01 Februarie, 2010

Efeseni 6:16

Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.

Apostolul Pavel a scris celor din Efes să fie tot timpul gata de luptă. Pentru Apostolul Pavel nu a existat timp de pace. El a fost angrenat într-un permanent război cu duhurile răutăţii şi de aceea a pus în gardă pe credincioşii de atunci şi desigur şi pe noi. El a ştiut că mai devreme sau mai târziu, fiecare credincios va avea de luptat. Lupta nu e cu oamenii, deşi uneori duhurile se folosesc de oameni. Omul din Gadara ne este un exemplu clasic, unde o legiune de demoni făceau ce vroiau cu el până au fost confruntaţi de Domnul Isus. Atunci s-au schimbat lucrurile. Domnul Isus a eliberat pe acel om. Acum însă, Domnul Isus nu mai e pe pământ, ci doar biserica condusă de Duhul Sfânt! Cei din biserică nu trebuie să uite niciodată că războiul nu s-a terminat odată cu moartea Apostolului Pavel sau a celorlalţi apostoli, ci războiul va continua atâta timp cât vom fi pe pământ. După ce creştinul îşi pune toată armătura, el trebuie să-şi pună şi coiful credinţei cu care poate stinge toate săgeţile aprinse ale celui rău. Cel rău se luptă cât mai are timp să rupă şi să distrugă ce mai poate, şi cât îi îngăduie cei credincioşi. Dacă toţi credincioşii s-ar înarma în fiecare zi, cel rău şi cohorta lui nu ar avea nici o şansă. Dar trist este că găseşte foarte mulţi, care deşi se numesc ostaşi în armata Lui Cristos, nu sunt echipaţi şi cad victime. Să ne rugăm ca Domnul să se îndure de toţi cei căzuţi! Să fim atenţi şi în fiecare zi noi să fim echipaţi pentru a fi biruitori prin Domnul Isus!

31 Ianuarie, 2010

Psalmul 31:14

Dar eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic: „Tu eşti Dumnezeul meu!”

Psalmistul David şi-a exprimat încrederea Lui în Dumnezeu. Toţi cei care citesc istoria acestui om pot observa că prin orice a trecut, David s-a încrezut în Dumnezeu. Credinţa este o încredere neclintită, o puternică încredinţare în lucrurile nevăzute! În galeria celor care au trăit prin credinţă este menţionat şi David (Evrei 11:32). Declaraţia de pe buzele lui a fost: „Tu eşti Dumnezeul meu!” David nu umbla după alţi dumnezei şi nici nu le-a pomenit numele. El nu s-a uitat la neamurile de primprejur ca să împrumute de la ei vre-un dumnezeu, ci a spus chiar şi lui Goliat şi tuturor filistenilor că el se duce împotriva lor „în Numele Lui Dumnezeu.” Psalmistul s-a lăudat cu Dumnezeul Lui şi nu a văzut pe Dumnezeu ca distant, ci foarte aproape de el. Cei ce sunt astăzi copiii Lui Dumnezeu, viaţa lor trebuie să reflecte aceeaşi încredere în Dumnezeu, iar declaraţia lor trebuie să fie mai apăsată, deoarece viaţa acestora este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu! Nu se poate vorbi de intimitate mai mare decât aceasta. Să ne rugăm pentru ca în fiecare situaţie să ne încredem în Domnul, iar declaraţia noastră să fie din toată inima că Domnul este Dumnezeul nostru!

30 Ianuarie, 2010

2 Timotei 2:13

Dacă suntem necredincioşi, totuşi El rămâne credincios, căci nu se poate tăgădui singur.

Apostolul Pavel a scris câteva lucruri în contrast, vrând să arate că dacă noi facem ceva, acel lucru are consecinţe. Dacă am murit cu Domnul, vom şi trăi cu El. Dacă răbdăm vom şi împărăţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El şi El se leapădă de noi. Dar dacă suntem necredincioşi, Dumnezeu nu se poate nega pe Sine Însuşi, de aceea El va rămâne credincios! Credincioşia Lui este atât de mare! Apostolul Pavel nu a scris despre o stare permanentă de necredincioşie din partea noastră, ci de o cădere, după care ne întoarcem înapoi la a fi credincioşi. Cel care poartă numele de credincios al Domnului, nu poate să nege acest nume prin a fi necredincios. Deşi, au fost şi vor mai fi din acei care se numesc credincioşi fără a fi cu adevărat credincioşi, pe noi Domnul ne-a chemat la credincioşie. El ne-a dat Duhul Sfânt, care va rodi în viaţa noastră, printre altele, şi credincioşia. Să ne rugăm Domnului să ne ajute să trăim cu El şi pentru El în fiecare zi. Să nu fim necredincoşi, ci în orice zi şi clipă să-I fim credincioşi Domnului.

