06 Mai, 2010

Matei 3:8

Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră.

Cuvintele acestea au fost spuse acum două mii de ani de către Ioan Botezătorul. El a văzut multă ipocrizie la cei care veneau să fie botezați de el, de aceea a spus că nu este suficient doar să fie botezați, dacă nu se văd fapte vrednice de pocăință. Unii au crezut că primind botezul, Împărăția Lui Dumnezeu le-a fost asigurată. Mulți cred și în zilele noastre acest lucru. Pentru mulți pocăința înseamnă să fii botezat și să mergi uneori la biserică, sau chiar să mai dai câte un ban la biserică. Ioan a strigat la cei de atunci să nu se bazeze doar pe botezul oferit de el, ci să dovedească pocăința prin fapte. De ce sunt oare oamenii gata să se sprijinească pe filozofiile lumii, și să nu vină la Domnul care nu obosește iertând? De ce? Desigur pare mai ușor, dar nu e deloc mai ușor, ci mai greu! Cei care vor și cu lumea și cu Dumnezeu trebuie să facă echilibristică, pe când cei pocăiți trebuie doar să fie ceea ce spun că sunt. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute ca zi de zi să fim ceea ce El ne vrea să fim și astfel vom aduce roade vrednice de pocăința noastră!

05 Mai, 2010

Habacuc 2:1

M-am dus la locul meu de strajă, și stăteam pe turn ca să veghez și să văd ce are să-mi spună Domnul, și ce-mi va răspunde la cererea mea.

Profetul Habacuc a fost nedumerit când Domnul a hotărât să trimită pe Babilonieni să pedepsească poporul lui Israel. Habacuc a știut că poporul a păcătuit și pedeapsa din partea Lui Dumnezeu era dreaptă, dar nu a înțeles de ce Dumnezeu a folosit un popor mai rău decît ei pentru a pedepsi pe Israel? Asta era neînțelegerea lui pe care a spus-o Lui Dumnezeu. După ce și-a spus plângerea, profetul s-a dus la locul de strajă, sau locul unde se urmărea activitatea vrăjmașilor. Acolo a stat și a vegheat pentru a vedea ce o să-i răspundă Domnul la cererea lui. Care dintre noi face lucrul acesta? După ce ne-am rugat, mai stăm și noi în veghere să vedem ce ne va spune Domnul? Sau grăbiți fiind, uităm și ce ne-am rugat? Habacuc a rămas în istorie, fiind recunoscut ca omul care a fost plin de încredere în Domnul, chiar dacă nu a înțeles planul Lui Dumnezeu. Să învățăm de la Habacuc ca atunci când ne rugăm, să și așteptăm în tăcere și în veghere, ajutorul Domnului.

04 Mai, 2010

3 Ioan 1:12

Toți, chiar și Adevărul, mărturisesc bine despre Dimitrie; și noi mărturisim despre el: și știi că mărturisirea noastră este adevărată.

Apostolul Ioan a avut plăcerea să-l întâlnească pe Dimitrie, omul care se pare că a dus scrisoarea lui, la Gaiu. Mărturia despre Dimitrie a fost și este uimitoare! Toți îl vorbeau de bine. Toți aveau cuvinte de laudă la adresa lui. Chiar Adevărul Scripturii era în linie cu viața lui. Tot ceea ce Dimitrie făcea, era în concordanță cu Adevărul Lui Dumnezeu. Dar nici Apostolul Ioan nu s-a lăsat să nu mărturisească bine despre Dimitrie! Chiar dacă Gaiu ar fi pus la îndoială mărturia multora, el nu s-a îndoit de mărturia Apostolului Ioan. Acesta i-a spus că sigur Gaiu știa că mărturia lor este adevărată. Ce spun oare oamenii despre noi? Ce spune Adevărul? Este viața noastră aliniată după Adevăr? Sunt cei din adunările unde mergem gata să mărturisească bine despre noi? Să nu lăsăm niciodată ca mărturia noastră să nu fie după Adevăr, ci zi de zi să ne dăm silințele să-I fim pe plac Domnului.

