01 Aprilie, 2010

Ioan 12:27

Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?...Tată, izbăveşte-Mă de ceasul acesta?...Dar tocmai pentru acesta am venit până la ceasul acesta!

Domnul Isus a văzut cât de grozav este păcatul, cât de urât şi murdar era paharul pe care

a trebuit să-l bea, de aceea a fost tulburat. Din veşnicia veşniciilor, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt au trăit în perfectă armonie, dar în Săptămâna Mare, Domnul Isus a fost tulburat. Tulburarea era chiar păcatul cu care Domnul Isus a trebuit să se identifice, dar slavă Lui că nu a biruit tulburarea, ci ascultarea Lui de Tatăl. Domnul Isus Şi-a înţeles misiunea, de aceea nu a dat înapoi de la ceasul greu al încercării, ci s-a uitat la noi şi de dragul nostru, Domnul Isus a declarat căci tocmai pentru aceasta a venit. Domnul nu a venit în vizită pe pământ, ci a venit ca să moară pentru tot neamul omenesc. Să ne închinăm smeriţi înaintea Lui şi să-I mulţumim că ne-a răscumpărat, chiar dacă tulburarea a fost cosmică, El nu ne-a lăsat pradă morţii veşnice, ci a murit El pentru noi!

31 Martie, 2010

Luca 20:26

Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea poporului; ci miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.

Mai marii lui Israel au început să-L pândească pe Domnul Isus, ca să-L prindă cu ceva pentru a-L putea aresta. Au trimis iscoditori, ca aceştia să-L măgulească cu vorbe frumoase, iar apoi să-L prindă că nu vrea să plătească impozitul pentru Cezarul Romei. Domnul a răspuns cu uşurinţă la întrebarea lor, iar cei ce au venit să-L prindă, s-au lăsat păgubaşi, dar nu de tot. Nu s-au lăsat până nu L-au prins şi L-au răstignit. Au trecut două mii de atunci. Oamenii nu s-au schimbat de loc. Săptămâna mare este pentru mulţi un prilej, nu de meditare, ci de alergătură după lucrurile lumii acesteia. Domnul Isus este judecat şi azi din pricina celor ce poartă numele de creştini. Mulţi au încercat şi mai încearcă să nege divinitatea Domnului, dar nu au putut şi nici nu vor putea. Să ne uităm la Domnul şi la atitudinea Lui şi să-I urmăm exemplul Lui.

30 Martie, 2010

Marcu 11:20

Dimineaţa, când treceau pe lângă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini.

Domnul Isus a spus acestui smochin, în care nu a găsit roade, ca în veac să nu mai rodească. Când au trecut pe lângă smochin, ucenicii se pare că au vrut să vadă ce se petrece cu smochinul. Unii poate au crezut că vor vedea câteva frunze îngălbenite, ca semn, că ceea ce a spus Domnul se va întâmpla. Alţii poate au crezut că va rămâne verde, dar va fi mereu fără smochine. Mare însă le-a fost mirarea, când au văzut că smochinul a ascultat de cuvântul Domnului Isus şi s-a uscat. Nu vom şti niciodată de ce Domnul a blestemat acel smochin, dar e posibil ca să fie un simbol al poporului Israel, care L-a respins pe El ca Mântuitorul lor. Să nu ne îndoim de puterea Domnului Isus, dar să ne rugăm ca noi să fim roditori pentru Numele Lui. Să nu lăsăm ca Domnul să caute rod în noi şi să nu găsească, ci prin Duhul Sfânt să rodim în fiecare zi, roade vrednice de pocăinţa noastră.

