23 Decembrie, 2006

Ioan 1:11

A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.

Din sferele înalte ale cerului, Domnul Isus a coborât în locurile cele mai de jos, ca acolo să înceapă drumul spre crucea din dealul Golgotei unde-şi va da viaţa pentru păcătoşi. Venirea Domnului în lume este descrisă de Ioan în puţine cuvinte. El nu ne dă istoria completă a venirii Lui, dar în aceste cuvinte el ne arată ce s-a întâmplat, când Domnul Isus a venit în lume. Lumea nu L-a cunoscut. El a făcut lumea, dar lumea nu a recunoscut acest fapt şi nici chiar astăzi nu-l recunosc. Mult mai uşor se cred aşa zisele teorii despre apariţia acestei lumi, decât declaraţia Bibliei. Cum a fost atunci aşa este şi astăzi. Oamenii sunt ocupaţi cu Crăciunul şi nu mai au timp de Cristos. Toţi oamenii se bucură de Crăciun, dar când li se prezintă realitatea Crăciunului, adică pe Isus Cristos ca Dumnezeu, ca Domnul domnilor şi Împărat al împăraţilor, ei refuză să I se închine şi să-L primească în inima lor. Poate că unii ne gândim la cei din vremea Lui cum de nu L-au primit, cum de nu I s-a dat un loc de naştere mai normal, nu chiar în iesle!? Nu trebuie să ne mirăm prea mult, fiindcă nici astăzi oamenii nu sunt mai buni. Mult mai repede Îi oferim o iesle decât inima noastră. Mult mai uşor îi dăm daruri decât inimile noastre. El stă din nou la multe uşi încuiate aşteptând ca să I se deschidă. A venit la ai Săi şi ei nu L-au primit. Ce sinistre sunt aceste cuvinte! Vine Fiul Lui Dumnezeu din slava Sa ca să aducă cerul în viaţa oamenilor, şi aceştia nu-L primesc. Noi cei care L-am primit pe El, trăim noi oare aşa cum El a trăit? A fost primirea Lui în viaţa noastră transformatoare, sau L-am primit doar ca musafir, nu ca stăpân. El nu a venit ca musafir, şi nici nu acceptă să fie musafirul cuiva. El unde intră schimbă totul, aducând viaţa Lui nouă în acea persoană! Cei ce nu L-aţi primit, vă îndemn să-L primiţi pe El ca Domn şi Mântuitor în viaţa dvs. Nu aşteptaţi până la Crăciun, ci astăzi deschideţi-vă inima şi rugaţi-vă ca Dumnezeu să vă dea darul vieţii veşnice. Plata păcatului este moartea. Toţi am fost condamnaţi la moarte, dar Domnul Isus s-a întrupat ca să moară în locul nostru, iar moartea Lui a înlocuit moartea noastră. Noi nu trebuie să mai fim despărţiţi de Dumnezeu, fiindcă ni s-a dat darul vieţii veşnice.