01 Octombrie, 2008

2 Petru 3:17

Voi deci, preaiubiților, știind mai dinainte aceste lucruri, păziți-vă ca nu cumva să vă lăsați târâți de rătăcirea acestor nelegiuiți, și să vă pierdeți tăria.

Apostolul Petru a avertizat pe credincioșii din veacul întâi să nu fie duși în eroare de cei neștiutori și nestatornici. Apostolul nu a avut cuvinte frumoase pentru acei oameni. El a văzut pericolul și a scris acest verset pentru ca noi toți să fim atenți și să nu fim duși în rătăcire. Cei care sunt duși în rătăcire își pierd tăria. Ei nu mai au energie spirituală să se întoarcă înapoi la calea adevărată. Cei care sunt rătăciți trebuie căutați și convinși că sunt rătăciți. Numai aceia care știu că sunt rătăciți, se mai întorc înapoi. Cei care nu sunt convinși că sunt rătăciți, cu greu mai pleacă spre drumul cel drept. Calea cea mai bună de a nu fi dus în rătăcire este, să petreci timp în rugăciune și în Cuvântul Lui Dumnezeu. Aceste două elemente vor întări viața noastră, pentru a putea ține piept uneltirilor celui rău. Să ne rugăm Domnului ca El să ne păzească de orice rătăcire!

30 Septembrie, 2008

Osea 14:9

Cine este înțelept, să ia seama la aceste lucruri! Cine este priceput, să le înțeleagă! Căci căile Domnului sunt drepte, și cei drepți umblă pe ele, dar cei răzvrătiți cad pe ele.

Osea a chemat poporul Lui Dumnezeu să se întoarcă la El. În repetate rânduri și mai ales în diferite feluri, profetul a arătat poporului Israel dragostea ce Dumnezeu o avea pentru ei. Poporul însă, nu a luat aminte la cuvintele profetului, ci au adunat păcat peste păcat. Dumnezeu le-a promis că dacă se vor întoarce la El, vor fi iubiți cu adevărat. Toți cei înțelepți din poporul Israel vor pricepe aceste lucruri când se întorc cu adevărat la El. Va veni vremea când ei se vor întoarce la Domnul și vor gusta dragostea Lui Dumnezeu. Cei pricepuți vor ști că la Domnul nu este strâmbătate. Căile Lui sunt drepte, iar cei drepți umblă pe ele. Cei nedrepți și cei răzvrătiți nu pot ținea capul sus pe calea neprihănirii, ci vor cădea. Înțelegem noi oare lucrarea pe care Dumnezeu o face cu noi? Suntem noi pricepuți să știm să umblăm pe căile Domnului? Domnul să ne ferească de răzvrătire și să ne țină smeriți pe calea Lui!

29 Septembrie, 2008

Matei 8:25

Ucenicii s-au apropiat de El, și L-au deșteptat, strigând: „Doamne, scapă-ne, că pierim!”

Ucenicii Domnului Isus s-au aflat într-o furtună pe mare, iar Isus dormea. Furtuna a fost atât de mare, încât valurile au acoperit corabia, dar nu L-au trezit pe Domnul. Când ucenicii au observat că Domnul Isus nu s-a trezit din pricina furtunii, s-au dus ei și L-au trezit. El era în mai mare pericol ca ei. Ei erau treji și se mai puteau ține de catarg, dar Domnul Isus dormea și putea să fie aruncat peste bord de vre-un val mai puternic. Ucenicii nu s-au gândit însă la Domnul Isus, ci la ei! Ei s-au văzut în pericol și au strigat ca El să-i scape. E foarte posibil ca mulți să fim în mijlocul mării, în mijlocul unei furtuni din viața noastră. Este oare Isus în corabia ta? Dacă El este acolo, ai strigat la El? Ucenicii nu au avut altă soluție. De ce noi alergăm întâi la forțele noastre și apoi la El? Începem o nouă săptămână și nu știm ce furtuni vor apărea pe marea vieții, dar știm că avându-L pe Domnul Isus în corabie, El poate potoli orice furtună. Să ne încredem în El și să-I mulțumim că ne poartă în grija Lui în fiecare clipă.

28 Septembrie, 2008

1 Împărați 17:7

Dar după câtăva vreme pârâul a secat, căci nu căzuse ploaie în țară.

După ce Domnul i-a vorbit lui Ilie, acesta s-a dus la pârâul Cherit și acolo a fost hrănit de corbi. Apa a băut-o din pârâu. Dumnezeu i-a spus că va bea apă din pârâu și așa a fost. Nu a fost cea mai strălucită situație, dar era felul în care Dumnezeu a hotărât să-l pregătească pe Ilie pentru lucrarea la care l-a chemat. Toate au arătat bine până în clipa în care Ilie a vrut să bea apă, iar pârâul a secat. Cât timp avea apă, pârâul era vital în susținerea vieții profetului, dar pârâul a secat. Sunt multe lucruri importante în viețile credincioșilor, dar uneori dispar. Așa cum a secat pârâul acela, așa seacă anumite resurse, sau lucruri din viețile noastre. Dumnezeu îngăduie aceste situații pentru a ne muta la o treaptă mai înaltă de dependență de El. Ilie s-o fi uitat plin de uimire cum acel pârâu, dătător de viață, era doar o albie uscată pe unde-a curs un râu vre-o dată! Nu mai era nici un strop de apă. Oriunde s-a uitat era uscăciune, căci nu căzuse ploaie în țară. Ce am fi făcut noi? Am fi stat noi liniștiți? Am fi așteptat ca și Ilie să ne vorbească Dumnezeu ce să facem? Când resursele ne seacă, să nu intrăm în panică, ci liniștiți să așteptăm ajutorul Domnului. El ne va conduce la alte resurse, chiar dacă Cheritul nostru drag va seca, sau chiar a secat!