29 Ianuarie, 2010

Naum 1:3

Domnul este îndelung răbdător, dar are o mare tărie; şi nu lasă nepedepsit pe cel rău. Domnul umblă în furtună şi în vârtej, şi norii sunt praful picioarelor Lui.

Dumnezeul nostru este îndelung răbdător, dar nu din pricină că este slab şi nu are altă alternativă, ci El este nemărginit de tare! Dumnezeu este infinit şi perfect, de aceea El nu lasă pe cel rău să nu fie pedepsit. Deşi, în răbdarea Lui, Dumnezeu dă timp celui rău să se întoarcă de la căile lui rele, dar totuşi dacă nu se pocăieşte, El nu poate să nu-l lase nepedepsit. Justiţia divină este egală cu dragostea şi răbdarea Lui Dumnezeu. Fiecare atribut al Lui Dumnezeu este în perfect echilibru cu Fiinţa Lui. Dumnezeu este în mijlocul furtunii şi al vârtejurilor. El nu se teme de astfel de furtuni, ci atunci când El vrea, le potoleşte! Norii sunt praful picioarelor Lui! Mare Dumnezeu avem. Tăria Lui e neîntrecută, iar îndelunga Lui răbdare întrece orice pricepere! Toţi care suntem mântuiţi, am gustat din harul îndelungei Lui răbdări. Dacă Dumnezeu nu ar fi avut răbdare cu noi, toţi am fi fost nimiciţi de tăria Lui. Să-I dăm slavă pentru că a avut şi încă are îndelungă răbdare cu noi. Să ne rugăm pentru cei care nu s-au întors la Domnul, ca toţi să vină şi să guste bunătatea şi harul Lui Dumnezeu!

28 Ianuarie, 2010

1 Petru 4:17

Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa Lui Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia Lui Dumnezeu?

Au trecut două mii de ani de când Apostolul Petru a scris aceste cuvinte. El a auzit din gura Domnului Isus că va veni să îi ia pe cei credincioşi ca să fie în locul pe care l-a pregătit pentru ei. Prin toate încercările prin care a trecut, Apostolul nu a pierdut speranţa că Domnul Isus va veni. Imediat după venirea Lui va începe judecata. Primii vor fi judecaţi cei credincioşi. Nici un credincios nu va fi judecat pentru a se determina mântuirea, ci doar pentru a primi răsplătirea! Cine nu e mântuit va fi judecat împreună cu lumea nemântuită, chiar dacă au purtat numele Domnului Isus Cristos. Apostolul Petru nu s-a temut de judecată, şi nici un credincios nu trebuie să se teamă de judecată, ci mai degrabă să ne bucurăm că am trecut din moarte la viaţă! Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să nu fim daţi de ruşine în ziua aceea prin faptul că tot ce-am făcut după mântuire va arde. Să lucrăm în aşa fel încât, în ziua aceea tot ce-am făcut să rămână după curăţirea prin foc. Să ne rugăm şi să chemăm pe toţi oamenii să vină la pocăinţă, pentru ca să nu ajungă la judecata care le-ar aduce sfârşitul veşnic în iad.

27 Ianuarie, 2010

Ezechiel 33:7

Acum, fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculţi Cuvântul care iese din gura Mea şi să-i înştiinţezi din partea Mea.

Domnul Dumnezeu l-a chemat pe Ezechiel să vegheze asupra casei lui Israel. El trebuia să asculte Cuvântul Domnului şi să-l comunice apoi poporului. Cuvântul Lui Dumnezeu trebuia auzit cu exactitate şi transmis cu aceeaşi exactitate. Un străjer trebuia să vegheze asupra cetăţii şi să-i înştiinţeze pe cei din cetate de orice pericol care s-ar fi abătut asupra lor. De data aceasta, pericolul cel mai mare ar fi fost doar să audă Cuvântul şi să nu ia aminte la el. Ezechiel a vorbit în repetate rânduri poporului care a fost cu el în Babilon, dar nu s-a descurajat chiar dacă ei nu au ascultat. Dumnezeu ne-a pus şi pe noi străjeri pentru poporul nostru. Ascultăm noi oare ce ne spune Domnul, ca apoi să putem transmite şi mai departe celor din jurul nostru? Să ne rugăm ca Domnul să ne facă tare atenţi la ceea ce ne spune El şi să transmitem cu credincioşie celorlaţi.