03 Mai, 2010

Psalmul 34:4

Eu am căutat pe Domnul, și mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.

Dacă cineva a cunoscut temeri în viață, atunci acela trebuie să fi fost David. Citind viața lui David, nu e greu de observat că a trecut prin multe încercări. Cea mai mare problemă pe care David a avut-o, nu a fost Saul, ci el însuși! Deși, Saul l-a urmărit multă vreme, Domnul nu a îngăduit ca Saul să pună mâna pe David. David a căutat pe Domnul și Domnul i-a răspuns, eliberându-l de frică. Mulți creștini sunt stăpâniți de frică. Frica lor nu e identică, dar fiecare se teme de ceva. Domnul Isus a venit și a eliberat pe oameni de frică, dar tot mai sunt creștini care au frică. Cred că cei care nu au credință se tem, deoarece frica nu stă în jurul credinței. Cel mai bun lucru este ca fiecare din noi să căutăm pe Domnul și oridecâteori ne temem, să-I spunem Lui teama noastră. El are puterea să ne izbăvească și pe noi din toate temerile noastre.

02 Mai, 2010

1 Timotei 6: 13-14

Te îndemn, înaintea Lui Dumnezeu, care dă viață tuturor lucrurilor, și înaintea Lui Cristos Isus, care a făcut acea frumoasă mărturisire înaintea lui Pilat din Pont, să păzești porunca, fără prihană, și fără vină până la arătarea Domnului nostru Isus Cristos.

Îndemnul solemn al Apostolului Pavel către Timotei ne arată cât de serioasă era problema trăirii fără prihană în acea vreme. Apostolul Pavel a dat acest îndemn în fața Lui Dumnezeu, care este autorul și dătătorul vieții! Viața nu a apărut la întâmplare și nu va dispare când oamenii vor. Dumnezeu este stăpân peste viață și peste moarte. Îndemnul a fost dat și înaintea Domnului Isus, Cel, care a spus lui Pilat că este Fiul Lui Dumnezeu, dar are altă misiune pe pământ. Pilat nu L-a înțeles și nici ucenicii Lui nu au prea înțeles. Deși, din punct de vedere omenesc, glasul stins al Domnului Isus nu a spus multe în fața lui Pilat, dar înaintea Lui Dumnezeu, El a făcut acea frumoasă mărturisire! Prezența Lui, tacerea Lui, privirea, Lui, toate au participat la frumusețea mărturisirii Domnului Isus! În fața acestor uriașe adevăruri, Timotei păzește porunca Domnului fără prihană și fără vină! Cum ar mai putea cineva să ia ușor Cuvântul Lui Dumnezeu după ce știe Cine este Dumnezeu și Cine este Domnul Isus? Domnul să se îndure de noi și să ne ajute să păzim Cuvântul Lui fără vină și fără prihană până la venirea Domnului nostru Isus Cristos!

01 Mai, 2010

Geneza 16:13

Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: „Tu ești Dumnezeu care mă vede!” Căci a zis ea: „Cu adevărat, am văzut aici spatele Celui ce m-a văzut!”

Agar a fugit de Sara, stăpâna ei, dar nu a mers prea departe până ce s-a întâlnit cu Îngerul Domnului. Îngerul Domnului a mângâiat-o și i-a explicat planul Lui Dumnezeu cu privire la copilul ei. El i-a spus să se întoarcă la stăpâna ei și să-i fie supusă. După ce a plecat Îngerul, Agar L-a numit pe Domnul care-i vorbise, „Dumnezeul care a văzut-o!” Îngerul Domnului a fost Domnul Isus, înainte de întruparea Sa. Agar a numit pe Îngerul acela, „Dumnezeul care mă vede,” nu Îngerul care m-a văzut. Domnul vede tot timpul pe cei care au nevoie de ajutor. Nimeni nu era în deșert ca s-o ajute pe Agar, și nimeni nu știa unde se afla ea. Dumnezeu, însă a știut unde se afla ea, și a știut și ce necaz avea ea. Dumnezeu cunoaște totul despre noi. El știe unde suntem și cunoaște toate umbletele noastre. El ne vede tot timpul, și la bine și la rău. Orice neajuns al nostru, El îl vede. Orice boală El o vede. Orice obstacol din viață, El Îl vede mai dinainte. Să ne încredem în El, căci numai El ne vede în orice clipă și El ne poate scoate din orice necaz.