27 Septembrie, 2008

Faptele Apostolilor 17:11

Iudeii aceștia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna, și cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este așa.

Apostolul Pavel a trebuit să plece din Tesalonic deoarece iudeii de acolo li s-au împotrivit. Când au ajuns la Berea au dat de iudei care aveau o inimă aleasă. Aceștia în loc să respingă mesajul mântuitor prin Domnul Isus, ei au primit Cuvântul cu toată râvna. Inima aleasă a acestor oameni i-a făcut capabili să nu se închidă față de mesajul despre Domnul Isus. Ei mergeau acasă și luau imediat Scriptura, pentru a cerceta să nu cumva să fie ceva care nu se potrivea. Pentru cei din Berea nu a fost greu să analizeze fiecare predică. Ei nu căutau greșeli în predici, ci căutau să vadă dacă ceea ce auzeau la adunările Apostolului Pavel era la fel cu ceea ce au citit în Scriptură. Suntem noi oare ca acei iudei? Este inima noastră mai aleasă? Cercetăm noi Scripturile în fiecare zi? Să ne rugăm ca Domnul se ne ajute să facem Cuvântul Lui Dumnezeu să fie prioritar în viețile noastre!

26 Septembrie, 2008

Psalmul 28:7

Domnul este tăria mea și scutul meu; în El mi se încrede inima, și sunt ajutat.

America traversează o perioadă foarte incertă, atât economic cât și politic. Piața este volatilă și situația politică este la fel. Oamenii și-au pierdut încrederea atât în atotputernicia sistemului bancar american, cât și în puterea politică a vre-unui partid politic. Ce fac cei care-L cunosc pe Dumnezeu? În astfel de situații, care este atitudinea pe care trebuie să o avem noi, cei care ne numim pocăiți? Psalmistul ne-a dat deja răspunsul pentru aceste vremuri nesigure și anume că Domnul este tăria noastră! Scutul nostru în vijelii a fost și va rămâne El. Nimeni nu poate să ne ocrotească așa cum ne ocrotește Domnul. Să ne încredem în El și noi ca și psalmistul, din toată inima, căci El ne ajută. De fapt, El este un ajutor, care nu lipsește niciodată în nevoi! Mă rog ca Domnul să ne dea harul să ne încredem în El și în ajutorul Lui în fiecare zi!

25 Septembrie, 2008

Ioan 3:17

Dumnezeu, într-adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.

Domnul Isus a spus aceste cuvinte imediat după ce a enunțat că Dumnezeu a iubit lumea atât de mult, încât a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibe viața veșnică. Mulți oameni au crezut și mai cred încă, că Dumnezeu a trimis un Judecător pe pământ, când de fapt, El a trimis un Mântuitor. Domnul Isus va veni a doua oară să judece lumea, dar prima oară a venit ca lumea să fie mântuită prin El. De ce nu vin oamenii la Domnul ca să fie mântuiți? Mare parte din ei nu cred că trebuie să fie cineva să te mântuiască, ci tu trebuie să te mântuiești singur. Alții cred că fiind născuți într-o anumită religie, automat sunt asigurați de viața veșnică. Domnul Isus a spus că lumea va fi mântuită doar prin El! Mă rog ca toți cei care nu ați gustat iubirea Lui, să veniți la El ca să fiți mântuiți prin El. Cei care ați fost mântuiți, dați-I slavă în fiecare zi pentru mântuirea Lui atât de mare!

24 Septembrie, 2008

Proverbe 24:25

Dar celor ce judecă drept le merge bine, și o mare binecuvântare vine peste ei.

Înțeleptul Solomon a îndemnat pe oameni să judece drept. Nu doar la judecată, ci în orice împrejurare a vieții este bine să judeci drept. Cei care judecă drept au garanția că lor le merge bine. Asta nu înseamnă că cei ce judecă drept o să aibă parte numai de bine, ci în general, asta va fi partea lor. O mare binecuvântare trimite Domnul peste cei care judecă drept! Binecuvântarea vine de la Dumnezeu, singurul care cunoaște pe cei care judecă drept cât și pe cei care judecă strâmb! Ce har este să fim binecuvântați de Dumnezeu pentru că judecăm drept. Putem oare să judecăm altfel? Poate cineva care a fost mântuit de Cel care a împlinit toată dreptatea Lui Dumnezeu, să nu judece drept? Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute, ca în orice situație să judecăm drept!