26 Ianuarie, 2010

Romani 16:20

Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi! Amin.

Apostolul Pavel a scris celor de la Roma că adversarul va fi nimicit în curând. Adversarul nu face decât să strice şi să aducă dezbinări şi necazuri. Din grădina Eden şi până în zilele noastre, Satana a făcut numai dezbinări şi răutăţi peste răutăţi. Dar va veni o zi! Va fi o zi când influenţa celui rău va scădea dramatic din viaţa copiilor Lui Dumnezeu. Ce zi glorioasă va fi când Domnul se va arăta în slava Lui! Nu cred că trebuie aşteptat până atunci, ci putem celebra biruinţa chiar în zilele noastre, pentru faptul că oridecâteori cineva vrea să fie pocăit, atunci vrăjmaşul este nimicit. Toţi cei care nu se întorc la Domnul, trăiesc deja sub dominaţia celui rău. Mă rog şi eu ca harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu noi toţi. Când harul ne este îndeajuns, avem tot ce ne trebuie. Când harul Lui ne mângâie, nu ne mai trebuie altă mângâiere. Să învăţăm de la har să o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim cu evlavie în aşteptarea Domnului Isus.

25 Ianuarie, 2010

Geneza 50:20

Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr.

După ce a murit Iacov, fiii lui Iacov s-au temut că Iosif se va răzbuna pentru ceea ce au făcut ei. Au uitat că Iosif nu a fost ca ei. Deşi Iosif le-a arătat mare bunăvoinţă, ei tot au crezut că e posibil ca Iosif să nu-i fi iertat deplin. Răspunsul lui Iosif a demonstrat că Iosif a înţeles planul pe care Dumnezeu l-a avut pentru viaţa lui. El nu a socotit nici o întâmplare ca fiind ceva obişnuit, ci totul era din partea Lui Dumnezeu. Nu a ocolit adevărul cu privire la intenţia fraţilor, dar le-a arătat că Dumnezeu a schimbat răul, ce l-au vrut ei, în bine. Scopul Lui Dumnezeu nu a fost clar la început, dar s-a văzut clar că viaţa poporului Israel a fost salvată. Ei trebuiau să ajungă în Egipt, iar prin foamete, Dumnezeu i-a dus acolo, ca apoi să-i scoată cu braţul Lui puternic. Multe evenimente din viaţa copiilor Lui Dumnezeu sunt de neînţeles, şi totuşi dacă le analizezi fiecare îţi poţi da seama că toate au un rost. Nimic din ceea ce ni se întâmplă nu-i la voia întâmplării. Nimic nu-i doar şansă oarbă, ci Dumnezeu conduce viaţa noastre spre un scop bine determinat. Să ne rugăm Domnului să ne ajute să ne încredem în El chiar şi atunci când ne este greu. Să credem că ştie Dumnezeu ce face, şi la ceea ce face El nu este nici de adăugat şi nici de scăzut.

24 Ianuarie, 2010

Ioan 17:21

Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.

Domnul Isus s-a rugat pentru ucenicii Lui, ca toţi să fie una aşa cum El şi Tatăl sunt una. Domnul Isus nu a explicat niciodată taina unirii din Sfânta Treime, dar s-a rugat ca aşa unitate să fie între ucenicii Lui. Oamenii de-a lungul istoriei au definit unirea şi unitatea. Noi românii avem chiar şi „hora unirii,” iar astăzi ne amintim de unirea principatelor Române cu Moldova. Unitatea de care a vorbit Domnul Isus nu este posibilă fără ajutorul Duhului Sfânt. De fapt, Duhul Sfânt a realizat această unitate şi o realizează între toţi cei născuţi din Dumnezeu, prin botezul cu Duhul Sfânt. Apostolul Pavel a scris celor dn Corint, că „noi toţi am fost botezaţi de un singur Duh ca să alcătuim un singur trup.” Nu poate fi mai mare unitate pe acest pământ, decât există în trupul uman. Dacă trupul uman este aşa de bine închegat şi unit, prin Duhul Sfânt, Trupul Lui Cristos este mai bine închegat şi unit. Nu toţi care zic „Doamne, Doamne” sunt în Trupul Lui Cristos, dar cei care sunt născuţi din nou, aceia sunt botezaţi în Trupul Lui Cristos, şi devin una pentru ca lumea să creadă că Domnul Isus a fost trimis de Tatăl. El nu a venit de la El Însuşi, ci a venit trimis de Tatăl ca să ne ducă pe toţi înapoi la Tatăl. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să fim toţi una în El!

