01 Iulie, 2006

Iosua 3:5

Iosua a zis poporului: sfinţiţi-vă, căci mâine Domnul va face lucruri minunate în mijlocul vostru.

După moartea lui Moise, Iosua a luat conducerea poporului Israel. Poporul se afla în faţa Iordanului. Doar apele lui îi mai despărţea de ţara promisă. Iosua le-a spus că ei trebuie să fie sfinţi pentru ca Domnul să facă lucruri minunate în mijlocul lor. De ce oare nu se mai înţelege azi acel principiu? De ce mulţi se roagă şi aşteaptă lucruri minunate de la Dumnezeu, dar ignoră sfinţirea? Iosua le-a spus celor din vremea lui, că nu va mai dura mult şi vor întra în cel mai mare conflict pe care ei îl vor avea ca naţiune. Nici el şi nici ei nu ştiau ce va fi, dar Iosua a vrut să nu-L împiedece pe Dumnezeu să facă lucruri minunate în mijlocul lor. Şi Domnul cu adevărat a făcut lucruri măreţe cu poporul Israel! Să ne ajute Domnul ca şi noi să ne sfinţim pentru ca El să facă lucruri minunate şi în mijlocul nostru! Să dăm la o parte tot ce mai e din partea vieţii vechi, şi să trăim cu evlavie pentru slava Lui Dumnezeu!

30 Iunie, 2006

Evrei 10:38

Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.

Scriitorul acestei epistole a îndemnat pe cititorii săi să aibă răbdare, că nu va mai fi mult până la venirea Domnului Isus. Pentru a răbda, cel neprihănit trebuie să trăiască prin credinţă! Habacuc a spus prima dată că cel neprihănit va trăi prin credinţă şi apoi Apostolul Pavel a folosit expresia lui Habacuc atât în Romani 1:17 cât şi în Galateni 3:11. În ambele locuri, Apostolul a folosit citatul pentru a arăta cum suntem primiţi înaintea Lui Dumnezeu: numai prin credinţă! Aici însă nu are sensul acesta, ci acest verset se referă la faptul că cei ce au fost socotiţi neprihăniţi, vor trăi prin credinţă. Cei ce trăiesc prin credinţă, vor fi încercaţi şi uneori vor fi ispitiţi să dea înapoi, adică să nu mai umble prin credinţă, ci prin vedere. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să nu dăm înapoi deloc, ci mereu să mergem înainte prin credinţă! Să-L slăvim pe Domnul că ne-a făcut neprihăniţi şi prin umblarea noastră prin credinţă să-I aducem slavă şi azi şi-n veci de veci!

29 Iunie, 2006

Psalmul 50:23

Cine aduce mulţumiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea Lui Dumnezeu.

Dumnezeu a rugat pe poporul Lui să nu uite căile Lui şi a spus că, în cazul în care ei vor uita căile Lui, El îi va sfâşia şi nu va fi nimeni să-i scape. Dar acela care se întoarce cu o atitudine de mulţumire, veghiind asupra căii pe care merge, acela va vedea mântuirea Lui Dumnezeu! Ce mare har să putem veni la Dumnezeu cu o atitudine de mulţumire şi recunoştinţă pentru tot ce a făcut şi face pentru noi! Proverbul ne spune că cel care are inima mulţumită o duce într-un ospăţ necurmat! De ce nu suntem noi tot timpul mulţumitori Lui Dumnezeu? Avem oare vre-un lucru pe care să nu-l fi primit? Tot ce suntem şi tot ce avem este de la El. Să ne ajute Domnul să veghem asupra căii noastre, adică asupra modului nostru de viaţă. Cei care sunt atenţi cum trăiesc vor vedea mântuirea sau izbăvirea Lui Dumnezeu. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să fim totdeauna mulţumitori Lui şi să fim atenţi cum trăim. Să nu trăim fără băgare de seamă cum trăiesc cei mai mulţi, ci cu atenţie să umblăm pe calea îngustă. Să-I dăm slavă că ne-a mântuit şi zilnic ne izbăveşte de tot ce este rău!

28 Iunie, 2006

Filipeni 3:7

Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina Lui Cristos.