29 Martie, 2010

Matei 21:12-13

Isus a intrat în Templul Lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei, şi le-a zis: „Este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.” Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”

Domnul Isus a dorit mult să intre în Templul închinat Lui Dumnezeu, dar acolo nu a găsit ce trebuia să găsească. În loc de închinători adevăraţi, Domnul a găsit comercianţi, care „ajutau” pe cei care veneau la Templu pentru a aduce jertfe. Nu cred că Domnul a avut treabă cu serviciile pe care ei le-au oferit, ci s-a legat de necinstea cu care ei căutau să înşele pe cei care veneau la Templu. El a dorit să vadă oameni care să se roage în Templu şi să se unească cu ei. Dar nu a fost aşa, căci rugăciunea se făcea sporadic si de multe ori, doar Fariseii se mai rugau. Casa de rugăciune a fost numită peşteră de tâlhari, chiar de proprietarul casei. El a ştiut ce se petrecea la Templu, de aceea a fost indignat şi i-a scos afară. Dacă Domnul Isus ar intra în clădirile multor biserici din vremurile noastre, ce ar zice? Sunt bisericile, case de rugăciune? Acesta a fost şi încă mai este numele multor clădiri de biserică, dar sunt ele chiar case de rugăciune? Să ne rugăm în această săptămână ca toţi creştinii din toată lumea să fie oameni ai rugăciunii.

28 Martie, 2010

Marcu 11:4

Ucenicii s-au dus, au găsit măgăruşul legat afară lângă o uşă, la cotitura drumului, şi l-au dezlegat.

Domnul Isus a trimis doi ucenici în satul dinaintea lor pentru a-I aduce un măgăruş, pe care să intre triumfal în Ierusalim. Cu un an înainte de acest eveniment, fraţii de corp ai Domnului Isus I-au spus să meargă la Ierusalim şi să se arate mulţimilor, făcând şi acolo minunile pe care le-a făcut în Galileia. Domnul Isus le-a spus ca să meargă ei la Ierusalim, deoarece pentru ei timpul era prielnic, dar Lui încă nu i-a sosit ceasul. S-a dus la praznic, dar nu pe faţă, ci incognito. La Florii însă, Domnul Isus a mers deschis, chiar prea deschis! Ucenicii au ascultat de Domnul şi s-au dus să-I aducă măgăruşul. Interesant, că nici ei nu arată mirare că au găsit întocmai cum le-a spus Domnul, deşi în următoarea zi s-au mirat că s-a uscat smochinul. Nici Petru nu ne-a scris, că s-a mirat când a găsit banul în gura peştelui! Detaliile evanghelistului Marcu sunt dovada clară că nu a fost nimic ticluit sau aranjat. Măgăruşul a fost legat, afară lângă o uşă, la cotitura drumului! Domnul ştie toate detaliile, de aceea putem să ne încredinţăm vieţile în întregime în grija Lui. Să ne rugăm ca mulţi oameni să-L primească în inima lor pe Regele Isus, care a intrat triumfal în Ierusalim.

27 Martie, 2010

Luca 19:28

După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte şi se suia spre Ierusalim.

După ce a trecut de Ierihon, Domnul Isus nu a avut alt ţel decât să ajungă la Ierusalim. Acolo urma să fie prins şi răstignit. Cine ar fi mers la Ierusalim dacă ştia clar că acolo nu va fi primit bine, ci mulţimile vor striga „la moarte!”? Domnul Isus a ştiut sigur ce o să se întâmple în Ierusalim şi de aceea a mers în fruntea ucenicilor, să-i conducă la Ierusalim. Nu i-a lăsat pe ei înainte, ci a mers El în frunte. Domnul Isus nu s-a dus mai înainte la Ierusalim, ci exact înainte de Paşti. După ce a terminat de spus ce a avut de spus, Domnul Isus nu a mai stat pe gânduri, ci a plecat spre Ierusalim. Să ne uităm la El şi să luăm aminte ca fiecare dintre noi să facem cu credincioşie lucrarea pe care ne-a dat-o Domnul. Apoi, să luăm aminte şi să nu ne uităm la ceea ce se vede, ci să căutăm să vedem lucrurile care nu se văd, deoarece cele care se văd sunt trecătoare, pe când cele care nu se văd sunt veşnice!