23 Septembrie, 2008

2 Corinteni 7:1

Deci, fiindcă avem astfel de făgăduințe, preaiubiților, să ne curățim de orice întinăciune a cărnii și a duhului, și să ne ducem sfințirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.

Apostolul Pavel a avut dorința să ajungă cu orice preț la punctul final al sfințirii. El a uitat tot ce a fost în urmă și s-a aruncat cu toată forța spre înainte! El nu a ezitat vre-o clipă, ci fără să se uite în urmă a alergat cu stăruință în alergarea care i-a fost pusă înainte. Bazat pe marile făgăduințe ale Lui Dumnezeu, noi credincioșii trebuie să ne ducem sfințirea până la capăt. Așa cum a spus celor din Filipi să-și ducă mântuirea până la capăt, tot așa Apostolul Pavel i-a îndemnat și pe cei din Corint. El le-a scris să se curățească de orice întinăciune atât a trupului, cât și a duhului. Cei care au fost odată curățiți, nu mai au nevoie să fie spălați din nou, a spus Domnul Isus. Ei au nevoie doar să se mențină curați! Să ne rugăm Domnului ca El să ne ajute să ne păstrăm curați atât în duh cât și în trup și să fim și noi gata să ne ducem sfințirea până la capăt, în frica Lui Dumnezeu!

22 Septembrie, 2008

Isaia 55:6

Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi, chemați-L , câtă vreme este aproape.

Azi e prima zi de toamnă! Zilele aleargă mai repede decât suveica țesătorului. Profetul Isaia a scris ceea ce Domnul a spus poporului Israel, atunci când ei s-au depărtat de legile Lui. În loc ca ei să asculte de Domnul, ei s-au dus după dumnezeii străinilor. Isaia i-a chemat să se întoarcă la Domnul, căci era o vreme când Domnul putea fi găsit. Există un timp când Domnul este aproape. Pentru Israel, oportunitatea de întoarcere nu mai era chiar așa de sigură. Ca popor, ei au trecut dincolo de posibilitatea de-a mai întoarce cursul istoriei lor. Ei erau pe punctul să fie duși în robie și au fost duși! Nu știu cât de larg este câmpul de oportunități acum. Dumnezeu poate să trimită pe Domnul Isus pe norii cerului să-Și ia Mireasa. Astăzi mai este har. Astăzi, Domnul este aproape, chemați-L toți care nu sunteți mântuiți și El o să vă dea mântuirea în dar. Noi, care suntem mântuiți să nu uităm nici o clipă că Domnul ne-a auzit când eram vrăjmași cu El, și desigur acum când suntem copiii Lui, putem să-L chemăm și El va fi aproape să ne răspundă!

21 Septembrie, 2008

1 Petru 2:11

Preaiubiților, vă sfătuiesc ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul.

Azi e ultima zi de vară! Vara acestui an a fost deosebit de semnificativă, mai ales in America. Pe lângă uraganele care au distrus multe vieți și au făcut enorme pagube materiale, America și-a desemnat candidații la președenția țării. Ambele partide majore au ales candidatul lor, iar aceștia vor afla în Noiembrie pe care îl va alege poporul. Apostolul Petru ne-a sfătuit ca pe niște străini și călători. Așa suntem noi toți. America nu e țara noastră, ci doar o oază unde poposim puțin până vom ajunge la capătul drumului. Dar nici România, și nici o altă țară nu este locul unde se trăiește veșnic, ci toți mergem spre cealaltă patrie unde veșnic vom fi acasă! Până atunci, Apostolul Petru ne-a scris să ne ferim de poftele firii pământești. Să nu trecem pe lângă ele, ci să le ocolim cât putem de departe. A te feri de foc înseamnă a nu te duce aproape de foc, iar a te feri de pofte înseamnă același lucru. Poftele sunt în război cu sufletul, iar de câte ori ne apropiem de ele și nu le ocolim, le dăm câștig de cauză împotriva sufletului nostru! Domnul să ne dea înțelepciune să ne ferim de orice ni se pare rău.

20 Septembrie, 2008

Geneza 3:9

Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, și i-a zis: „Unde ești?”

Dumnezeu a creat pe om după chipul și asemănarea Lui. L-a așezat în grădina Eden și i-a dat-o în grijă. Prima pereche a avut libertatea să mănânce din orice pom din grădină, dar nu au avut voie să mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului. Cu toții știm că Eva a luat din acel pom și a dat și lui Adam. După ce au mâncat din acel fruct, și-au dat seama că sunt goi și au încercat să se acopere cu frunze. Apoi s-au ascuns, iar după ce s-au ascuns, Dumnezeu l-a chemat pe om să vadă unde este. Dumnezeu a știut unde sunt cei doi, Adam și Eva. El a vrut ca ei să-și dea seama unde se aflau. Prin neascultare, Adam și Eva erau în grădină în mod fizic, dar spiritual erau departe de Eden. Ei erau vrăjmași cu Creatorul lor. Prin neascultarea lor, toți am trecut sub osânda păcatului. Dar, slavă Domnului că a venit Domnul Isus și a luat asupra Lui vinovăția noastră! Prin Jertfa Lui, noi ne putem apropia liberi de tronul de îndurare a Lui Dumnezeu. Unde te afli prietenul meu, care citești aceste rânduri? Încă fugi de Dumnezeu? El te cheamă să te întorci la El, de ce nu vii? Voi cei care sunteți copiii Lui Dumnezeu, unde vă aflați? Suntem noi oare acolo unde ne vrea El? Am ajuns la locul și starea la care El ne dorește? Să ne rugăm ca Domnul să ne aducă pe fiecare în starea la care El ne vrea!