Prin convertirea de pe drumul Damascului, Apostolul Pavel a învăţat să vadă lucrurile într-o lumină nouă! Ceea ce era câştig sau avantaj în această lume, din clipa pocăinţei, acel lucru a devenit o pierdere, sau un dezavantaj. El nu vroia să se mai încreadă în lucrurile, care au fost până atunci foarte importante pentru el, deoarece acele lucruri se pierdeau în faţa Domnului Isus Cristos. Apostolul Pavel a avut foarte multe avantaje în societatea în care a trăit. Nu mulţi erau cetăţeni Romani, şi nici un cetăţean Roman nu ajungea să fie în conducerea religioasă a Israelului. Dar, deşi le-a avut pe toate, când Domnul l-a chemat la mântuire, el a lăsat totul şi nu s-a mai uitat niciodată înapoi. Ce facem noi oare? Ne mai uităm noi după lucrurile acestei lumi? Ne pare rău de ce-am lăsat? Sunt mâinile noastre pe plug? De ce atunci capul ni se întoarce mereu înapoi? Să luăm exemplul Apostolului Pavel şi să privim şi noi lucrurile din jurul nostru în lumina Lui Dumnezeu, evaluând la justa valoare lucrurile de aici în comparaţie cu Domnul Isus! Nu-i nimic şi nimeni în lume care poate sta alături de Domnul Isus. Pentru El merită să pierdem toată lumea, numai să-L avem pe El!

27 Iunie, 2006

Psalmul 27:8

Inima îmi zice din partea Ta: Caută Faţa Mea! Şi Faţa Ta, Doamne o caut!

Inima lui David asculta vocea Lui Dumnezeu! El era obişnuit cu îndemnul lăuntric care venea de la Duhul Lui Dumnezeu. În încercările prirn care a trecut, inima îi spunea lui David să nu caute ajutor la oameni, ci să caute mereu Faţa Domnului. David nu a neglijat vocea Lui Dumnezeu, ci în ascultare deplină de îndemnul inimii, el a căutat Faţa Domnului! A căuta Faţa Domnului înseamnă să te rogi Lui Dumnezeu, adică să-L cauţi mereu în rugăciune. David a fost obişnuit cu rugăciunea. Atât ziua cât şi noaptea el s-a rugat către Dumnezeu. În toate împrejurările vieţii lui David s-a rugat fără încetare. Nu doar când era în necaz, ci şi atunci când îi mergea bine. Să învăţăm de la psalmist să căutăm şi noi Faţa Domnului în orice împrejurare ne-am găsi. Nouă Dumnezeu ne-a arătat Faţa, atunci când Domnul Isus s-a întrupat. Să ne ajute Domnul să nu căutăm nici noi ajutorul oamenilor, ci tot mereu să căutăm Faţa Lui!

26 Iunie, 2006

1 Petru 5:8

Fiţi treji şi veghiaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită.

Credincioşii Lui Dumnezeu trebuie să fie treji şi să vegheze! Faptul că ne cere să aruncăm asupra Domnului toate îngrijorările, nu ne scuteşte de a fi serioşi şi sobri în lupta credinţei. Apostolul Petru a trecut prin momente de neveghere, atunci când Satan l-a cernut, Luca 22:31, momente în care el a căzut. Nevegherea l-a costat lacrimi amare! Diavolul se luptă din răsputeri să atragă pe creştini de la adevăr. Vrăjmaşul răcneşte ca un leu, dă târcoale şi caută să înghită pe cine nu veghează. Pe cei ce au adormit şi nu mai sunt treji, diavolul îi poate prinde destul de uşor, dar nu pe cei treji care veghează. Aceştia nu se angrenează în luptă, ci ei se împotrivesc tari în credinţă, şi atunci diavolul va fugi de la ei! Începem o nouă săptămână. Noi încercări şi noi provocări vor veni în calea noastră. Adversarul nostru va inventa noi şi noi metode de atac, dar să veghem, să fim treji şi să ne încredem în Domnul şi în puterea tăriei Lui!

25 Iunie, 2006

Proverbe 25:25

Ca apa proaspătă pentru un om obosit, aşa este o veste bună venită dintr-o ţară îndepărtată.

