere pentru slava Lui veșnică!
Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Cristos Isus la slava Sa veșnică, după ce veți suferi puțină vreme, vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere și vă va face neclintiți.
Apostolul Petru a scris credincioșilor din secolul întâi că nu va dura mult suferința, și după aceea va veni desăvârșirea, tăria, puterea și statornicia! Dumnezeu ne-a chemat prin harul Domnului Isus la slava veșnică! Nu pentru vre-un merit de-al nostru, ci doar prin harul Lui nemărginit de mare ne-a chemat să fim copiii Lui! La Domnul, harul este de multe feluri și El ne-a dat și ne dă har după cum El știe că avem nevoie. Ce bun și mare Dumnezeu avem! El vrea să ne facă ca El, adică desăvârșiți! Prin Domnul Isus am devenit neprihăniți, iar desăvârșirea va fi progresivă. În suferințe sau în bătălii de orice fel, El ne va întări și ne va da putere. Domnul Isus are toată puterea în cer și pe pământ, de aceea noi nu vom fi lipsiți niciodată de putere, deoarece El e Cel care ne va da putere. În toate acestea, El ne va face neclintiți în orice situație vom fi. Să-I mulțumim Lui Dumnezeu pentru minunata Lui chemare la slavă veșnică și să-L rugăm să ne ajute ca prin orice suferință să trecem biruitori pentru a fi plini de putere pentru slava Lui veșnică!
Sunday, November 9, 2008
10 Noiembrie, 2008
Țefania 2:3
Căutați pe Domnul, toți cei smeriți din țară, care împliniți poruncile Lui! Căutați dreptatea, căutați smerenia! Poate că veți fi cruțați în ziua mâniei Domnului.
Pocăința trebuie însoțită de fapte vrednice de ea. Copiii lui Israel au fost avertizați să-și vină în fire și așa să caute pe Domnul. Cei care-L caută pe Domnul, trebuie să caute dreptatea și smerenia. Nu se poate ca cineva să caute pe Domnul, dar să fie mândru sau nedrept. Cine este mândru or nedrept este departe de Domnul și are nevoie să-și vină în fire și să se pocăiască. Profetul nu a fost sigur dacă pocăința poporului va mai aduce scăpare în ziua mâniei Domnului, dar el a chemat poporul să se pocăiască în speranța că Domnul îi va ierta. Nouă, însă ni se garantează, că dacă ne pocăim și credem în El avem viață veșnică. Mă rog ca toți cei smeriți din America să caute pe Domnul și să nu fie altă căutare decât smerenia și dreptatea. Să nu ne lăsăm descentrați de rezultatele recentelor alegeri, ci să împlinim mai departe poruncile Lui și să umblăm pe căile Domnului cu credincioșie!
Căutați pe Domnul, toți cei smeriți din țară, care împliniți poruncile Lui! Căutați dreptatea, căutați smerenia! Poate că veți fi cruțați în ziua mâniei Domnului.
Pocăința trebuie însoțită de fapte vrednice de ea. Copiii lui Israel au fost avertizați să-și vină în fire și așa să caute pe Domnul. Cei care-L caută pe Domnul, trebuie să caute dreptatea și smerenia. Nu se poate ca cineva să caute pe Domnul, dar să fie mândru sau nedrept. Cine este mândru or nedrept este departe de Domnul și are nevoie să-și vină în fire și să se pocăiască. Profetul nu a fost sigur dacă pocăința poporului va mai aduce scăpare în ziua mâniei Domnului, dar el a chemat poporul să se pocăiască în speranța că Domnul îi va ierta. Nouă, însă ni se garantează, că dacă ne pocăim și credem în El avem viață veșnică. Mă rog ca toți cei smeriți din America să caute pe Domnul și să nu fie altă căutare decât smerenia și dreptatea. Să nu ne lăsăm descentrați de rezultatele recentelor alegeri, ci să împlinim mai departe poruncile Lui și să umblăm pe căile Domnului cu credincioșie!
Saturday, November 8, 2008
09 Noiembrie, 2008
Evrei 11:2
Căci prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie.