19 Septembrie, 2008

Ioan 10:29

Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toți; și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.

Domnul Isus a asigurat pe ucenicii Lui că El nu a venit în lume fără voia Tatălui și că tot ceea ce a făcut El, a făcut prin voia Tatălui. Însăși oile pe care El le păstorește, i-au fost date de Tatăl. Declarația Domnului Isus despre Tatăl este deosebit de semnificativă: nu e nimeni mai mare decât Tatăl, El fiind mai mare decât toți! Dacă în versetul precedent ni se spune că nimeni nu poate smulge oile din mâna Lui, în acest verset Domnul Isus declară, că nici din mâna Tatălui nu poate nimeni să smulgă pe cei credincioși! Asigurarea pe care Domnul Isus a dat-o ucenicilor, și cred că și nouă, este uimitoare. Nimeni nu ne poate smulge din mâna Domnului Isus și nici din mâna Tatălui care este mai mare decât toți! Asigurarea aceasta ne îndeamnă să ascultăm de glasul Lui, și să nu mergem după nici un străin, ci doar în urma Lui!

18 Septembrie, 2008

Psalmul 126:6

Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânța, se întoarce cu veselie, când își strânge snopii.

Înțeleptul Solomon a scris că există o vreme a râsului și o vreme a plânsului. Acest psalm le are pe amândouă. Există o vreme a semănatului, când sunt muncile grele ale desțelenirii ogorului, ale spargerii bulgărilor și ale altor activități care pot aduce lacrimi. Dar orice plugar știe că nu la semănat e bucuria. După ce ai pus sămânța sub glie, chiar dacă ai tras drept fiecare breazdă, tot nu se vede nimic. Trebuie să treacă timp, să vină ploile, să dogorească soarele și abia atunci începe să apară câte un fir verde. Chiar dacă se zărește ceva, bucuria tot nu e atunci, ci bucuria va fi la seceris. Când se vor strânge snopii plini de rod, atunci plugarul se întoarce cu bucurie! Poate că în viața ta ești doar la prima fază a semănatului, sau la faza așteptării. Mai ai răbdare, secerișul nu e departe. Așteptarea plugarului nu e ușoară, dar Biblia spune că el așteaptă cu răbdare secerișul care-i aduce multă bucurie. Să ne rugăm Domnului ca El să ne dea putere să lucrăm pentru Numele Lui, chiar dacă nu se vede nimic și să așteptăm secerișul în răbdare.

17 Septembrie, 2008

Evrei 11:8

Prin credință Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moștenire, a ascultat și a plecat fără să știe unde se duce.

Domnul l-a chemat pe Avraam să plece într-o țară pe care nu a cunoscut-o, și el a plecat prin credință, fără să știe unde mergea. Nu e mirare că Avraam a fost chemat tatăl tuturor credincioșilor, deoarece el a trăit și a umblat prin credință! Avraam nu a șovăit de loc atunci când a fost chemat, ci a plecat imediat, până nici nu a încetat glasul care l-a chemat! Exemplul lui Avraam de credință și ascultare este uimitor. Avraam a mers spre Canaan fără să cerceteze locul dinainte. A plecat spre necunoscut prin credință, fără murmur și deplin încredințat în ceea ce i-a spus Dumnezeu. Ce fel de credință avem noi? Dar ascultare? Ne motivează credința noastră la ascultare? Suntem noi ca și Avraam gata să nu șovăim în a crede și a-L asculta pe Dumnezeu? Avraam nu a avut Noul Testament, și nu a citit despre un alt Avraam cum citim noi, dar puțini sunt aceia care azi se măsoară cu Avraam. Să ne rugăm ca Domnul să ne mărească credința și să ne crească ascultarea de El în fiecare zi.

16 Septembrie, 2008

Deuteronom 5:29

O, de-ar rămâne ei cu aceeași inimă ca să se teamă de Mine și să păzească toate poruncile Mele, ca să fie fericiți pe vecie, ei și copiii lor.