Veştile bune aduc înviorare pentru cei ce le primesc. Omul obosit este răcorit de apa rece şi proaspătă, după o zi de muncă istovitoare. Tot aşa fac veştile bune venite de departe. Când Iacov a auzit că Iosif trăieşte, tot trupul lui s-a înviorat. Vestea a venit dintr-o ţară îndepărtată, dar Iacov a simţit cum toată fiinţa lui s-a răcorit la o astfel de veste bună, că fiul pe care-l credea mort, trăieşte! Când ne gândim însă la vestea cea bună adusă de departe de Domnul Isus, acea veste nu doar aduce înviorare, ci ea aduce şi transformare! Evanghelia este veste bună venită dintr-o ţară foarte îndepărtată. Evanghelia este la fel ca şi apa proaspătă, ea îţi dă înviorare şi te şi curăţeşte! Evanghelia te conduce pe calea credinţei şi te îndreaptă mereu cu gândul la Domnul Isus, care ne-a adus Evanghelia în propria-I persoană! El a fost Evanghelia! El a fost vestea cea mai bună venită din cer, pentru ca noi cei păcătoşi să putem avea iertarea Lui Dumnezeu în dar! Să mergem cu bucurie în casa Domnului pentru a-I mulţumi pentru vestea bună care ne-a adus-o nouă celor obosiţi şi trudiţi. Să ducem mai departe această veste bună la toţi cei pe care-i întâlnim, ca şi ei să cunoască harul iertării Lui Dumnezeu!

24 Iunie, 2006

Efeseni 2:13

Dar acum, în Cristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele Lui Cristos.

Neamurile au fost departe de Dumnezeu. Ei erau străini şi fără nici o nădejde. Legământul cel vechi nu era de loc pentru neamuri, ci numai pentru evrei. Acest verset însă, aduce vestea cea bună pentru neamuri. Prin Domnul Isus şi moartea Lui, neamurile au fost apropiate! Sângele Domnului Isus a făcut posibil ca noi, neamurile să ne putem apropia de tronul de îndurare a Lui Dumnezeu! Să dăm slavă Domnului Isus că prin sângele crucii Lui ne-a adus la Tatăl. Din situaţia disperată, fără Dumnezeu şi fără de speranţă, am ajuns cetăţeni în casa Lui Dumnezeu. Să nu precupeţim nici un efort de a spune tuturor că nu trebuie să mai stea singuri şi fără nădejde, ci să vină la Domnul Isus care s-a făcut podul de trecere din moarte la viaţă! Să ne umilim înaintea Lui şi astăzi, ca El să ne conducă pe căile plăcute Lui!

23 Iunie, 2006

Proverbe 23:4

Nu te chinui să te îmbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea în aceasta.

Înţeleptul Solomon a spus copiilor lui să nu se chinuiască pentru a se îmbogăţi. Şi nici să nu-şi pună iscusinţa în aceasta, adică să-şi folosească mintea pentru altceva, nu pentru a se îmbogăţi. Ştim că Roboam, unul din copiii lui Solomon, nu l-a ascultat şi că a vrut să mărească impozitele pentru a avea el cât mai mult. Cuvintele acelea de mărirea impozitelor şi a muncilor silnice l-au costat pe Roboam, împărăţia! De ce nu a ascultat Roboam pe tatăl lui? De ce nu ascultă oamenii din vremea noastră? De-a lungul şi de-a latul pământului majoritatea oamenilor au dorit şi doresc să se îmbogăţească şi toţi îşi pun mintea la contribuţie cum să ajungă bogaţi cât mai repede. Mă tem că sunt şi credincioşi care au intrat în cursa aceasta a îmbogăţirii rapide. Mă tem că pe mulţi îi chinuie gândul cum să ajungă bogaţi, şi mulţi pocăiţi îşi pun toată iscusinţa în aceasta. De ce nu ascultăm oare de aceste cuvinte? Cred că mulţi oameni nu ştiu ce este bogăţia adevărată. Enorm de mulţi oameni cred că bogăţia este să ai cât mai mult. Dar nu-i adevărat! Bogăţia este să te poţi bucura de ce ai! Sunt mulţi care astăzi nu au decât o bucată de pâine, dar se bucură mai mult decât cei care aleargă după bogăţiile acestei lumi. Să ne rugăm Domnului să ne păzească de acest chin şi să ne umple inimile de bucurie pentru a ne încrede întotdeauna pe deplin în El!