26 Martie, 2010

Psalmul 18:28

Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul meu.

Domnul Dumnezeu a trimis lumina Lui, pentru a ne lumina întunericul vieţii noastre. Când lumea era mai întunecată, Domnul Isus a venit să fie Lumina lumii, dar cei de atunci nu au văzut lumina. Erau aşa de orbiţi de ei înşişi şi de sistemul în care erau închistaţi, încât nu au putut percepe lumina Lui. De fapt, ei au făcut tot ce au putut să-L elimine ca să nu mai poată pretinde că este Lumina lumii. Dar lupta lor nu a făcut nimic ca să oprească lumina, ci au făcut posibil ca lumina să ajungă la noi neamurile. Oricât de dens ar fi întunericul cuiva, când El pătrunde cu lumina Lui, întunericul dispare şi acel suflet va trăi în lumina Lui Dumnezeu. Cei mândri nu se uită spre lumina Lui, dar cei care se smeresc vor vedea cum Dumnezeu aprinde lumina lor şi El le va lumina întunericul lor. Să ne rugăm pentru cei care sunt în întuneric ca Domnul să-i lumineze prin Evanghelia Lui, ca ei să se întoarcă la El. Să-I mulţumim Lui Dumnezeu că ne-a luminat întunericul nostru şi să ne rugăm să ne ajute să umblăm tot mereu în lumina Lui.

24 Martie, 2010

Matei 19:25

Ucenicii când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot, şi au zis: „Cine poate, atunci să fie mântuit?”

În timp ce Domnul Isus era pe drum spre Ierusalim, un om bogat a vrut să afle ce bine trebuie să facă pentru a avea viaţa veşnică. După ce Domnul i-a dat răspunsul, omul a plecat foarte întristat, deoarece avea multe bogăţii de care nu se putea desprinde. Domnul Isus a spus că bogaţii foarte greu vor intra în cer. Ucenicii Domnului nu au fost dintre cei bogaţi, dar cu toate acestea au rămas uimiţi de tot de cuvintele Domnului. De ce oare? Fiindcă bogăţia nu era privită cu ochi răi în acea vreme, ci era un semn al binecuvântării Lui Dumnezeu. Nu sunt nici astăzi puţini care cred acest lucru. Dacă eşti urmaşul Domnului Isus trebuie să fii bogat, spun unii. Domnul Isus a vrut chiar acest lucru să-l elucideze. Mulţi se încredeau în bogăţiile lor pentru a-şi asigura mântuirea. Domnul a ştiut că nimic nu poate aduce mântuire, ci doar Sângele Lui scump. Domnul le-a spus că ce la oameni e cu neputinţă, la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă! Chiar dacă ucenicilor li s-a părut că nimeni nu mai poate fi mântuit, Domnul i-a asigurat că toţi care cred în El, vor fi mântuiţi fie bogaţi, fie săraci!

24 Martie, 2010

Mica 7:7

Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta.

Vremurile lui Mica nu au fost mai diferite decât ale noastre. Aşa cum a fost atunci, se pare că e şi acuma. Oamenii au privit ba la judecătorii lui Israel, ba la regii lui Israel, dar nu la Dumnezeu. Profetul pe de altă parte, a spus că el nu se uită la nimeni şi la nimic, ci doar la Dumnezeu. El şi-a pus nădejdea numai în Domnul, deoarece El este Cel ce ne aduce mântuirea şi izbăvirea. El ne-a mântuit şi tot El ne ţine pe cale către cer! Cei mântuiţi se bucură şi nu vor înceta să mulţumească Domnului pentru grija Lui. Profetul nu a avut nici o speranţă că cineva îl va asculta, dar a fost sigur că Dumnezeu îl va asculta. Este o mare mângâiere pentru noi să ştim că Dumnezeu ascultă rugăciunile noastre. Să nu privim spre altcineva, ci să privim la Domnul şi în El să ne punem nădejdea. Chiar dacă încercările vieţii ar căuta să ne atragă privirile de la Domnul, să ne încredem în El, căci El ne va asculta.