Dumnezeu i-a spus lui Moise dorința Lui cu privire la poporul Israel. El a știut că poporul se va depărta de legile și poruncile Lui, iar în loc de fericire va gusta amarul neascultării. De aceea Dumnezeu a dorit ca ei să fie constanți în ascultare de El și în acelaș timp i-a îndemnat să rămână cu aceeași inimă temătoare de El. Dumnezeu a vrut ca poporul Lui să se teamă de El, căci numai așa puteau să împlinească toate poruncile Lui. Dumnezeu nu a vrut ca poporul Israel să fie ca celelalte popoare, ci a vrut ca ei să fie deosebiți. Prin păzirea Cuvântului Lui, poporul ar fi fost fericit pe vecie, atât ei cât și copiii lor. Nouă Dumnezeu ne-a dat harul să fim copiii Lui prin credință, iar fericirea noastră și a copiilor noștri depinde de umblarea noastră în ascultare de El și de Cuvântul Lui. Cu toții știm despre căderile și depărtările lui Israel de Dumnezeu. Dar nici noi nu am fost mai buni. De la început, biserica a trebuit chemată iarăș la pocăință și la dragostea dintâi! Să ne rugăm Domnului, ca noi toți să rămânem neclintiți pe cale, cu aceeași inimă temătoare de Dumnezeu și să ne ajute să păzim poruncile Lui cu credincioșie!

15 Septembrie, 2008

1 Petru 4:8

Mai presus de toate, să aveți o dragoste fierbinte unii pentru alții, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate.

Apostolul Petru a îndemnat pe credincioșii vremii de atunci și desigur și pe noi azi, să avem o dragoste fierbinte unii pentru alții, adică să fim gata să ne jertfim unii pentru alții. Dragostea aceasta nu este emoțională, ci este o dragoste care se jertfește pentru aproapele în necaz. Dragostea acoperă o sumedenie de păcate. Asta nu înseamnă că prin dragostea cuiva se acoperă sau se ispășește vre-un păcat. Păcatul este șters doar prin sângele Domnului Isus Cristos. Dragostea acoperă păcatele în sensul descris în 1 Corinteni 13 unde dragostea crede totul, poate totul și acoperă totul. Nu e vorba de iertarea păcatelor, ci de acoperirea greșelilor în comunitatea credincioșilor. Prietenii nu pomenesc mereu greșelile cuiva, ci le acoperă. Apostolul Petru a avut căderi și el a știut ce a făcut Domnul Isus. Când Domnul l-a iertat, a acoperit păcatul și nu l-a mai pomenit. Să ne îmbrăcăm în dragostea Lui ca astfel să ne iubim unii pe alții.

14 Septembrie, 2008

Iov 23:10

Dar El știe ce cale am urmat; și, dacă m-ar încerca, aș ieși curat ca aurul.

Cuvintele lui Iov sunt deosebit de frumoase și mișcătoare. El a fost conștient de faptul că Dumnezeu i-a cunoscut pașii vieții lui. El a fost sigur că Dumnezeu cunoștea calea pe care a mers el. Iov nu a văzut nimic care să-L fi determinat pe Dumnezeu să-l pedepsească așa de aspru. Iov însă a crezut că prin ceea ce trecea el nu era încercare, ci pedeapsă, dar Dumnezeu nu l-a pedepsit, ci l-a încercat! El a ieșit ca aurul trecut prin foc. Înainte de încercare, Iov a fost aur curat. Nu a fost nimeni ca El pe pământ. Avea toate motivele să creadă că în urma oricărei încercări din partea Domnului, el va fi curat ca și aurul. Dar după ce Iov L-a auzit pe Dumnezeu, atunci a văzut el cine era, de fapt Dumnezeu. Atunci și-a dat seama că Dumnezeu este suveran și că tot ceea ce face El, --chiar când noi nu înțelegem-- este făcut după planul Lui veșnic. Dacă Dumnezeu ne-ar încerca pe noi oare, cum am ieși noi? Putem spune și noi ce-a spus Iov? Să ne rugăm Domnului ca El să ne întărească viețile noastre, ca prin orice încercare ne va trece, să ieșim curați ca aurul!

13 Septembrie, 2008

Marcu 6:51

Apoi s-a suit la ei în corabie, și a stat vântul. Ei au rămas uimiți și înmărmuriți.

Marcu ne-a scris despre potolirea furtunii, unde Domnul Isus a venit la ucenici și i-a liniștit. Ucenicii Lui au fost prinși în furtună, dar Domnul nu i-a lăsat, ci s-a dus la ei și cînd El a urcat în corabie, vântul s-a oprit. Chiar dacă nu se oprea vântul, faptul că Domnul Isus s-a dus în corabie, a fost mai mult decât suficient. La ora când scriu aceste rânduri, milioane de oameni sunt amenințați de un major uragan care se apropie de Texas. Din nou e nevoie ca Domnul Isus să oprească vîntul. Trebuie să ne rugăm ca Domnul să ocrotească oamenii care sunt în pericol chiar în această noapte. Fie ca mulți oameni să-L cheme pe Domnul Isus în corabia vieții lor și să le aducă pace! După ce Domnul a oprit vântul, oamenii au rămas uimiți și înmărmuriți! Astăzi tot mai puțini sunt oamenii care mai sunt uimiți când citesc Biblia sau chiar când văd aumite minuni făcute de Domnul. Chiar unii credincioși nu se mai uimesc la Cuvântul Lui Dumnezeu. Mă rog ca Domnul să păzească pe cei din Texas, iar nouă sș ne dea sensul de uimire la tot ceea ce Domnul Isus a făcut și încă face cu noi și printre noi!

12 Septembrie, 2008

Psalmul 105:2

Cântați, cântați în cinstea Lui! Vorbiți despre toate minunile Lui!