22 Iunie, 2006

3 Ioan 1:5

Preaiubitule, tu lucrezi cu credincioşie în tot ce faci pentru fraţi, şi pentru străini totodată.

Apostolul Ioan a scris aceste cuvinte unui frate, care era lucrător în bisericile unde el a lucrat înainte de a fi deportat în insula Patmos. Vestea a ajuns la el că fratele Gaiu lucra cu credincioşie în tot ce făcea, atât pentru fraţi, cât şi pentru cei care erau străini de calea Lui Dumnezeu. Ce frumos este să auzi despre astfel de oameni! Ei devin o inspiraţie pentru noi toţi, ca să lucrăm cu credincioşie în tot ce facem. Apostolul Ioan a mai menţionat câteva nume în epistolele sale, dar nu toţi cei menţionaţi au lucrat cu credincioşie. Au fost şi din acei care se promovau pe ei şi uitau că lucrarea nu e a lor, ci a Domnului! Când ne uităm la generaţia noastră, cum e oare lucrarea noastră? Lucrăm şi noi cu credincioşie în tot ce facem? Suntem atenţi doar cu fraţii şi neglijăm să avem aceeaşi atitudine cu cei din afară? Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să fim credincioşi în lucrul încredinţat nouă. Tot ceea ce facem să fie făcut ca pentru Domnul, fie că e pentru credincioşi, fie că e pentru cei care nu cunosc pe Domnul. Să ne ajute Domnul să avem şi astăzi dorinţa de a face numai bine pentru slava şi gloria Domnului Isus!

21 Iunie, 2006

Proverbe 21:31

Calul este pregătit pentru ziua bătăliei, dar biruinţa este a Domnului.

Astăzi este prima zi de vară. Foarte mulţi sunteţi în vacanţă şi poate aveţi mai mult timp de citit şi meditat la Cuvântul Lui Dumnezeu! Înţeleptul Solomon a ştiut că pot fi gata de luptă toţi caii şi călăreţii lor, dar dacă Domnul nu e chemat în ajutor, nu se ajunge nicăieri. Oricine face planuri fără Dumnezeu, acele planuri, chiar dacă arată că merg bine, ele duc la moarte. Când cei credincioşi se sprijinesc pe Domnul, ei recunosc că singuri nu pot face nimic, ci au nevoie de ajutorul Lui Dumnezeu. Cei care se sprijinesc pe caii sau pe călăreţii lor, oricât de gata ar fi în ziua bătăliei, nu vor avea izbândă, căci biruinţa este a Domnului. În societatea noastră nu mai avem cai de luptă, şi nici nu aşteptăm vre-unul să fim în faţa unei bătălii, dar dacă viaţa va trece prin lupte, nu vă sprijiniţi pe nimic din jur, ci încredeţi-vă în Domnul şi ajutorul Lui. El ne dă biruinţa prin har asupra a tot ce este rău.

20 Iunie, 2006

1 Petru 3:10

Căci cine iubeşte viaţa, şi vrea să vadă zile bune, să-şi înfrâneze limba de la rău, şi buzele de la cuvinte înşelătoare.

Cine nu iubeşte viaţa? Nu cred că este cineva care să nu iubească viaţa. Toţi oamenii iubesc viaţa! Zile bune? Toţi dorim să vedem zile bune. Zile bune înseamnă ca toate să-ţi meargă bine. Orice om din lumea aceasta ar vrea ca toate lucrurile să-i meargă bine în fiecare zi. Lupta tuturora este să le fie mai bine. Apostolul Petru ne dă soluţia pentru a avea o viaţă adevărată şi cu zile bune. În acest verset nu ne sunt date toate lucrurile care trebuie să fie făcute. Ni se dă doar punctul de pornire. Dacă vrei să o duci bine, înfrânează-ţi limba! Nu vorbi rău şi nu vorbi cu înşelăciune! Vorbirea rea otrăveşte şi pe cel ce vorbeşte şi pe cei cărora li se vorbeşte. Vorbele care sunt false duc la înşelarea celor ce le aud, dar în loc de zile bune, ele aduc zile rele. În loc de viaţă, ele duc la moarte. Să ne rugăm Domnului să ne păzească pe fiecare de vorbirea rea sau înşelătoare. El să ne ajute să avem o vorbire cu har, dreasă cu sare, care să dea har celor ce ne aud!