30 Aprilie, 2010

Luca 9:56

Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască. Și au plecat într-alt sat.

Domnul Isus nu a venit în lume pentru a pierde pe cineva, ci pentru a da mântuirea în dar la cei care vin prin credință la El. Cei care cred că El a venit să piardă pe cineva, nu-L cunosc și nu știu cine este El. Domnul Isus a fost părtaș cu Tatăl și cu Duhul Sfânt din veșnicie în veșnicie, atât la creația universului cât și la marele act al facerii omului. Suflarea de viață El a făcut-o, de aceea a spus că nu vrea să piardă pe oameni, ci vrea ca să-i mântuiască. Cei care sunteți nemântuiți, prin Domnul Isus puteți avea mântuirea în dar. Toți cei care suntem mântuiți, să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să spunem la toți că Domnul Isus nu vrea pierderea nimănui, ci vrea mântuirea tuturora.

29 Aprilie, 2010

Psalmul 36:8

Se satură de belșugul Casei Tale, și-i adăpi din șuvoiul desfătărilor Tale.

Psalmistul David a scris despre harul de a fi la umbra aripilor Lui Dumnezeu. Pentru un credincios de atunci, nu a fost mai mare har decât să fie scutit de Domnul la umbra aripilor Lui. Nimic și nimeni nu poate să-ți facă vre-un rău când ești ocrotit de Dumnezeu. Satisfacția celor care au fost sub ocrotirea Lui Dumnezeu, era deplină când se puteau înfățișa înaintea Domnului, în Cortul Lui. Toți erau adăpați din șuvoiul desfătărilor Lui Dumnezeu. Ce har au însă cei ce sunt în Cristos! Pentru ei nu mai este vorba de un loc anume, ci de o permanentă părtășie cu Domnul, deoarece ei trăiesc prin Duhul. Prin Duhul Sfânt, credincioșii sunt săturați de belșugul prezenței Lui Dumnezeu în viețile lor și mereu adăpați de bogăția desfătărilor Lui. Să nu ne lăsăm amăgiți de vre-o voce străină, și să nu căutăm stâmpărare la șuvoaiele lumii, ci să ne adăpăm din apa pe care El ne-a dat-o și ne-o dă în dar în fiecare zi.

28 Aprilie, 2010

Coloseni 3:16

Cuvântul Lui Cristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea. Învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, cântând Lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră.

Apostolul Pavel a scris celor din Colose, că cei credincioși trebuie să fie plini de Cuvântul Lui Dumnezeu. Cine nu știe că trebuie să fim plini de Cuvântul Lui Dumnezeu? Dar, ca cineva să știe Cuvântul Lui Dumnezeu, trebuie să-l citească în fiecare zi și să mediteze zi și noapte la el. Dacă Cuvântul va locui în cei credincioși, atunci se vor învăța unii pe alții și se vor sfătui cu psalmi și cu cântări de laudă. Ce armonie frumoasă ar fi între credincioșii, care nu știu altceva decât să umble în toată înțelepciunea prin Cuvântul Lui Dumnezeu?! Se pare că au dispărut cântările de laudă și cele duhovnicești și au fost înlocuite cu altfel de cântări. În inimile credincioșilor nu mai locuiește cântarea de mulțumire, ci alte lucruri nefolositoare. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să fim atenți cu privire la Cuvântul Lui Dumnezeu, să-l citim și să-l trăim și apoi să ne ajute să cîntăm din toata inima Domnului cîntări de laudă.