23 Martie, 2010

Marcu 10:31

Mulţi din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintâi.

Domnul Isus când a spus aceste cuvinte se apropia de momentul intrării în Ierusalim. Ucenicii nu erau prea liniştiţi din pricina cuvintelor Domnului Isus cu privire la prinderea Sa de către mai marii lui Israel. Nu au înţeles ce a însemnat să moară şi să învieze Fiul Lui Dumnezeu. În acele zile s-a iscat discuţia, cu privire la răsplătirea ce o primesc cei ce-L urmează pe El. Domnul le-a spus că în Împărăţia Lui Dumnezeu lucrurile vor arăta diferit. Mulţi dintre cei care au fost în faţă, vizibili, apreciaţi şi aprobaţi de lume, vor fi cei de pe urmă. Ceea ce lumea apreciază, cerul nu prea ia în seamă. Tot aşa şi mulţi din cei care vor fi neglijaţi şi poate chiar împinşi să fie la urmă, Dumnezeu pe ei îi va aduce în faţă să fie cei dintâi. Marea răsturnare nu se va face în această lume, dar în lumea viitoare va fi sigură. Domnul Isus a fost pus în numărul celor fără de lege, dar după moartea şi învierea Lui, a fost înălţat mai pe sus de orice nume. Tot aşa şi cei care merg pe urmele Lui, chiar dacă pe partea asta de lume vor fi din cei de pe urmă, în casa veşnică vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov. Să ne rugăm Domnului ca El să ne ajute să fim smeriţi în această lume, ca la vremea Lui, El să ne înalţe.

22 Martie, 2010

Psalmul 22:24

Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El.

Domnul Dumnezeu nu are dispreţ faţă de cei care sunt în necaz şi nu Îşi ascunde faţa de ei. Nenorociţii care strigă la Domnul, au asigurarea că Dumnezeu le ascultă strigătul. Ce minunat Dumnezeu avem! Ce har să ne încredem în El fără şovăire! Cei care se încred în Domnul ştiu că Dumnezeu nu dispreţuieşte necazul, ci vrea ca necazul să producă răbdare în viaţa celui nenorocit. Dacă cineva crede că mâna Domnului este prea scurtă şi nu ajunge până la El, se înşeală, deoarece El nu-Şi ascunde faţa faţă de copiii Lui. Dacă uneori nu se poate vedea mâna Lui Dumnezeu, să ne încredem în făgăduinţele Lui şi să nu ne uităm la ceea ce se vede, ci să urmărim împreună cu El lucrurile, care rămân şi contează pentru veşnicie. Nu e uşor să găseşti credincioşi care se uită doar la lucrurile care nu se văd! Ştim însă, că în America, sunt tot felul de credincioşi, care nu ştiu să facă diferenţa între ceea ce se vede şi ceea ce nu se vede, de aceea să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să aşteptăm în tăcere ajutorul Lui.

21 Martie, 2010

Ioan 10:1-2

Adevărat, adevărat vă spun că, cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tâlhar. Dar cine intră pe uşă, este păstorul oilor.

Domnul Isus a spus poporului Israel, că El nu a venit să fure sau să ia oile cu forţa, ci a venit pe uşă ca să caute folosul oilor. Mulţi pretinşi Mesia au fost înainte de Domnul Isus, şi după El, dar toţi au venit cu alte metode decât ale Lui. Domnul Isus nu a forţat intrarea Lui în poporul Israel, ci a venit cu harul şi cu adevărul. Le-a oferit nu doar adevărul, ci şi harul iertării şi al primirii în împărăţia Lui. Dar ei nu L-au primit, căci dorinţa lor a fost după un Mesia care să le fie pe placul lor. Domnul Isus nu a vrut să fie pe placul lor, ci a fost după placul Tatălui. Deşi, El le-a spus că este păstorul lor, Păstorul Cel Bun, care-Şi dă viaţa pentru oile Lui, ei nu L-au crezut, ci L-au dat la moarte. Ce facem noi? Îl urmăm pe El şi ascultăm vocea Lui? Dacă vom merge după El vom găsi păşune pentru sufletele noastre. Domnul să ne dea înţelepeciune, ca zi de zi să mergem pe urmele Lui!