Îndemnul psalmistului a fost ca toți credincioșii să cânte în cinstea Lui Dumnezeu. În acest verset se spune de două ori, să cântăm Domnului, pentru ca toți oamenii să-și dea seama cât de important este acest lucru. Cei care sunt copiii Lui Dumnezeu, știu că nu este mai mare bucurie și împlinire pentru ei decât să cânte în cinstea Lui. Mai departe, îndemnul este să vorbim despre toate minunile Lui Dumnezeu. În alt psalm este scris că minunile Lui Dumnezeu sunt prea multe pentru a se putea număra. Aici însă, îndemnul este să vorbim despre toate minunile Lui. Cel mai simplu ar fi ca fiecare din noi să vorbească de minunile din viața lor, și apoi să vorbească despre alte minuni! Dumnezeu ne-a creat după chipul și asemănarea Lui, dar noi am căzut în păcat. Prin cădere, am pierdut slava Lui Dumnezeu. Dumnezeu însă, a făcut cea mai mare minune și ne-a adus la viață și ne dă iarăși slava prin Domnul Isus, Mântuitorul și Domnul nostru. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute ca zi de zi să cântăm în cinstea Domnului și să atragem tot mai mulți oameni la mântuire!

11 Septembrie, 2008

Iuda 1:24-25

Iar Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, și să vă facă să vă înfățișați fără prihană și plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Cristos, Domnul nostru, să fie slava, măreția, puterea și stăpânirea, mai înainte de toți vecii, acum și în veci. Amin.

Azi se împlinesc șapte ani de la atacul terorist asupra Americii. Mii de oameni au fost afectați, iar întreaga națiune a intrat în panică. Nici astăzi nu se poate pricepe distrugerea pe care a lăsat-o acel atac în inima Americii. Cuvântul Lui Dumnezeu a fost și va fi tăria tuturor celor care se încred în Domnul. Atunci și acum, oamenii lui Dumnezeu au alergat la Cuvântul Lui Dumnezeu pentru a fi întăriți și mângâiați! Astăzi, versetele de mai sus ne spun că Dumnezeu ne poate păzi de orice cădere. El cu brațul Lui puternic ne-a ținut și ne va mai ține în continuare să nu cădem! Dumnezeu va continua să lucreze în noi prin Domnul Isus, ca apoi să ne putem înfățișa înaintea slavei Sale, fără prihană și plini de bucurie! Nu ne vom înfățișa înaintea Lui Dumnezeu plini de frică de ceea ce ar putea să urmeze după aceea, ci plini de bucurie, căci El ne-a declarat fără prihană! De aceea Iuda a încheiat epistola lui cu aceste cuvinte. Domnului să-I fie slava, măreția, puterea și stăpânirea, pentru paza Lui puternică pe care o arată față de noi în fiecare zi!

10 Septembrie, 2008

Eclesiastul 3:14

Am ajuns la cunoștința că tot ce face Dumnezeu dăinuiește în veci, și la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat și nimic de scăzut, și că Dumnezeu face așa pentru ca lumea să se teamă de El.

În marea lui înțelepciune, Solomon și-a dat seama că nimic din această lume nu durează, ci doar ceea ce face Dumnezeu rămâne veșnic! Oamenii din toate vremurile au făcut lucruri, care au crezut ei că vor rămâne veșnic, dar s-au înșelat. Praful istoriei a acoperit lucruri care păreau indestructibile la vremea lor, dar nu au fost chiar așa de trainice. Ceea ce face Dumnezeu durează pentru veșnicie, deoarece El este veșnic și tot ce face El este veșnic! Când El face ceva, noi nu mai avem nimic de făcut, nici de adăugat și nici de scăzut! El face totul desăvârșit, de aceea nu mai este nevoie ca noi să adăugăm sau să scădem la ceea ce face Dumnezeu. Dar toate aceste lucruri sunt făcute de Dumnezeu, pentru ca oamenii să înțeleagă cine este Domnul! El este suveran și stăpân absolut al întregului univers! El face ce vrea, de aceea trebuie să ne închinăm înaintea Lui și să-I aducem slavă pentru veci de veci!

09 Septembrie, 2008

Romani 5:6

Căci pe când eram noi încă fără putere, Cristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiți.

Oricât de greu a încercat omenirea, nu s-a putut mântui singură. De aceea a intervenit Domnul Isus aducându-ne mântuirea la toți cei care cred în El. Nu a contat starea omenirii. Dumnezeu nu s-a așteptat ca omul să facă ceva, dar e demn de notat, că omul nu a putut face nimic chiar dacă ar fi vrut! Atunci a venit Domnul și la vremea cuvenită El a murit pentru cei nelegiuiți. El nu a murit pentru sfinți, ci pentru nelegiuiți, adică pentru oameni fără de lege, sau călcători de lege. Domnul ne-a dat viață prin moartea Lui și ne-a socotit neprihăniți! În această stare de har, credincioșii se bucură de faptul că, prin mântuirea primită în dar, ei au pace cu Dumnezeu! Dumnezeu nu mai este Cel ce ne judecă, ci El este Tatăl care ne-a primit acasă la El! Să ne bucurăm de această mare dragoste și zi de zi să-I aducem mulțumiri printr-o viață trăită pentru slava Lui!