27 Aprilie, 2010

Isaia 9:16

Cei ce povățuiesc pe poporul acesta îl duc în rătăcire, și cei ce se lasă povățuiți de ei sunt pierduți.

Domnul Dumnezeu a spus profetului Isaia să scrie aceste cuvinte poporului, prin care să le arate că, deși conducătorii lor, atât religioși cât și cei politici, erau de vină pentru rătăcirea poporului, totuși nici poporul nu a fost scutit de vinovăție. Cine duce în rătăcire pe cineva va fi pedepsit de Dumnezeu, dar nu va scăpa nici cel care s-a lăsat dus în rătăcire. Proorocii învățau pe popor, lucruri care nu erau de la Dumnezeu, dar poporul trebuia să știe ce e și ce nu e de la Dumnezeu. Nu este suficient doar să auzi ceva, ci trebuie să iei aminte, să înțelegi și să pricepi ce ai auzit. Domnul Isus a spus că în vremurile din urmă vor veni mulți care vor dori să amăgească pe copiii Lui Dumnezeu. În fiecare zi sunt din aceia care duc pe cineva în rătăcire. Cu cât ne apropiem mai tare de venirea Domnului, cu atât amăgitorii vor fi tot mai mulți. Toți își vor primi pedeapsa pentru păcatul lor, dar nici cei care se lasă duși în rătăcire nu sunt scutiți. Domnul Isus nu a spus că doar amăgitorii vor fi pedepsiți, ci toți care se lasă trași în cursele lor vor avea parte de pedeapsă. Să ne rugăm Domnului să ne păzească să ducem pe cineva în rătăcire, și să nu urmăm pe nimeni care vrea să ne rătăcească de la adevărul Lui Dumnezeu.

26 Aprilie, 2010

1 Ioan 4:21

Și aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubește pe Dumnezeu, iubește pe fratele său.

Apostolul Ioan a fost cel care a scris cel mai mult de dragostea frățească. Și ceilalți scriitori ai Noului Testament au scris despre acest subiect, dar Ioan se pare că nu a lăsat nici o scrisoare în care să nu fie pomenită dragostea de frați. Era asta o problemă atunci? De când mă știu, am tot auzit că nu este dragoste între frați. Ioan însă, a scris că este o poruncă ce-o avem de la Domnul. Porunca are o formă interesantă. Nu este imperativă, ci conține o conluzie. Cine iubește pe Dumnezeu, acela iubește pe fratele său. Deși, sună că ar fi ușor acest lucru, în realitate situația e alta. Sunt mulți care declară că-L iubesc pe Dumnezeu, dar în loc să fie gata să iubească pe cei din jurul lor, ei de fapt neagă prima parte! Să iubești pe Dumnezeu înseamnă că iubești și pe fratele tău. Ce exemplu ar fi creștinismul pentru lumea întreagă dacă acest verset ar fi împlinit de creștini! Dar se pare că și acei care se numesc creștini nu fac prea mare cinste Lui Dumnezeu, spunând una și făcând alta. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute ca iubindu-L pe El să iubim și pe cei din jurul nostru.

25 Aprilie, 2010

Exod 17:15

Moise a zidit un altar, și i-a pus numele „Domnul, steagul meu.”

După bătălia cu Amalec, Moise a zidit un altar. Altarul era cu două scopuri, unul pentru jertfe, iar un altul pentru mărturie. Altarul acesta nu a fost pentru jertfe, ci ca un memorial al acelei mari biruințe asupra amaleciților. Numele altarului a fost „Domnul, steagul meu.” Nu cred că Moise ar fi putut găsi un nume mai potrivit decât acesta, pentru altarul ridicat în amintirea biruinței asupra dușmanilor. Domnul este Cel care le-a dat biruința. Iosua a fost mai tare decât Amalec doar atunci când mâinile lui Moise au fost ridicate către Domnul. Când mâinile erau lăsate în jos, Amalec prindea din nou puteri. Dumnezeu a fost și este Cel care biruiește pe vrăjmașii, care se ridică împotriva copiilor Lui Dumnezeu. Oricât de mulți au fost de-a lungul istoriei, vrăjmașii toți au dispărut, dar Biserica a rămas în picioare. Nu a fost ea mai tare, dar a fost Domnul Cel care a ocrotit-o și a făcut-o biruitoare. Să nu ne uităm la tăria lui Amalec, ci să ne concentrăm asupra puterii Lui Dumnezeu! Să nu facem steag din teama de vrăjmași, ci să facem steag din încrederea în Cel ce este steagul nostru!

