24 Decembrie, 2006

Luca 2:1

În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.

Dumnezeul cerului şi al pământului a condus întregul univers cu atâta înţelepciune încât nici un amănunt nu a fost lăsat pe dinafară. Domnul Isus trebuia să se nască în Betleem, iar mama lui, Maria, era în Nazaret. Nimic în lumea aceasta nu ar fi putut-o determina pe tânăra Maria să călătorească la Betleem. Starea ei nu era de călătorit, iar aşteptările trebuie că au fost extrem de mari. Îngerul i-a spus că fiul ei este de fapt Fiul Lui Dumnezeu. Duhul Sfânt a făcut concepţia posibilă, de aceea curiozitatea şi anticiparea era dincolo de dorinţa de a călători la Betleem. Nu era nici Iosif şi nici Maria interesaţi în vre-o conspiraţie să meargă de bună voie la Betleem, ca să împlinească vre-o profeţie. Dumnezeu însă, în marea Lui înţelepciune, a aranjat ca împăratul Romei să dorească să-şi numere populaţia imperiului, tocmai în acea vreme. Atunci când era cel mai potrivit, Cezar August a dat poruncă ca toată lumea să fie înscrisă. Porunca de la Roma nu era plăcută celor din Israel, dar trebuia împlinită. Iosif a luat pe Maria şi au plecat la Betleem. Luca nu scrie dacă s-a discutat în prealabil să meargă sau să nu meargă, el scrie doar că amândoi s-au îndreptat spre Betleem, deoarece erau din casa şi seminţia lui David. Ce măreţ a lucrat Dumnezeu! Porunca a fost dată la timpul potrivit. Ei s-au dus la Betleem, iar când au ajuns acolo, nici mai devreme nici mai târziu, s-a împlinit vremea când trebuia Maria să nască!
Multe din aşa numitele “coincidenţe” din viaţa noastră nu sunt de fapt coincidenţe, ci este providenţa Lui Dumnezeu. El orchestrează toate lucrurile în aşa fel încât toate lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu! Nu arată deloc bine să fi obligat să pleci la Betleem cu Maria gata să nască un copil foarte special, dar din punctul de vedere a Lui Dumnezeu aşa a fost mai bine. Mai târziu şi Maria şi Iosif au înţeles că nu a fost o întâmplare recensământul, ci a fost planul Lui Dumnezeu! Prin multe situaţii asemănătoare am trecut sau vom trece şi noi. De aceea să ne încredem în El căci El ştie soarta noastră, El ne-a făcut şi nimeni nu ne cunoaşte mai bine decât El. Să mergem smeriţi pe urmele Lui şi să-I dăm slavă că a venit jos pe pământ să ne mântuiască şi să ne facă copiii Lui!