19 Iunie, 2006

Psalmul 107:13

Atunci în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor.

Mare şi minunat este Dumnezeul nostru! El nu a luat în seamă faptul că poporul Lui s-a răzvrătit împotriva Lui, ci atunci când ei au strigat, Dumnezeu le-a venit în ajutor. Dumnezeu nu şi-a întors faţa de la ei, ci i-a izbăvit din necazurile lor. Slavă Lui Dumnezeu pentru aşa o dragoste mare! Începem o nouă săptămână şi aş dori să vă îndemn să nu vă depărtaţi de Domnul, ci tot mai aproape în fiecare zi să umblăm în strânsă legătură cu El. Să nu lăsăm să ajungem la strâmtorare, ca numai atunci să strigăm la El, ci în fiecare clipă să dorim să comunicăm cu El! Viaţa însă ne va oferi surprize, însă noi avem la cine să strigăm. El ne va izbăvi din orice necaz! Fie ca toţi cei ce citiţi aceste rânduri să nu ajungeţi la strâmtorare, dar dacă aţi ajuns, El să vă izbăvească din orice necaz. Strigaţi cu credinţă la El şi El va veni în ajutorul vostru!

18 Iunie, 2006

Evrei 12:7

Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl?

Domnul să binecuvinteze pe toţi aceia care sunt taţi! Domnul să le dea mult har în slujba ce o au de a educa copiii Lor în Legea Domnului!
În acest verset ni se spune că Dumnezeu ne consideră copiii Lui, dar şi că disciplinarea este parte din a fi în familia Lui! Aşa cum taţii pământeşti ne-au pedepsit, tot aşa şi Tatăl nostru care este în Cer ne pedepseşte. Desigur că nu am avut mare plăcere de pedeapsă când am fost copii mici, dar mai târziu ne-am data seama că pedeapsa a avut un rol important în creşterea şi educarea noastră. Nu este fiu să nu fie pedepsit de tatăl lui. Dar cred că fiecare pedeapsă are rolul de a îndrepta şi a face bine copilului lui. Dumnezeu ne pedepseşte pentru a ne face tot mai mult asemenea Domnului Isus! De ziua tatălui să mulţumim Tatălui din Cer că ne-a făcut copiii Lui şi nu numai azi, ci întotdeauna! Să ne rugăm ca El să binecuvinteze pe toţi taţii şi mamele să fie deplin implicaţi în creşterea copiilor!

17 Iunie, 2006

Romani 12:11

În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului!

În viaţa de credinţă intervin anumite situaţii care încetinesc râvna noastră pentru Domnul. În anotimpul de vară, cei mai mulţi oameni gândesc la vacanţă nu la lucru. La fel sunt şi mulţi creştini care lasă slujirea către Dumnezeu să lâncezească. Apostolul Pavel a primit îndemn de la Duhul Sfânt să scrie aceste cuvinte pentru creştinii din Roma pentru a-i îndemna să nu-şi piardă entuziasmul slujirii! El le-a scris să nu se oprească din a-şi da toate silinţele să facă totul ca pentru Domnul. Ei trebuiau să nu precupeţească nici un efort în lucrarea lor. Duhul lor trebuia să fie înflăcărat, adică plin de râvnă. Pavel i-a scris lui Timotei să înflăcăreze darul care era în el, adică să slujească cu un duh plin de foc pentru Numele Lui Dumnezeu! Apolo este prezentat în Faptele Apostolilor ca un om cu un duh înflăcărat. Cum este slujirea noastră oare? Ne-am pierdut şi noi ca cei din Laodicea focul şi am ajuns doar căldicei? Sau suntem ca cei din Efes care şi-au părăsit dragostea dintâi şi mergem după alte lucruri? Să ne întoarcem la faptele dintâi şi să ne rugăm Domnului să ne ajute să găsim din nou iubirea dintâi şi să ne aprindă El din nou duhul nostru pentru a sluji cu mai mare înflăcărare şi cu zel sfânt pe Cel ce şi-a dat viaţa pentru noi!