20 Martie, 2010

Isaia 40:25

„Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?” zice Cel sfânt.

Astăzi e prima zi de primăvară! După o iarnă destul de lungă, primăvara a sosit. Chiar dacă mai sunt zăpezi şi friguri în unele locuri, primăvara nu aşteaptă multe invitaţii. Vine în fiecare an fără nici un anunţ în prealabil. Cine a făcut şi face acest lucru? Fără îndoială, Dumnezeu este diferit de toţi aşa-numiţii dumnezei. Nimeni nu este ca El! Baalii şi Astarteele din Israel, sau zeii altor popoare, au fost şi sunt doar închipuiri ale oamenilor. Dumnezeul Bibliei este unic. El are toată puterea în cer şi pe pământ. El aduce primăvara şi schimbările vremii sunt făcute tot de El. Poporul Israel a comparat mereu pe Dumnezeul Cel Adevărat cu zeii Canaanului, dar Dumnezeu nu admite comparaţie. Să nu comitem şi noi cumva păcatul acesta de a-L compara pe Dumnezeu cu idolii vremurilor noastre, ci să-I dăm slavă pentru ceea ce este şi face pentru noi. Fie ca toţi care suntem copiii Lui să ne purtăm cu demnitate faţă de Domnul, iar cei care nu sunt copiii Lui, să vină la El chiar azi.

19 Martie, 2010

Romani 3:23

Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava Lui Dumnezeu.

Acesta a fost motivul pentru care a venit Domnul Isus în lume şi nu s-a lăsat distras de nimic, până nu a rezolvat această uriaşă problemă. Nu a fost şi nu va fi nimeni de pe pământ, care să nu fie în această categorie. Toţi oamenii de pe planeta Pământ sunt păcătoşi şi fără slava Lui Dumnezeu. Nu poate nimeni să spună că nu aparţine acestei categorii de oameni, deoarece toţi ne tragem dintr-unul singur, adică din Adam, care a fost făcut reprezentantul nostru, al tuturor. Când el a păcătuit, toţi am păcătuit. Când el a pierdut slava Lui Dumnezeu, toţi am pierdut-o! Domnul Isus a venit ca noi cei păcătoşi să putem beneficia din nou de protecţia slavei Lui Dumnezeu. Fără slava Lui Dumnezeu, oamenii nu se pot apropia de Dumnezeu. Prin Jertfa Domnului Isus, cei care cred în El, sunt îmbrăcaţi în Cristos, deci în slava Lui, prin care se pot apropia de tronul de îndurare al Domnului. Să ne închinăm înaintea Lui cu mulţumire, pentru că a luat asupra Lui păcatul care ne-a despărţit de Dumnezeu şi ne-a dat slava Lui!

18 Martie, 2010

Psalmul 32:1

Ferice de cel cu fărădelegea iertată, şi de cel cu păcatul acoperit.

Împăratul David a scris că omul iertat este fericit. Într-adevăr, nu este mai mare har decât să ai iertată vina. Cei care comit crima şi sunt iertaţi, înţeleg ce a scris psalmistul. El a scris că cel ce a comis fărădelegea este fericit când este iertat, iar cel care a comis păcatul îl are acoperit. Noi ştim că toţi, care au păcătuit în Vechiul Testament, au fost sub obligaţia restituirii, a jertfelor şi a altor lucruri cerute de lege. În Noul Testament însă, toţi care vor să aibe fărădelegea iertată şi păcatul acoperit, trebuie să vină la Domnul Isus ca El să-i aducă la mântuire. Doar în Sângele Lui scump este iertare şi spălare de orice păcat. Să ne rugăm ca Domnul să cerceteze tot neamul nostru românesc, ca niciunul să nu meargă în altă parte cu păcatele lor, ci toţi să vină la Domnul Isus Cristos, Singurul care poate face pe oameni fericiţi prin iertarea şi mântuirea Lui.