08 Septembrie, 2008

Psalmul 34:7

Îngerul Domnului tăbărește în jurul celor ce se tem de El, și-i scapă din primejdie.

David a scris acest psalm într-o situație deosebit de dificilă din viața lui. Era în fața lui Abimelec, împăratul filistenilor și a trebuit să facă pe nebunul pentru a scăpa cu viață. Domnul l-a scăpat cu viață. Noi știm că Saul, care l-a urmărit nu l-a prins. David a ajuns împărat, iar Saul a murit. Pentru David, ca și pentru noi astăzi, Îngerul Domnului și-a întins și-și mai întinde cortul pentru a-i scăpa pe cei ce se tem de Domnul. David a trăit în frica de Domnul. El nu s-a abătut de la Legea Lui Dumnezeu, ci a cugetat la ea zi și noapte. Începem o nouă săptămână cu noi și noi provocări și încercări, de aceea să ne rugăm ca mâna Lui să ne păzească de orice primejdie. Domnul știe și poate să ne scape din orice încercare. Să ne încredem în El și să-I aducem slavă prin tot ce spunem și facem!

07 Septembrie, 2008

Luca 18:27

Isus a răspuns: „Ce este cu neputință la oameni, este cu putință la Dumnezeu.”

Domnul Isus a fost întrebat dacă poate cineva să fie mântuit. Domnul Isus nu a răspuns cu delimitări de grupe de oameni, sau numere, ci a lăsat să se înțeleagă că nu e treaba noastră, ci este treaba Lui Dumnezeu cu privire la cine va fi mântuit. Oamenii se uită la ceea ce izbește ochiul și toate le analizează prin această prizmă. Dumnezeu vede atât începutul cât și sfârșitul fiecărui lucru sau situații. La noi există limite la orice, dar la Dumnezeu nu există nici o limită. Tot ce e cu neputință la noi, este cu putință la Dumnezeu! Nu există lucru mic sau mare, care să nu fie posibil la Dumnezeu. Noi nu știm ce va fi mâine, însă El știe. Noi nu știm ce se ascunde după cotitură, dar El știe. Eu nu știu prin ce situații treceți cei care citiți aceste rânduri, dar El știe! El nu numai că știe, ci El poate să vă dea ajutor în orice situație v-ați afla. Să mergem la casa de rugăciune cu bucurie în suflet pentru a-I mulțumi că, deși a fost imposibil să fim mântuiți, El a făcut imposibilul și ne-a mântuit în mod desăvârșit!

06 Septembrie, 2008

Ieremia 24:7

Le voi da o inimă ca să înțeleagă că Eu sunt Domnul. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, dacă se vor întoarce la Mine cu toată inima lor.

Dumnezeu a spus lui Ieremia să spună poporului Său că, deși robia era inevitabilă, totuși dacă ei se întorc la El cu toată inima, El îi va primi înapoi. Dumnezeu a fost și este plin de dragoste și har! El a fost și este gata să dea oamenilor, care din toată inima se întorc la El, o inimă care să înțeleagă că El este Domnul. Aici e marea problemă a omului! Omul crede că el este domnul, nu Dumnezeu! Primul pas al întoarcerii la Domnul este chiar această recunoaștere că El este Domnul! Atunci cînd cineva recunoaște că Dumnezeu este Domnul, atunci acea persoană devine parte din poporul Lui Dumnezeu. Dumnezeu este Dumnezeul tuturor celor care din toată inima se întorc la El! Am înțeles noi oare că El este Domnul și că nu este altul în afară de El? Ne-am întors noi la El cu toată inima? Dacă nu, astăzi e timpul să ne umilim și să cerem Domnului să fie Domnul vieții noastre. Dacă sunteți copiii Lui Dumnezeu, veniți să-I dăm slavă și glorie pentru că ne-a pus și pe noi în poporul Lui Dumnezeu!

05 Septembrie, 2008

2 Corinteni 13:11

Încolo, fraților, fiți sănătoși, desăvârșiți-vă, îmbărbătați-vă, fiți cu un cuget, trăiți în pace, și Dumnezeul dragostei și al păcii va fi cu voi.

Cu aceste cuvinte, Apostolul Pavel și-a încheiat corespondența lui cu biserica din Corint. El a dorit ca frații din adunarea aceea să fie sănătoși, dar nu a dorit ca sănătatea să fie punctul central al vieții lor. Ca și copii ai Lui Dumnezeu, ei au trebuit să lucreze la desăvârșirea lor. Nu este vorba că ei au vrut să se facă desăvărșiți prin efortul lor, ci ei au avut de lucrat la partea practică a sfințirii lor. Noi știm că Dumnezeu ne socotește neprihăniți prin credință, dar asta nu exclude participarea noastră în procesul de sfințire. Fiecare trebuie să-și dea silințele să trăiască în neprihănirea cerută de Domnul. Fiecare trebuia să fie un încurajator. A îmbărbăta pe cineva înseamnă a-l încuraja. E mare nevoie ca cei credincioși să se încurajeze unul pe altul. Cei care au același cuget, vor trăi în pace, iar cei ce sunt în pace vor avea același cuget! În felul acesta, Dumnezeul dragostei și al păcii, va fi cu noi. Să ne rugăm Domnului, ca El să ne ajute să fim sănătoși în toate privințele!