16 Iunie, 2006

Proverbe 16:17

Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău; acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra căii sale.

Înţeleptul Solomon a ştiut că cei care sunt fără prihană se vor feri de rău. Nu poţi fi fără vină dacă nu te fereşti de rău. Oricine face răul nu este fără prihană, de aceea cei care sunt curăţiţi de Domnul şi sunt fără vină, se vor feri de orice cale a răului. Mai mult, Biblia ne învaţă să ne ferim de orice se pare rău. Înţelepţii se feresc de rău şi evită orice aparenţă a răului. Copiii Lui Dumnezeu au primit înţelepciunea Domnului Isus care zi de zi îi învaţă cum să se ferească de rău. Ei îşi păzesc sufletul veghiind asupra căii pe care merg. Nu poţi să mergi pe orice cale care se iveşte la orizont. Multe căi pot părea bune, dar la urmă duc la moarte! De aceea cei care sunt fără prihană se vor gândi pe ce cale să meargă şi apoi va trebui să vegheze pe calea pe care vor merge. De asemenea cei fără prihană trebuie să fie atenţi la orice le-ar putea ieşi în cale şi apoi să dea la o parte orice piedică şi orice păcat care le-ar putea opri progresul pe drumul credinţei. Să cerem Domnului să ne ajute să ne ferim de rău şi să ne păzim sufletul veghiind asupra căii noastre. Cel rău pune multe curse pe calea celor fără prihană, dar ei veghează şi se feresc de orice rău!

15 Iunie, 2006

Marcu 13:33

Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă; căci nu ştiţi când va veni vremea aceea.

Zilele trecute, preşedintele Statelor Unite ale Americii, George W. Bush a făcut o vizită fulger în Irak. Majoritatea jurnaliştilor au fost surprinşi că preşedintele nu se mai afla la întâlnirea cabinetului său, ci a apărut pe ecranele televizoarelor cu ministrul Irakului. Surpriza mare a fost că nimeni nu s-a aşteptat la aşa o vizită. Tot aşa sunt mulţi oameni care nu se gândesc că s-ar putea ca Domnul Isus să apară pe norii cerului foarte curând. Când Domnul Isus a vorbit cu ucenicii Lui, El i-a îndemnat să fie atenţi la orice lucru. Să ne rugăm şi să stăruim în vederea rugăciunii. Vremurile sunt aşa de tulburi, căci s-ar putea ca Domnul să vină în orice clipă! Domnul nu a dat ucenicilor data când va veni, dar le-a spus să vegheze, căci El se va întoarce. Nu am nici o îndoială că Domnul Isus poate să apară în orice clipă pe norii cerului să-şi ia Mireasa, adică Biserica. Să fim atenţi la tot ceea ce facem, veghind şi rugându-ne să ne ajute Domnul să fim gata pentru venirea Lui!

14 Iunie, 2006

Proverbe 14:26

Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El.

De multe ori am scris despre frica de Domnul şi am predicat mereu despre importanţa fricii de Dumnezeu, dar niciodată nu m-am oprit la acest verset. Aici vedem că cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El. Se merită să ne temem de Domnul, căci fără sprijinul Lui nu putem face nimic. Dar mai mult decât un sprijin obişnuit, Domnul este un sprijin tare, adică durabil şi invincibil. Nimeni nu I se poate împotrivi, dar când este cineva sub conducerea Lui, nu are de ce să se teamă, deoarece Domnul este un sprijin tare. Dar Cuvântul nu se opreşte aici. Copiii celui care se tem de Domnul au un loc de adăpost în El întotdeauna. Dragostea Lui Dumnezeu se revarsă şi peste copiii copiilor Lui! El adăposteşte pe copiii a căror părinţi se tem de Domnul! Să dăm slavă Lui Dumnezeu pentru că ne-a învăţat să ne temem de El şi astfel avem un sprijin tare în Dumnezeu, şi atunci copiii noştri sunt adăpostiţi de Dumnezeu în fiecare zi!