17 Martie, 2010

Luca 9:51

Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Şi-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim.

Domnul Isus nu a mers nici un pas fără călăuzirea Tatălui. Atâta timp cât a stat pe pământ, Domnul Isus a renunţat la folosirea independentă a atributelor Sale divine. Când vremea plecării s-a apropiat, Domnul Isus a ştiut ce-L aştepta la Ierusalim, dar nu S-a dat la o parte, ci mai hotărât s-a îndreptat spre Ierusalim. Suntem din nou aproape de sărbătoarea învierii, de aceea mă rog să ne ajute Domnul să ne gândim cu mai multă seriozitate la tot ce a realizat pentru noi şi în locul nostru. În aceste zile de dinainte de Paşti, să învăţăm de la Domnul ce a însemnat să fii hotărât pentru un lucru bun şi să ne ajute Domnul să fim şi noi hotărâţi în orice lucru bun spre slava Lui. Să nu ne dăm înapoi de la a face ceva important pentru Domnul, chiar dacă nimeni nu este de partea noastră. Fie ca umblarea noastră pe pământ să fie ca a Domnului Isus!

16 Martie, 2010

Ezechiel 34:11

Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, mă voi îngriji Eu însumi de oile Mele, şi le voi cerceta.”

Dumnezeu a promis că El se va îngriji de poporul Israel şi nu va mai lăsa poporul pe mâna celor ce-l ducea în rătăcire. Grija personală a Lui Dumnezeu pentru Israel, ne demonstrează cât de mare este dragostea Lui Dumnezeu faţă de poporul Lui. Fie că este vorba de poporul Israel, sau de Biserică, Dumnezeu s-a îngrijit şi se va îngriji. Niciodată copiii Lui nu au fost lăsaţi fără îngrijirea specială a Lui Dumnezeu. Chiar dacă mâna Lui nu se vede, mângâierile mâinii Lui sunt aşa de liniştitoare pentru orice suflet zbuciumat. Domnul Isus a spus, că El lasă nouăzeci şi nouă de oi care sunt în staul şi se duce să o caute pe cea pierdută. Domnul a spus că oile Lui vor găsi întotdeauna păşune. Să-I mulţumim Lui Dumnezeu pentru îngrijirea Lui şi să ne dăm toate silinţele să-I fim pe plac în orice clipă.

15 Martie, 2010

2 Petru 1:2

Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea Lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Cristos.

Apostolul Petru a dorit, ca toţi credincioşii la care le-a scris, să înţeleagă importanţa cunoaşterii Lui Dumnezeu. Tema centrală a acestei epistole este cunoaşterea Lui Dumnezeu, însă una este să şti despre Dumnezeu şi cu totul alta este să-L cunoşti cu adevărat. Domnul Isus a spus că viaţa veşnică este chiar aceasta şi anume, cunoaşterea Lui Dumnezeu şi a Domnului Isus Cristos. Harul şi pacea ne vor fi înmulţite prin cunoaşterea Lui Dumnezeu şi a Domnului Isus Cristos. Cei care nu cresc în cunoaşterea Lui Dumnezeu, nu au parte de abundenţa de har şi pace din partea Lui. El dă har şi pace la cei care doresc să-L cunoască tot mai mult. Copiii Lui Dumnezeu doresc să-L cunoască tot mai mult pe Dumnezeu, de aceea viaţa lor trebuie să fie plină de har şi de pace. Să ne rugăm ca toţi credincioşii care poartă numele Domnului Isus, să crească în cunoaşterea Lui Dumnezeu şi a Domnului Isus pentru ca harul şi pacea să le fie înmulţite.