Prin credință, cei din vechime, au câștigat o bună mărturie. Credința lor le-a adus asigurarea că au fost plăcuți înaintea Lui Dumnezeu. Cel Atotputernic le-a dat o notă bună la toți cei care prin credință au trăit plăcut înaintea Lui. Ei nu s-au uitat la ce-a fost trecător, ci au avut ochii îndreptați spre lucrurile care nu se văd și în acele lucruri s-au încrezut. Încrederea acestora neclintită a fost în lucrurile care nu existau, ci doar sperau că vor ajunge la ele. Astfel de oameni au primit mărturia, că au avut o credință veritabilă, nu de ocazie, sau de formă. „Credință se cere, credință și orice ispită învingi,” spunea un vers din cântările noastre; căci fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți Lui Dumnezeu. Nu ești învins atâta timp cât credința nu ți-ai pierdut-o. Doar credința te poate ridica din nou. Poți fi căzut dar nu înfrânt! Mă rog Domnului ca El să ne întărească în credință pe toți și atunci când ne vom sfârși calea să primim și noi o bună mărturie!
Căci prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie.
Prin credință, cei din vechime, au câștigat o bună mărturie. Credința lor le-a adus asigurarea că au fost plăcuți înaintea Lui Dumnezeu. Cel Atotputernic le-a dat o notă bună la toți cei care prin credință au trăit plăcut înaintea Lui. Ei nu s-au uitat la ce-a fost trecător, ci au avut ochii îndreptați spre lucrurile care nu se văd și în acele lucruri s-au încrezut. Încrederea acestora neclintită a fost în lucrurile care nu existau, ci doar sperau că vor ajunge la ele. Astfel de oameni au primit mărturia, că au avut o credință veritabilă, nu de ocazie, sau de formă. „Credință se cere, credință și orice ispită învingi,” spunea un vers din cântările noastre; căci fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți Lui Dumnezeu. Nu ești învins atâta timp cât credința nu ți-ai pierdut-o. Doar credința te poate ridica din nou. Poți fi căzut dar nu înfrânt! Mă rog Domnului ca El să ne întărească în credință pe toți și atunci când ne vom sfârși calea să primim și noi o bună mărturie!
Friday, November 7, 2008
08 Noiembrie, 2008
Proverbe 8:33
Ascultați învățătura, ca să vă faceți înțelepți, și nu lepădați sfatul meu.
Înțelepciunea strigă și cheamă cu glasul ei pe toți să asculte, căci cei care ascultă sfatul și îndrumarea, se fac înțelepți! Cei care iau aminte la glasul înțelepciunii își dezvoltă capacitatea de a umbla cu înțelepciune pe calea vieții. Sunt mulți care nu iau aminte la strigarea înțelepciunii, de aceea umblarea lor este departe de calea luminii și a adevărului. Cei care iau sfaturile înțelepciunii, vor trăi căci înțelepciunea îți dă sfaturi pentru viața aceasta, cât și pentru cea viitoare. De ce oare oamenii nu vor să asculte glasul înțelepciunii? E mai simplu, cred ei, să trăiești fără să ai legi și reguli, să faci ce vrei, când vrei, cum vrei, fără să-ți pese de consecințe! Chiar așa să fie oare? Așa trăiesc mulți oameni, și acești oameni vor avea o mare surpriză când se vor întâlni cu Înțelepciunea care a strigat și ei nu au ascultat. Cei care au primit pe Domnul Isus în viața lor, știu că El a fost declarat Înțelepciune pentru ei. El este Cel care ne face înțelepți și ascultând de sfatul Lui ajungem la viața veșnică! Să ne rugăm ca și astăzi să auzim și să ascultăm glasul Înțelepciunii!
Ascultați învățătura, ca să vă faceți înțelepți, și nu lepădați sfatul meu.