23 Ianuarie, 2010

Ieremia 1:8

Nu te teme de ei; căci Eu sunt cu tine ca să te scap, zice Domnul.

Aceste cuvinte au fost spuse de Domnul Dumnezeu când l-a chemat pe Ieremia la slujba profetică. Ieremia a fost tânăr şi nu s-a uitat cu mult curaj la slujba pe care Dumnezeu i-a dat s-o ducă la îndeplinire. Dumnezeu l-a pregătit pe Ieremia spunându-i să nu se teamă de poporul la care va fi trimis să-i cheme la Domnul, deoarece El Însuşi va fi cu el. Ieremia a primit asigurarea pe care Domnul Isus ne-a făcut-o nouă, copiilor Lui Dumnezeu din Noul Testament, şi anume că El va fi cu noi până la sfârşitul veacului. Dumnezeu a ştiut şi ştie ce se întâmplă cu fiecare dintre copiii Lui, şi pe toţi ne asigură căci El este cu noi ca să ne scape. Primejdiile pot fi oricât de mari, şi duşmanii pot fi oricât de tari, Dumnezeu e mai mare şi mai tare decât orice şi oricine. De ce să ne temem când El este cu noi? De ce să căutăm scăpare la oameni, când doar El ne poate scăpa? Să ne rugăm Domnului să ne ierte pentru neîncrederea ce I-o arătăm când ne temem şi nu ne încredem în El, şi să-I cerem să ne ajute să ne încredem pe deplin în promisiunile Lui.

22 Ianuarie, 2010

Marcu 3:35

Căci oricine face voia Lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă.

Domnul Isus a venit în lume şi a schimbat absolut totul! Oamenii ştiau că mama, tata, fraţii şi surorile sunt parte din familie, dar El a schimbat gândirea oamenilor de la familia biologică şi socială, la familia spirituală. Domnul Isus şi-a respectat familia în care a crescut şi a recunoscut-o pe Maria chiar de pe cruce, dar viziunea Lui a fost ca toţi care fac voia Tatălui să fie în familia Lui. El nu a vrut să fie limitat la familia din Nazaret sau Capernaum, ci a deschis uşa larg pentru ca toţi care cred în El şi fac voia Lui Dumnezeu, să devină, prin credinţă, copiii Lui Dumnezeu. Noi am avut harul să credem în El şi prin mila Lui am intrat în familia Lui, lucru ce era imposibil de realizat dacă doar cei din Nazaret erau acceptaţi ca familia Lui. Prin deschiderea ce a făcut-o El, oameni din toate timpurile şi din toate neamurile pot, prin credinţă să fie parte din familia Lui. Fiind din familia Lui, nu avem doar drepturi, dar şi responsabilităţi. Fiind copiii Lui Dumnezeu, trebuie să trăim cu a trăit Fiul Lui Dumnezeu! Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să nu facem de ruşine noua noastră familie, ci să facem totul pentru slava Tatălui nostru care este în ceruri!

21 Ianuarie, 2010

Psalmul 27:3

Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi.

Psalmistul David a fost deosebit de încrezător în Domnul şi în ajutorul Lui. Chiar dacă veneau oştiri vrăjmaşe pentru a-i declara război, el tot nu s-a temut, deoarece a avut deplină încredere în Dumnezeul care are pasiunea să ajute pe copiii Lui. David a fost un om războinic şi nu s-a dat înapoi nici din faţa lui Goliat, fiindcă nu s-a dus în puterea lui, ci în Numele Domnului! Poţi face faţă oricărei lupte, dacă eşti încrezător în Domnul, căci atunci inima îţi este tare şi nu te temi de nimeni. Dacă însă te încrezi în tine şi în puterea ta, oştirea oricât de mică ar fi, şi atunci vei fi înfrânt. Israelul a fugit din faţa unei mici cetăţi atunci când unul a păcătuit, iar ceilalţi au crezut că nu e nici o problemă să fie biruitori. Nu ştiu prin ce lupte treceţi sau ce războaie se duc împotriva unora, dar ştiu că cei care se încred în Domnul nu au de ce să se teamă, deoarece Domnul va lupta cu ei şi pentru ei. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea la toţi o încredere ca şi a psalmistului!