14 Martie, 2010

Isaia 49:16

Iată că te-am săpat pe mâinile Mele, şi zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei.

Domnul Dumnezeul Lui Israel a spus lui Isaia aceste cuvinte de mângâiere pentru poporul, care urma să treacă prin robie, iar în restaurare să vadă din nou mâna Lui Dumnezeu. Asigurarea pe care le-a dat-o Dumnezeu este uimitoare! Dumnezeu a gravat poporul Israel pe mâinile Lui! Zidurile Ierusalimului, chiar dacă vor fi dărâmate, rezidite şi apoi iarăşi dărâmate, veşnic vor fi înaintea ochilor Lui Dumnezeu! Aceste declaraţii ne arată tăria legământului pe care Dumnezeu l-a făcut cu poporul Israel! El nu este om să-I pară rău de legământul făcut. El a ştiut din veşnicie cursul poporului Israel, dar nu a făcut legământul pe baza comportării lor, ci pe baza dragostei Lui nemărginite!

Dar aşa cum Dumnezeu a iubit Israelul, prin Domnul Isus, neamurile au primit înfierea prin credinţă în Jertfa Lui. Domnul Isus a declarat că din mâna Lui nu ne smulge nimeni! Oricine ar încerca să ne smulgă, mâna Lui e mai tare şi ne va ţine în siguranţă! Să ne încredem pe deplin în dragostea Lui şi să trăim în aşa fel ca zi de zi să-I aducem slavă!

13 Martie, 2010

Faptele Apostolilor 19:10

Lucrul acesta a ţinut doi ani, aşa că toţi cei ce locuiau în Asia, Iudei şi Greci, au auzit Cuvântul Domnului.

Apostolul Pavel a stat în Efes în jur de doi ani şi în acest timp a învăţat pe primii creştini de acolo, în şcoala lui Tiran. Nu ni se spune cine a fost Tiran, dar se pare că acest om a pus şcoala lui la dispoziţia creştinilor din Efes. În doi ani de zile toţi din ţinutul Asiei Mici au auzit Cuvântul Domnului. E foarte posibil că fiecare ucenic, care a primit învăţătură de la Apostolul Pavel, a mers să spună şi altora din acele regiuni, despre Domnul Isus. Au trecut de multe ori doi ani de atunci. Oamenii au avansat în toate privinţele, dar se pare că azi trebuie mai mult de doi ani până o suburbie aude Cuvântul, fără să mai vorbim de un oraş sau de un stat. Provincia Asia Mică nu a avut comunicarea care există astăzi, dar asta nu i-a împiedicat pe Creştini să transmită prin viu grai Evanghelia Domnului Isus. Să nu uităm că Domnul nu are alţi ambasadori pe acest pământ decât pe noi, care suntem numiţi cu Numele Lui. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea har şi înţelepciune să chemăm la mântuire pe toţi românii pe care-i întâlnim.

12 Martie, 2010

Iona 3:1

Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona astfel: „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo strigarea pe care ţi-o voi da!”

Dumnezeu a vorbit o dată lui Iona şi acesta nu a ascultat. Dumnezeu l-a trecut prin încercări unice, dar nu a abandonat ideea ca el să meargă la Ninive. Am auzit mulţi predicatori spunând că Dumnezeul nostru este Dumnezeul celei de-a doua şansă. El nu te abandonează şi nu renunţă la planul Lui. Este foarte posibil ca Iona să nu fi fost gata de plecare nici a doua oară, dar nu putem şti acest lucru. În multe cazuri din Biblie, Dumnezeu nu a dat a doua şansă, ci a trecut la judecată după prima şansă. Nu e cazul să dezbatem care e cea mai bună interpretare, ci doar să luăm aminte la faptul că Dumnezeu ne poate da o altă şansă, sau dacă El vrea, poate da acea şansă şi la altcineva. Pe de altă parte, Dumnezeu e puternic şi poate face ce vrea. Să nu ne jucăm cu nici o oportunitate pe care Dumnezeu ne-o pune înainte, căci Dumnezeu s-ar putea să nu ne-o mai ofere. Să învăţăm din această învăţătură şi să ascultăm încheierea tuturor lucrurilor şi anume „Teme-te de Dumnezeu!