24 Aprilie, 2010

Matei 7:7

Cereți, și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți, și vi se va deschide.

Domnul Isus a spus aceste cuvinte către ucenicii Lui, pentru a-i îndemna să fie persistenți în cerere, căutare și în a bate la o ușă. Persistența nu este o caracteristică a celor mai mulți dintre oameni. Cerem o dată și dacă nu primim, renunțăm la a mai cere. Căutăm câtva timp și dacă nu am găsit, ne lăsăm păgubași. Am bătut la ușă, nu a răspuns nimeni, și am plecat mai departe. Domnul Isus ne cunoaște așa de bine și de aceea a spus că trebuie să fim sinceri, transparenți și perseverenți. Domnul Isus a promis că celui ce cere i se va da, iar cel care caută va găsi. Nici cel care bate nu va bate în zadar, ci i se va deschide. Domnul nu a pus limită la cât de repede trebuie să se întâmple toate acestea, dar a spus că se vor întâmpla. Bazați pe făgăduința Domnului, trebuie să avem curaj să cerem și să nu ne lăsăm. Să căutăm mereu și în final vom găsi ce trebuie să găsim. Să insistăm și să batem tot mereu, până se va deschide.

23 Aprilie, 2010

Estera 8:6

Căci cum aș putea eu să văd nenorocirea, care ar atinge pe poporul meu, și cum aș putea să văd nimicirea neamului meu?

Acestea au fost cuvintele Esterei când Ahașveroș a întrebat-o care era cererea ei. Ea i-a explicat planul mârșav al lui Haman de a nimici nu doar pe Mardoheu, ci tot poporul Evreu. Cuvintele Esterei ne arată cât de mult a iubit, atât ea cât și Mardoheu, poporul lui Dumnezeu. Durerea ei pentru popor se poate citi în cuvintele, care ne spun că Estera nu putea să vadă nenorocirea sau nimicirea poporului. Nu putea să accepte ca ea să fie în siguranță și să nu facă nimic pentru poporul ei. Ea și Mardoheu și-au riscat viețile pentru binele poporului lor, dar ce facem noi oare pentru mântuirea neamului nostru? Dacă pentru poporul evreu a fost o zi de masacru, pentru cei nemântuiți va fi o veșnicie de chin. Putem noi vedea nenorocirea celor care vor fi chinuiți veșnic? De ce ne este așa de greu să spunem la cineva despre Domnul Isus? De ce nu suntem doritori să răspândim cât mai mult vestea că Domnul Isus cheamă pe oricine vrea să vină și să ia apa vieții în dar? Dacă Estera trăia în zilele noastre și știa ca și noi că poporul ei va merge la pierzare dacă nu se pocăiește, credeți că ar fi stat indiferentă? Mardoheu a pus-o la încercare să vadă dacă ea își va risca viața pentru poporul ei. Ea a trecut cu bine acel test. Estera și-a riscat viața și prin mila Lui Dumnezeu poporul a fost scăpat. Domnul să ne ajute ca să ne rugăm și noi pentru poporul nostru și să spunem la toți despre dragostea Lui!

22 Aprilie, 2010

Ioan 15:4

Rămâneți în Mine, și Eu voi rămânea în voi. După cum mlădița nu poate aduce roade de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți să aduceți roade, dacă nu rămâneți în Mine.