Înțelepciunea strigă și cheamă cu glasul ei pe toți să asculte, căci cei care ascultă sfatul și îndrumarea, se fac înțelepți! Cei care iau aminte la glasul înțelepciunii își dezvoltă capacitatea de a umbla cu înțelepciune pe calea vieții. Sunt mulți care nu iau aminte la strigarea înțelepciunii, de aceea umblarea lor este departe de calea luminii și a adevărului. Cei care iau sfaturile înțelepciunii, vor trăi căci înțelepciunea îți dă sfaturi pentru viața aceasta, cât și pentru cea viitoare. De ce oare oamenii nu vor să asculte glasul înțelepciunii? E mai simplu, cred ei, să trăiești fără să ai legi și reguli, să faci ce vrei, când vrei, cum vrei, fără să-ți pese de consecințe! Chiar așa să fie oare? Așa trăiesc mulți oameni, și acești oameni vor avea o mare surpriză când se vor întâlni cu Înțelepciunea care a strigat și ei nu au ascultat. Cei care au primit pe Domnul Isus în viața lor, știu că El a fost declarat Înțelepciune pentru ei. El este Cel care ne face înțelepți și ascultând de sfatul Lui ajungem la viața veșnică! Să ne rugăm ca și astăzi să auzim și să ascultăm glasul Înțelepciunii!
Thursday, November 6, 2008
07 Noiembrie, 2008
2 Timotei 4:5
Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferințele, fă lucrul unui evanghelist și împlinește-ți bine slujba.
Apostolul Pavel a scris aceste cuvinte către tânărul Timotei. Apostolul se afla în închisoare la Roma, iar Timotei era pastorul bisericii din Efes. Din închisoare, Apostolul și-a dat seama de pericolele care-l pășteau pe Timotei, de aceea i-a scris să fie treaz în toate lucrurile, să fie atent la absolut tot și să nu lase nimic să-i scape din atenție. A fost destul de greu pentru Timotei și Apostolul Pavel să rabde sferințele, dar Apostolul a știut că multe din câte el le-a răbdat, o să fie prea grele pentru Timotei. Suferințele nu au încetat nici în vremurile noastre, de aceea să luăm și noi aminte la ceea ce Domnul ne spune prin acest cuvânt și anume să răbdăm până la sfârșit. Apoi ne spune să facem și noi lucrul de evangheliști. Evangheliștii spun altora despre Domnul Isus. Să o facem fără frică și fără să ne fie rușine. Oricare ne-ar fi slujba pe care o facem, să o împlinim bine. Poate e prea greu să facem ce e bine, când alții fac ce este rău, dar dacă te încrezi în Domnul, El te va ajuta să-ți împlinești bine slujba! Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să fim treji în toate lucrurile, făcând cu bucurie tot ce Domnul ne spune!
Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferințele, fă lucrul unui evanghelist și împlinește-ți bine slujba.
Apostolul Pavel a scris aceste cuvinte către tânărul Timotei. Apostolul se afla în închisoare la Roma, iar Timotei era pastorul bisericii din Efes. Din închisoare, Apostolul și-a dat seama de pericolele care-l pășteau pe Timotei, de aceea i-a scris să fie treaz în toate lucrurile, să fie atent la absolut tot și să nu lase nimic să-i scape din atenție. A fost destul de greu pentru Timotei și Apostolul Pavel să rabde sferințele, dar Apostolul a știut că multe din câte el le-a răbdat, o să fie prea grele pentru Timotei. Suferințele nu au încetat nici în vremurile noastre, de aceea să luăm și noi aminte la ceea ce Domnul ne spune prin acest cuvânt și anume să răbdăm până la sfârșit. Apoi ne spune să facem și noi lucrul de evangheliști. Evangheliștii spun altora despre Domnul Isus. Să o facem fără frică și fără să ne fie rușine. Oricare ne-ar fi slujba pe care o facem, să o împlinim bine. Poate e prea greu să facem ce e bine, când alții fac ce este rău, dar dacă te încrezi în Domnul, El te va ajuta să-ți împlinești bine slujba! Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să fim treji în toate lucrurile, făcând cu bucurie tot ce Domnul ne spune!
Wednesday, November 5, 2008
06 Noiembrie, 2008
Psalmul 119:73
Mâinile Tale m-au făcut și m-au întocmit; dă-mi pricepere, ca să învăț poruncile Tale!