11 Martie, 2010

Matei 10:24

Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul lui, şi robul mai presus de domnul său.

Domnul Isus a spus ucenicilor Lui să nu fie surprinşi dacă vor fi urâţi de oameni şi persecutaţi pentru că sunt urmaşii Lui. Dacă pe El L-au dat la moarte, nu e nici o mirare să fie daţi la moarte şi urmaşii Lui. Toţi ucenicii au fost persecutaţi şi toţi în afară de Ioan, au murit ca martiri. Viaţa multor creştini e în pericol în fiecare zi. În zilele trecute, cinci sute de femei şi copii creştini din Nigeria au fost omorâţi de către musulmanii din acea ţară. Singura lor vină a fost că au urmat pe Domnul Isus. Domnul Isus ne-a spus că nu vom fi mai sus decât El şi nu vom avea viaţa mai uşoară decât a Lui, dar ne-a promis din puterea Sa. Ne-a promis că va fi cu noi în fiecare clipă. De-a lungul istoriei bisericii, mulţi au plătit cu viaţa lor credinţa în Domnul Isus, dovedind că nici unul nu a fost mai presus de Învăţătorul şi Domnul lor. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea înţelepciune să fim smeriţi în slujirea noastră pentru Cel, care a murit şi a înviat pentru noi.

10 Martie, 2010

Hagai 2:6

Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Încă puţină vreme, şi voi mai clătina încă odată cerul şi pământul, marea şi uscatul.”

Domnul Dumnezeu a îndemnat poporul din vremea profetului Hagai, să nu se descurajeze, căci Domnul este cu poporul Lui. Cu nici un chip Domnul nu a lăsat şi nu va lăsa pe copiii Lui. Chiar dacă trebuie să clatine întreaga creaţie, Domnul o va face pentru a-Şi demonstra credincioşia faţă de poporul lui. Dumnezeu a creat totul şi ţine totul în control prin puterea tăriei Lui. Pământul şi cerul sunt în mâna şi în grija lui Dumnezeu, şi de fapt şi noi toţi suntem în grija Lui. Toate cutremurele de pământ care au avut loc recent, deşi au fost devastatoare, nu arată că au fost parte din arsenalul de semne care se vor precipita la a doua venire a Domnului Isus. Cerul şi pământul o sa treacă, dar Cuvântul Lui Dumnezeu nu va trece niciodată. Să ne încredem în credincioşia Domnului şi să umblăm întotdeauna cu frică şi cutremur înaintea Lui.

09 Martie, 2010

Evrei 3:14

Căci ne-am făcut părtaşi ai Lui Cristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început.

Cei care cred în Domnul Isus se fac părtaşi cu Cristos, adică se unesc cu El pentru totdeauna. Scriitorul acestei epistole a inclus şi persoana lui în unirea sau împărtăşirea cu Cristos. Autorul ca şi cititorii sunt uniţi prin acelaş Duh Sfânt, care ne-a botezat pentru a alcătui un singur trup. Cei care au fost uniţi cu Domnul Isus vor păstra încrederea lor până la sfârşit. Vor fi vânturi şi chiar furtuni mari, dar ele nu vor putea zgudui încrederea pe care am primit-o la începutul vieţii de credinţă. Cei care au încredere doar la început, nu sunt vrednici de Domnul, care i-a chemat la mântuire. Domnul Isus a spus că cine pune mâna pe plug şi se uită înapoi, nu este vrednic de El. Să ne rugăm ca nici unul din noi să nu fim zguduiţi în încrederea de la început, uitându-ne înapoi sau lăsând garda jos, ci să rămânem tari până la sfârşit.