Pentru ca o mlădiță să aducă roadă, ea trebuie să fie conectată cu vița. Dacă nu mai e conectată, chiar dacă mai stă verde câteva zile, în cele din urmă se usucă și nu va mai face struguri niciodată. De aceea Domnul Isus a spus ucenicilor Lui să rămână în El, adică în ascultare deplină de El. Cei care sunt în Domnul Isus, născuți din nou și botezați de Duhul Sfânt în Trupul Lui, aduc roadă, dar ceilalți care nu sunt în Domnul Isus nu aduc o roadă care să rămână. Cei care rămân în Domnul, își trag seva si viața din Domnul Isus. El face să răsară firul de iarbă din pământ și totul crește prin El. Tot ce are pe lumea asta viață și suflare de viață își au originea în Domnul Isus. Prin El se susțin toate lucrurile și tot la fel și noi ne susținem viața tot prin El. Să nu părăsim niciodată pe Domnul, ci tot mereu conectați cu El, să aducem roadă pentru slava Lui.

21 Aprilie, 2010

Daniel 2:20

Daniel a luat cuvântul și a zis: „Binecuvântat să fie Numele Lui Dumnezeu, din veșnicie în veșnicie! A Lui este înțelepciunea și puterea.

După ce Dumnezeu i-a descoperit taina visului lui Nebucadnețar, Daniel I-a adus slavă Lui Dumnezeu. Daniel și prietenii lui s-au rugat ca Domnul să le descopere taina împăratului, și Dumnezeu le-a răspuns. Daniel a prezentat o serie de cuvinte de laudă la adresa Lui Dumnezeu spunând: Dumnezeu este binecuvântat în veci de veci și Numele Lui este mai presus de orice nume. Dumnezeu are și înțelepciunea și puterea. Nu este nimeni ca Dumnezeu nici în cer nici pe pământ. Nici un înțelept din suita de înțelepți ai împăratului nu a putut descoperi taina lui, dar copiii Lui Dumnezeu au putut să dezlege această taină, deoarece Dumnezeu este Cel care are înțelepciunea și puterea. Unii oameni au înțelepciune, dar nu au putere, alții au putere și nu au înțelepciune. La Dumnezeu însă, poți găsi și una și alta în același timp. Să ne rugăm și noi ca Domnul să ne dea înțelepciune de a merge mereu smeriți pe calea Lui. Să nu uităm să-I binecuvântăm și noi Numele pentru toate minunile Lui!

20 Aprilie, 2010

Matei 28:18

Isus s-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, și le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ.”

După înviere, Domnul Isus a mers la ucenicii Lui și a stat de vorbă cu ei. Luca a scris că în timpul celor patruzeci de zile până la înălțare, Domnul a vorbit deseori cu ucenicii despre Împărăția Lui Dumnezeu. În acest verset, citim că Domnul s-a apropiat de ucenicii Lui și le-a spus că El a primit toată puterea în cer și pe pământ. Pentru ucenici cred că a fost un șoc foarte puternic. Numai câteva zile au trecut de la evenimentele dinainte de înviere. Domnul Isus a fost prins, bătut, schingiuit și nimeni nu a văzut vre-o reacție a puterii, ci doar slăbiciunea unui om care se lupta între viață și moarte. Iar acum, Acelaș om vorbește, nu doar despre faptul că e viu, --lucru uriaș în sine însuși--, ci mai vorbește și de faptul că are toată puterea în cer și pe pământ. Grupul de ucenici era încă în gândirea iudaică, gîndire care nu putea percepe pe cineva mai mare decât Domnul Dumnezeu, iar acum aud de la Domnul Isus că El a primit toată puterea, toată autoritatea în cer și pe pământ. De ce ne mai temem noi? De ce frica încă mai domină în atât de mulți credincioși? Nu cumva fiindcă nu credem că El are toată puterea în cer și pe pământ? Să ne rugăm Domnului ca să ne ierte frica și necredința care ne mai stăpânesc uneori. Să ne ajute Domnul, ca să credem în El și în puterea tăriei Lui!

19 Aprilie, 2010

Deuteronom 32:4

El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârșite, căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios și fără nedreptate, El este drept și curat.