13 Iunie, 2006

Romani 8:14

Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul Lui Dumnezeu sunt fii ai Lui Dumnezeu.

Apostolul Pavel nu a avut jumătăţi de măsură! El nu s-a jucat nici cu cuvintele şi nici cu viaţa de credinţă! A fost prigonitor înflăcărat împotriva creştinilor, dar când s-a pocăit, a devenit un slujitor al Evangheliei plin de foc şi zel. În cuvintele din acest verset el a scris că nu există mai bun indiciu despre cineva cu privire la apartenenţa în familia Lui Dumnezeu, decât umblarea sub conducerea Duhului Sfânt. Ori eşti condus de Duhul Lui Dumnezeu şi deci eşti copilul Lui, ori nu eşti condus de Duhul Sfânt şi nu eşti copilul Lui Dumnezeu. În alte cuvinte, nu se poate ca cineva să fie copilul Lui Dumnezeu şi să nu fie condus de Duhul Sfânt. Este o clară contradicţie în termeni să creadă cineva că poate fii copilul Lui Dumnezeu fără să fie condus de Duhul Sfânt. La fel este şi cu cei care doresc doar să fie conduşi de Duhul Sfânt fără să fie copiii Lui Dumnezeu. Nu sunt mulţi din aceştia dar avem în Noul Testament cazul lui Elima care a vrut să cumpere Duhul Sfânt pe bani, iar Pavel l-a mustrat şi Domnul l-a lovit cu orbire pentru o vreme. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să nu mai umblăm conduşi de principiile vieţii vechi, sau de lume, ci călăuziţi de Duhul să-I facem voia şi azi şi-n veci de veci!

12 Iunie, 2006

Psalmul 51:11

Nu mă lepăda de la Faţa Ta, şi nu lua de la mine Duhul Tăul cel Sfânt.

Psalmistul David a scris acest psalm după ce a venit la el proorocul Natan ca să-l confrunte pentru păcatul lui. David a cerut Domnului să-i ierte fărădelegea şi să nu ia Duhul Sfânt de la el. Această rugăciune este unică în toată Biblia. Nici unul din toţi oamenii care sunt pomeniţi pe paginile Bibliei nu au făcut o astfel de rugăciune. David a înţeles însă, că Duhul Sfânt poate să fie luat din viaţa unde este păcat! Nu ştim multe despre acest sentiment ce l-a avut David, dar credem că nu a fost un lucru simplu. Cred că David a intrat în panică gândindu-se la posibilitatea aceasta. David şi-a recunoscut păcatul şi s-a pocăit, dar s-a temut ca nu cumva Duhul Sfânt să fie luat de la el şi să fie lepădat de la faţa Lui Dumnezeu. Dumnezeu însă l-a iertat şi nu l-a lepădat de la Faţa Lui şi nici nu a luat Duhul Sfânt de la David. În Noul Testament Duhul Sfânt când pecetluieşte pe cel credincios, acea sigilare este permanentă, nu temporară. Când venim la Domnul Isus El ne botează cu Duhul Sfânt şi acel botez ne pune în Trupul Lui Cristos, adică în Biserica Lui Dumnezeu. Nimeni şi nimic nu mai poate schimba acea tranzacţie facută de Domnul Isus! Să ne bucurăm şi să-I dăm slavă pentru că ne-a botezat cu Duhul Sfânt şi ne-a dat siguranţa eternă că suntem ai Lui pentru totdeauna! Pentru noi nu este lepădare de la Faţa Lui Dumnezeu şi nici luarea Duhului Sfânt. Noi trebuie să nu ne temem de nimic, ci doar de păcat! Să ne ferim de orice aparenţă a răului şi să trăim şi azi cu bucuria că suntem copiii Lui Dumnezeu care fac voia Lui!

11 Iunie, 2006

Faptele Apostolilor 2:12

Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă, şi ziceau unii către alţii: ce vrea să zică aceasta?