Psalmistul și-a înțeles originea și destinul! El a fost convins că nu a venit la întâmplare și nu a evoluat, ci a fost făcut și întocmit de mâinile Lui Dumnezeu! Scopul pentru care ne-a creat Dumnezeu este clar: să avem pricepere ca să învățăm poruncile Domnului! De aceea ne-a creat Dumnezeu, ca să cunoaștem Cuvântul Lui, iar prin Cuvânt să-L cunoaștem pe Domnul. De ce cred oamenii că au apărut la întâmplare? De ce cred unii că omul este ființa cea mai dezvoltată de pe scara evoluției? Minciuna evoluției e crezută mai ușor de unii, decât adevărul Bibliei, nu însă de psalmist. Acesta a știut de unde a venit și care i-a fost rostul pe pământ. Suntem noi la fel de convinși că suntem creați de Dumnezeu? Avem și noi aceeași rugăciune ca și psalmistul? Să ne rugăm Domnului să ne dea pricepere pentru a învăța și a trăi poruncile Domnului în fiecare zi!
Mâinile Tale m-au făcut și m-au întocmit; dă-mi pricepere, ca să învăț poruncile Tale!
Psalmistul și-a înțeles originea și destinul! El a fost convins că nu a venit la întâmplare și nu a evoluat, ci a fost făcut și întocmit de mâinile Lui Dumnezeu! Scopul pentru care ne-a creat Dumnezeu este clar: să avem pricepere ca să învățăm poruncile Domnului! De aceea ne-a creat Dumnezeu, ca să cunoaștem Cuvântul Lui, iar prin Cuvânt să-L cunoaștem pe Domnul. De ce cred oamenii că au apărut la întâmplare? De ce cred unii că omul este ființa cea mai dezvoltată de pe scara evoluției? Minciuna evoluției e crezută mai ușor de unii, decât adevărul Bibliei, nu însă de psalmist. Acesta a știut de unde a venit și care i-a fost rostul pe pământ. Suntem noi la fel de convinși că suntem creați de Dumnezeu? Avem și noi aceeași rugăciune ca și psalmistul? Să ne rugăm Domnului să ne dea pricepere pentru a învăța și a trăi poruncile Domnului în fiecare zi!
Tuesday, November 4, 2008
05 Noiembrie, 2008
Romani 8:35
Cine ne va despărți pe noi de dragostea Lui Cristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia?
Apostolul Pavel a scris aceste cuvinte din partea Duhului Sfânt pentru a încuraja atât pe cei din vremea lui, cât și pe toți credincioșii de-a lungul veacurilor. Orice ar veni peste viața celor socotiți neprihăniți, nu e posibil ca ei să fie despărțiți de dragostea Lui Cristos. Oricare ar fi necazul sau strâmtorarea, chiar prigonire sau foamete dacă ar fi, toate acestea nu ne pot despărți de dragostea Lui Cristos! Foarte mulți credincioși când sunt prigoniți experimentează nu despărțire de Cristos, ci cea mai mare apropiere de dragostea Lui. La fel și cei care trec prin foamete sau lipsă de îmbrăcăminte, în loc să murmure, ei se apropie mai tare de Dumnezeu și El le poartă de grijă. Primejdii de orice fel, război, sabie, nu au putere să ne despartă de dragostea Lui Cristos. Dragostea Lui s-a dovedit atunci când Și-a dat viața pentru noi. Mai mult de atât nu era nimic de făcut. Pentru dușmani și răi cum eram noi, El a murit, iar dragostea Lui ne-a arătat-o atunci și de atunci El nu a încetat să iubească pe cei care cred în Numele Lui. Să ne rugăm ca El să ne ajute ca zi de zi să rămânem în dragostea Lui, făcând tot ce e plăcut înaintea Lui.
Cine ne va despărți pe noi de dragostea Lui Cristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia?
Apostolul Pavel a scris aceste cuvinte din partea Duhului Sfânt pentru a încuraja atât pe cei din vremea lui, cât și pe toți credincioșii de-a lungul veacurilor. Orice ar veni peste viața celor socotiți neprihăniți, nu e posibil ca ei să fie despărțiți de dragostea Lui Cristos. Oricare ar fi necazul sau strâmtorarea, chiar prigonire sau foamete dacă ar fi, toate acestea nu ne pot despărți de dragostea Lui Cristos! Foarte mulți credincioși când sunt prigoniți experimentează nu despărțire de Cristos, ci cea mai mare apropiere de dragostea Lui. La fel și cei care trec prin foamete sau lipsă de îmbrăcăminte, în loc să murmure, ei se apropie mai tare de Dumnezeu și El le poartă de grijă. Primejdii de orice fel, război, sabie, nu au putere să ne despartă de dragostea Lui Cristos. Dragostea Lui s-a dovedit atunci când Și-a dat viața pentru noi. Mai mult de atât nu era nimic de făcut. Pentru dușmani și răi cum eram noi, El a murit, iar dragostea Lui ne-a arătat-o atunci și de atunci El nu a încetat să iubească pe cei care cred în Numele Lui. Să ne rugăm ca El să ne ajute ca zi de zi să rămânem în dragostea Lui, făcând tot ce e plăcut înaintea Lui.