Acest verset face parte din cântarea lui Moise. Moise a scris această cântare chiar înainte de a muri. Dumnezeu i-a spus că nu-l va lăsa să intre în Canaan, dar i-a arătat toată țara pe care urma să o dea copiilor lui Israel. În aceste versuri, Moise i-a învățat pe copiii lui Israel, să nu se poticnească pe calea Domnului. Dumnezeu este Stânca! El este puternic și neschimbabil. El oferă stabilitate la toți care se încred în El. Fiind Stânca, tot ce face El este desăvârșit. Căile Lui sunt drepte, nu este nimic strâmb în ele. Credincioșia Lui Dumnezeu este desăvârșită. El nu va fi niciodată necredincios. Nedreptatea nu are ce căuta în El sau lângă El. Domnul este drept și curat. El nu are motive ascunse, ci dreptatea și curăția sunt parte din atributele Sale divine! Ce cuvinte frumoase și pline de însemnătate. Să ne încredem în Domnul și să umblăm pe calea Lui în fiecare zi!

18 Aprilie, 2010

2 Timotei 2:1

Tu dar, copilul meu, întărește-te în harul care este în Cristos Isus.

Apostolul Pavel se afla în închisoare, iar Timotei păstorea biserica din Efes. Lucrurile nu erau chiar simple nici în acele vremuri, mai ales că erau mulți care circulau din Ierusalim și încercau întoarcerea creștinismului spre Legea lui Moise. De aceea apostolul Pavel i-a scris lui Timotei să nu fie descurajat, ci în fața opoziției să se întărească în harul care este în Domnul Isus Cristos. După ce Domnul Isus a murit și a înviat, El a devenit Capul bisericii și totodată Cel care dă bisericii și slujitorilor ei, har din plin. Numai El este Cel ce ne poate întări în lupta vieții. Domnul Isus a spus că în lume vom avea necazuri, dar ne-a asigurat că ne va da din puterea Sa. Ne-a trimis Duhul Sfânt să fie în noi și cu noi în fiecare zi. De ce sunt atâția care au căzut pe cale și abia se mai ridică? De ce nu e mai mare biruința copiilor Lui Dumnezeu? Poate chiar din cauză că mulți nu au crescut și nu s-au întărit în harul care este în Domnul Isus. Să ne rugăm ca noi toți să fim întăriți în har, prin credință și prin Cuvântul Lui, ca să rămânem tari în lupta împotriva dușmanului sufletelor noastre.

17 Aprilie, 2010

Zaharia 13:1

În ziua aceea, se va deschide casei lui David și locuitorilor Ierusalimului un izvor , pentru păcat și necurăție.

Profetul Zaharia a scris cu câteva sute de ani înainte de Domnul Isus. El a fost trimis de Domnul, împreună cu Hagai, să încurajeze construcția templului la revenirea din robia Babiloniană. În scrierile lui, Zaharia a profețit intrarea Domnului Isus în Ierusalim și alte evenimente legate de Domnul Isus. Acest verset de astăzi ne spune despre Izvorul deschis la Golgota. Din acel Izvor a curs și încă curge sângele iertării păcatului și a necurăției. Nici un alt izvor nu a putut și nu va putea spăla păcatul casei lui David și al lumii întregi, decât Izvorul de la Golgota. Izvorul care s-a deschis prin moartea Domnului Isus, a spălat și încă spală păcatul și necurăția oricui a venit la cruce cu pocăință. Prin îndurarea mare a Lui Dumnezeu, Izvorul e deschis și încă mai poate spăla pe cei care se întorc la El. Va veni însă o zi când Izvorul va fi închis. Când acest Izvor se va închide, nu va mai fi nici o șansă de curățire de păcat, de aceea astăzi e ziua când orice păcătos este chemat să vină la El. Să ne rugăm ca mulți români să vină la Izvorul care curge și spală pe oricine se scufundă în El!