Venirea Duhului Sfânt în lume a produs uimire. Oamenii nu au putut pricepe ce s-a întâmplat, deşi s-a auzit zgomotul tunetului şi vorbirea în alte limbi. A fost ceea ce nu a mai fost niciodată! Ceea ce ei au auzit, nu a fost ceea ce ei au crezut. În uimirea lor, locuitorii din toate părţile veniţi la Ierusalim, au întrebat despre ce e vorba. Discutau şi se întrebau unii pe alţii despre acest eveniment. Ce spunea de fapt acest lucru? Venirea Duhului Sfânt în lume demonstrează că Domnul Isus s-a dus la cer aşa cum a spus! Domnul Isus nu a fugit cu Maria Magdalena în Nordul Galileii, ci s-a înălţat la cer de unde a trimis făgăduinţa Tatălui! Cei care am fost născuţi din nou am primit Duhul Sfânt, care ne-a sigilat să fim ai Lui Dumnezeu. Ce mesaj dăm noi lumii din jurul nostru? Cred că ar trebui să fim mult mai atenţi cum ne purtăm în această lume pentru ca cei ce ne văd să înţeleagă că suntem copiii Lui Dumnezeu, umpluţi şi conduşi de Duhul Sfânt!

10 Iunie, 2006

Ioel 2:28a

După aceea, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură.

Cu sute de ani înainte de evenimentul venirii Duhului Sfânt în lume, profetul Ioel a prevestit că Dumnezeu va face acest lucru, adică va turna din Duhul Lui peste orice făptură. Într-adevăr, nu este mai mare har ca Dumnezeu să trimită pe Domnul Isus în lume să aducă mântuirea, iar după aceea, să trimită Duhul Sfânt să fie cu noi în fiecare clipă. Ioel nu a ştiut când o să se întâmple ceea ce el a prevestit, dar ucenicii şi-au dat seama la Rusalii că tot ce-a spus Dumnezeu s-a împlinit. Apostolul Petru a citat în cuvântarea lui de la Rusalii cuvintele lui Ioel, spunându-le celor care au fost în Ierusalim pentru sărbătoarea Cincizecimii, că acel eveniment era de fapt împlinirea cuvintelor lui Ioel. Dumnezeu a avut în vedere rămăşiţa lui Israel peste care, El a spus că va turna din Duhul Lui. La Rusalii Duhul a fost dat prin excelenţă doar bisericii, adică copiilor Lui Dumnezeu care cred în Domnul Isus. Duhul Sfânt va fi turnat peste orice făptură, chiar înainte de întoarcerea a doua oară a Domnului Isus. Dar pâna atunci, doar biserica va fi condusă de Duhul Sfânt. Să ne bucurăm şi să-I dăm slavă Lui Dumnezeu în fiecare zi pentru că ne-a dat Duhul Sfânt să fie cu noi în veac!

09 Iunie, 2006

Ioan 14:27

Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.

Domnul Isus a spus ucenicilor că El va pleca, dar nu o să-i lase singuri, ci le va trimite pe Duhul Sfânt. Prin venirea Duhului Sfânt în viaţa credinciosului, vine şi pacea despre care Domnul Isus a vorbit. Pacea pe care El a promis-o, nu este la fel cu pacea pe care o dă lumea. Noi toţi suntem martori la pacea pe care lumea o oferă. Pacea Domnului Isus este o pace lăuntrică care nu lasă inima să se tulbure în orice împrejurare s-ar afla. Cel care se încrede în Domnul nu se va speria sau înspăimânta de nimic, ci se va sprijini pe Domnul şi pe ajutorul Lui. Duhul Sfânt a venit de mult în lume şi ajută pe cei credincioşi să umble în adevărul Lui Dumnezeu. Dacă inima ta este tulburată, vino la Domnul Isus şi cere-I Lui să-ţi dea pacea pe care El o are. El te va linişti şi te va ajuta să ieşi din tulburare şi să fii plin de pacea Lui Dumnezeu care întrece orice pricepere! Nimic şi nimeni nu ne poate despărţi de dragostea pe care Dumnezeu o are pentru noi în Domnul Isus. De ce oare atunci ne mai putem tulbura? Fie ca toţi care umblăm pe calea îngustă să nu ne lăsăm tulburaţi de această lume, ci să ne desfătăm în pacea care poate să alunge tulburarea şi frica din inima noastră în orice situaţie ne-am afla!