04 Septembrie, 2008

1 Cronici 29:12

De la Tine vine bogăția și slava, Tu stăpânești peste tot, în mâna Ta este tăria și puterea, și mâna Ta poate să mărească și să întărească toate lucrurile.

Uragane puternice s-au năpustit peste America și se pare că, încă vor mai veni și altele. Puterile politice își întețesc luptele. Credincioșii sunt tot mai incerți cu privire la ceea ce se petrece în jurul lor. Sunt mulți bolnavi și mulți abia se descurcă de azi pe mâine. În textul acesta de azi, împăratul David a recunoscut că totul vine de la Dumnezeu! El stăpânește peste tot. Nu este loc sau ființă peste care Domnul să nu fie stăpân. Dacă cineva are bogăție și slavă, nu e meritul lor, ci este darul Lui Dumnezeu. Dacă cineva are tărie și putere, să nu se laude, deoarece nu e de la ei, ci Dumnezeu le-a dat și tărie și putere. Când dorim mărire sau întărire, să nu alergăm la oameni, ci să le cerem de la Dumnezeu, căci mâna Lui poate mări și întări toate lucrurile. Nu știu prin ce furtuni treceți astăzi, dar știu că nimeni nu e mai tare decât Domnul, care este stăpân peste toate. Să-I spunem Lui toate necazurile și El se va îngriji de toate trebuințele noastre.

03 Septembrie, 2008

Ioan 9:25b

Eu una știu: că eram orb, și acum văd!

Omul acesta a fost orb din na=tere, iar Domnul Isus i-a dat vederea. Toți dușmanii Domnului au fost revoltați și au încercat să-l convingă pe acest om că Domnul Isus este un om păcătos. Răspunsul lui a fost așa de frumos! Nu avea de unde să știe cine este Domnul Isus, dar știa ce s-a petrecut cu el: din orb a ajuns să fie sănătos! Cei de atunci s-au supărat pe el, dar Domnul Isus l-a încurajat să creadă în El, și acesta a crezut. Mulți din vremea noastră sunt în starea acestui om. Din naștere sunt orbi dar nu fizic, ci spiritual. Au ochi fizici, văd bine, dar ochii spirituali sunt închiși, nu văd lumina și adevărul Lui Dumnezeu! Domnul Isus însă a venit ca noi să avem lumină și să umblăm în lumină! El vrea ca noi să vedem prin ochii credinței tot ce El a făcut și face pentru noi. Cei de atunci l-au judecat pe omul orb că s-a lăsat vindecat de Domnul Isus, și în ochii noștrii poate par niște oameni fără suflet. A trăit bietul om în întuneric și nu le-a fost milă de el, iar acum când vedea în loc să dea slavă Lui Dumnezeu că vede, ei erau supărați pe el. Tot așa se întâmplă cu aceia care vin la Domnul Isus pentru mântuire. Atâta timp cât mergeau pe calea pierzării era bine, când se pocăiesc, nu mai e bine.
Să ne rugăm ca Domnul Isus să ne dea vindecarea Lui pentru ochii noștrii spirituali ca să vedem așa cum El vede. Să umblăm mereu în lumina Lui și să facem voia Lui în toate!

02 Septembrie, 2008

Psalmul 119:77

Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci Legea Ta este desfătarea mea.

Psalmistul a cerut Domnului să-și reverse îndurările Lui peste el, afirmând căci doar prin ele poate trăi. A fost o realizare minunată din partea lui să recunoască, că el poate trăi doar prin îndurarea Lui Dumnezeu și de fapt același lucru ar trebui să-l recunoaștem și noi! E un mare har să poți să ști acest lucru. Dar și mai mare har este să-L recunoști și să-I dai slavă Lui Dumnezeu pentru îndurările Lui! Dacă nu ar fi avut Domnul îndurare de noi, unde am fi fost noi oare? Prin îndurarea Lui Dumnezeu vedem lumina zilei și putem pune piciorul pe pământ! Prin mila și harul Lui, plămânii noștrii primesc aerul care ne susține viața. Psalmistul a făcut din Cuvântul Lui Dumnezeu desfătarea lui! Este vrednic de admirat orice om care ia Cuvântul Lui Dumnezeu ca și ghid și călăuză în viață, dar psalmistul nu a făcut doar atât, ci el a făcut din Legea Domnului, desfătarea Lui. Ce atitudine avem noi față de Cuvântul Lui? Dacă ar fi și pentru noi o reală desfătare, atunci l-am citi și l-am cerceta în fiecare zi. Atunci nu ne-ar fi greu să cercetăm Scripturile. Să ne rugăm și noi ca și psalmistul, ca Domnul să dea și peste noi din îndurările Lui, iar Legea Lui să fie și desfătarea noastră!