Monday, November 3, 2008
04 Noiembrie, 2008
Deuteronom 30:15
Iată, îți pun azi înainte viața și binele, moartea și răul.
Milioane de oameni vor merge astăzi să voteze viitorul Americii. Tineri și bătrâni, băștinași și venetici, toți cu dreptul de vot vor pune votul lor pentru aceia pe care-i vreau la conducerea țării. După unii, această alegere este cea mai importantă dintre toate. Dar, ceea ce Moise a scris din partea Lui Dumnezeu este mult mai important. El a fost pe punctul să lase poporului alt conducător, dar înainte de aceasta le-a dat îndemnul să aleagă ce este bine pentru ca să trăiască. Alegerile politice nu contează, ceea ce contează însă, este ce alegem în viața noastră spirituală! Alegem binele sau răul? Căutăm pe Domnul sau alegem lumea? Ne lăsăm antrenați de alegerile lumii sau stăm de partea Domnului? El este binele suprem. El și numai El este bun. Când în fața noastră stă viața și binele, de ce ni se mai duc ochii spre moarte care are răul lângă ea? Să ne rugăm și pentru America, dar să nu uităm să ne rugăm pentru cei care suntem copii ai Lui Dumnezeu, ca zilnic să alegem ce este bine, spre slava Domnului Isus!
Iată, îți pun azi înainte viața și binele, moartea și răul.
Milioane de oameni vor merge astăzi să voteze viitorul Americii. Tineri și bătrâni, băștinași și venetici, toți cu dreptul de vot vor pune votul lor pentru aceia pe care-i vreau la conducerea țării. După unii, această alegere este cea mai importantă dintre toate. Dar, ceea ce Moise a scris din partea Lui Dumnezeu este mult mai important. El a fost pe punctul să lase poporului alt conducător, dar înainte de aceasta le-a dat îndemnul să aleagă ce este bine pentru ca să trăiască. Alegerile politice nu contează, ceea ce contează însă, este ce alegem în viața noastră spirituală! Alegem binele sau răul? Căutăm pe Domnul sau alegem lumea? Ne lăsăm antrenați de alegerile lumii sau stăm de partea Domnului? El este binele suprem. El și numai El este bun. Când în fața noastră stă viața și binele, de ce ni se mai duc ochii spre moarte care are răul lângă ea? Să ne rugăm și pentru America, dar să nu uităm să ne rugăm pentru cei care suntem copii ai Lui Dumnezeu, ca zilnic să alegem ce este bine, spre slava Domnului Isus!
Sunday, November 2, 2008
03 Noiembrie, 2008
Luca 9:62
Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug, și se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăția Lui Dumnezeu.
Chemarea Domnului Isus a fost clară pentru toți cei care au auzit-o. El nu a chemat pe nimeni doar pentru o zi și apoi să plece înapoi de unde a venit, ci El a chemat pe oameni să-L urmeze în fiecare zi. A fi ucenic înseamnă să lași totul în urmă și să mergi după Domnul Isus, pentru a învăța de la El. Celor care au avut scuze pentru a nu merge după El, Domnul le-a spus că nu se pune mâna pe plug și apoi să te uiți înapoi, ci trebuie să te uiți doar înainte. E greu uneori să privești înainte, deoarece e mult de arat. Câmpul de lucru e întins și te poți descuraja, dar dacă te uiți înapoi mersul înainte e periclitat. Noi am pornit după Domnul Isus, am renunțat la tot, ne-am luat crucea și zilnic mergem după El. Sunt oare zile când ne mai uităm înapoi? Sunt momente când suntem descurajați de ce este înainte, și am vrea să ne întoarcem înapoi? Ce vom găsi însă dacă ne întoarcem? Nu vom mai găsi nimic din ceea ce ne va mai plăcea. Noi am renunțat la plăcerile lumii, nu le mai vrem, și chiar dacă e greu înainte, „nu-i drum înapoi!” Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute pe toți care am pus mâna pe plug, să nu ne mai uităm niciodată înapoi.
Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug, și se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăția Lui Dumnezeu.
Chemarea Domnului Isus a fost clară pentru toți cei care au auzit-o. El nu a chemat pe nimeni doar pentru o zi și apoi să plece înapoi de unde a venit, ci El a chemat pe oameni să-L urmeze în fiecare zi. A fi ucenic înseamnă să lași totul în urmă și să mergi după Domnul Isus, pentru a învăța de la El. Celor care au avut scuze pentru a nu merge după El, Domnul le-a spus că nu se pune mâna pe plug și apoi să te uiți înapoi, ci trebuie să te uiți doar înainte. E greu uneori să privești înainte, deoarece e mult de arat. Câmpul de lucru e întins și te poți descuraja, dar dacă te uiți înapoi mersul înainte e periclitat. Noi am pornit după Domnul Isus, am renunțat la tot, ne-am luat crucea și zilnic mergem după El. Sunt oare zile când ne mai uităm înapoi? Sunt momente când suntem descurajați de ce este înainte, și am vrea să ne întoarcem înapoi? Ce vom găsi însă dacă ne întoarcem? Nu vom mai găsi nimic din ceea ce ne va mai plăcea. Noi am renunțat la plăcerile lumii, nu le mai vrem, și chiar dacă e greu înainte, „nu-i drum înapoi!” Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute pe toți care am pus mâna pe plug, să nu ne mai uităm niciodată înapoi.
Saturday, November 1, 2008
02 Noiembrie, 2008
Isaia 2:5
„Veniți casă a lui Iacov să umblăm în lumina Domnului!”
Chemarea aceasta nu se aplică doar casei lui Iacov, ci tuturor celor care cred în Numele Lui Dumnezeu. Toți credincioșii trebuie să umble în lumina Domnului. De prea multe ori Dumnezeu a trebuit să mustre pe copiii Lui pentru că nu au umblat în calea luminii, ci au ales căile lor. Mă tem, însă, că sunt și dintre cei care astăzi poartă numele de copii ai Lui Dumnezeu, și în loc să umble în lumina Domnului, ei umblă în întunericul acestei lumi. Noi știm că lumea zace în cel rău, iar cel rău este domnul împărăției întunericului. Toți care nu umblă în lumina Domnului, umblă în cea mai mare beznă posibilă. Biblia spune că ei au fost orbiți de diavolul pentru a nu vedea lumina Lui Dumnezeu. Să nu părăsim calea luminii, ci mereu să stăm în lumină, căci doar așa putem păstra părtășia cu sfinții, iar sângele Domnului Isus ne păstrează curați de orice întunecime a păcatului. Frați și prieteni, care citiți aceste rânduri, vă chem să veniți să umblăm în lumina Domnului în fiecare zi!
„Veniți casă a lui Iacov să umblăm în lumina Domnului!”
Chemarea aceasta nu se aplică doar casei lui Iacov, ci tuturor celor care cred în Numele Lui Dumnezeu. Toți credincioșii trebuie să umble în lumina Domnului. De prea multe ori Dumnezeu a trebuit să mustre pe copiii Lui pentru că nu au umblat în calea luminii, ci au ales căile lor. Mă tem, însă, că sunt și dintre cei care astăzi poartă numele de copii ai Lui Dumnezeu, și în loc să umble în lumina Domnului, ei umblă în întunericul acestei lumi. Noi știm că lumea zace în cel rău, iar cel rău este domnul împărăției întunericului. Toți care nu umblă în lumina Domnului, umblă în cea mai mare beznă posibilă. Biblia spune că ei au fost orbiți de diavolul pentru a nu vedea lumina Lui Dumnezeu. Să nu părăsim calea luminii, ci mereu să stăm în lumină, căci doar așa putem păstra părtășia cu sfinții, iar sângele Domnului Isus ne păstrează curați de orice întunecime a păcatului. Frați și prieteni, care citiți aceste rânduri, vă chem să veniți să umblăm în lumina Domnului în fiecare zi!
Subscribe to:
Posts (Atom)