16 Aprilie, 2010

Efeseni 2:21

În El toată clădirea, bine închegată, crește să fie un Templu sfânt în Domnul.

În Domnul Isus Cel viu, Biserica crește pentru a fi un sanctuar sfânt. Apostolul Pavel a scris sfinților din Efes pentru a-i încuraja în mijlocul idolatriei, unde ei trăiau. Templul zeiței Artemis era acolo. Apostolul Pavel a fost confruntat cu furia Efesenilor, care au strigat timp de două ore că mare este Diana, zeița lor căzută din cer. Dar nu s-a lăsat intimidat de ei, ci a încurajat pe creștini să știe că ei sunt un Templu sfânt în Domnul! Atât creștinul individual, cât și biserica în întregime formează templul Duhului Sfânt. Domnul Isus a făcut posibil ca noi să nu mai fim străini, ci să fim parte din poporul sfânt al Lui Dumnezeu. Cei care sunt ai Lui, prin credință cresc în fiecare zi spre slava Tatălui. Ei contribuie la creșterea bisericii pentru a fi un Templu sfânt în Domnul. Nu este numai efortul unui creștin, ci este contribuția tuturor la creșterea „clădirii” în Domnul. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea harul ca în fiecare zi să creștem în El, ca astfel să ajutăm la creșterea clădirii pentru a fi bine legată, fortificată și pregătită pentru a fi un Templu sfânt pentru slava Lui eternă!

15 Aprilie, 2010

Psalmul 1:6

Căci Domnul cunoaște calea celor neprihăniți, dar calea păcătoșilor duce la pieire.

Domnul Dumnezeu cunoaște totul! Înaintea Lui totul este gol și descoperit. Dumnezeu îi cunoaște pe cei care merg pe calea Lui și cunoașterea Lui le dă acestora asigurarea că sunt ai Lui. Cei care nu merg pe calea neprihănirii, ci se duc pe calea păcătoșilor, nu sunt cunoscuți de Dumnezeu! Dumnezeu știe de ei, dar nu îi cunoaște cum îi cunoaște pe cei neprihăniți. Calea păcătoșilor duce la pieire. Nici nu se poate să ducă în altă parte, deoarece fără a fi cunoscut de Dumnezeu nu se ajunge la mântuire. Cei care am fost mântuiți prin harul Lui Dumnezeu, am primit neprihănirea Domnului Isus. Fiind socotiți neprihăniți prin credință, putem merge plini de încredere pe cale, deoarece El ne cunoaște. Cei care nu sunteți încă pe calea neprihănirii, vă chem să nu amânați, ci să vă întoarceți chiar azi la Domnul. Nu se poate să meargă cineva pe calea păcătoșilor și să nu vadă semnul pe care scrie: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă pentru sufletele voastre!” Să ne rugăm ca mulți din neamul nostru să lase calea păcătoșilor și să vină la Domnul, care-i poate face neprihăniți și cunoscuți de Domnul!

14 Aprilie, 2010

Faptele Apostolilor 10:40-41

Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi, și a îngăduit să se arate, nu la tot poporul, ci nouă martorilor, aleși mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mîncat și am băut împreună cu El, după ce a înviat din morți.

Apostolul Petru a rostit aceste cuvinte în casa sutașului Corneliu. Apostolul nu a zăbovit mult după ce a sosit în acea casă, ci a început să le spună despre Domnul Isus, iar lucrul cel mai important despre Domnul a fost și este moartea și învierea Lui. Dumnezeu L-a înviat și nu I-a dat dezlegarea de a se arăta poporului, ci numai apostolilor. După logica oamenilor, era mai bine ca Domnul să se arate poporului și așa să fi rezolvat marea dilemă a învierii Lui. Apostolul Petru a identificat faptul că noi suntem martori credincioși, care am fost aleși mai dinainte de Dumnezeu. Mă rog ca noi toți să-I fim martori credincioși și să spunem la toți că Domnul Isus a înviat, iar cei care cred în El vor învia și ei la vremea hotărâtă de El.