20 Ianuarie, 2010

Matei 22:14

Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.

Domnul Isus a spus poporului Israel, că deşi a fost chemat, în ultimă instanţă, poporul Israel nu va avea parte de împărăţia Lui Dumnezeu. Poporul Israel a fost chemat la Domnul Isus, dar la cei mai mulţi nici nu le-a păsat de chemarea Lui. Domnul Isus a arătat, că mulţi au fost chemaţi, dar puţini aleşi. Chemarea generală a Lui Dumnezeu este pentru toţi oamenii din întreaga lume. Trist este că nu toţi oamenii vin la pocăinţă, ci doar cei aleşi. Aceste două idei nu sunt uşor de conciliat şi nici nu este treaba noastră, ci o are Dumnezeu în grija Lui. Slujba noastră este să chemăm pe cât mai mulţi oameni la mântuirea oferită în dar. Cred că nici unul din noi nu ştie care sunt cei mulţi chemaţi şi desigur nici care au fost aleşi, de aceea nouă ni s-a dat slujba răspândirii Evangheliei, nu explicarea unor texte greu de înţeles. Să ne rugăm ca toţi să ne implicăm în răspândirea Evangheliei şi să lăsăm în grija Domnului pe cei care nu vin sau încearcă intrarea în împărăţia Lui Dumnezeu în termenii lor şi nu a Stăpânului!

19 Ianuarie, 2010

Psalmul 36:7

Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.

Psalmistul David a gustat din plin bunătatea Lui Dumnezeu, de aceea el o numeşte scumpă! Bunătatea Domnului este greu de evaluat de noi muritorii, deoarece noi încercăm să comparăm bunătatea Lui Dumnezeu cu a noastră! Nu există termen de comparaţie între cele două feluri de bunătate, a oamenilor şi a Lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus că noi suntem buni cu cei care sunt buni cu noi, dar Dumnezeu este bun şi cu cei buni şi cu cei răi. Bunătatea Lui Dumnezeu nu este condiţionată de nimic şi de nimeni. De fapt, Dumnezeu se îndură de cine vrea şi nimeni nu poate să-I ceară socoteală! El este suveran şi are toată autoritatea în tot universul! Dar cu toate că este aşa de mare şi de puternic, Dumnezeu este bun cu fiii oamenilor. La umbra aripilor Lui găsesc aceştia adăpost. Nu se pot adăposti unul pe altul şi nu este în lume alt adăpost decât la Domnul! Noi toţi care ne numim copiii Lui Dumnezeu, am gustat şi zilnic gustăm din bunătatea scumpă a Domnului nostru şi zilnic stăm la adăpostul aripilor Lui, dar voi care nu-L cunoaşteţi pe Domnul, puteţi veni la El prin credinţă, căci numai în acest fel puteţi să fiţi la adăpostul aripilor Lui!

18 Ianuarie, 2010

Filipeni 4:14

Dar bine aţi făcut că aţi luat parte la strâmtorarea mea.

Sfântul Pavel se afla în închisoarea din Roma, când cei din Filipi au trimis ajutoare pentru el. Nu a fost nici o altă biserică să fi avut sensibilitatea filipenilor. Ei au trimis de mai multe ori ajutoare pentru Apostolul Pavel, iar apostolul a văzut tare bine felul cum acea biserică a înţeles să slujească. Apostolul Pavel a ajuns in Filipi prin descoperirea Lui Dumnezeu, care i-a arătat un om din Macedonia, care-i cerea ajutorul. Începutul Evangheliei nu a fost uşor. Apostolii au ajuns la închisoare, dar Dumnezeu şi-a arătat puterea şi şeful închisorii s-a pocăit cu toată casa lui. Această biserică a fost foarte legată de Apostolul Pavel, de aceea i-au trimis ajutor. Sfântul Pavel nu a uitat bunăvoinţa lor şi de aceea le-a scris că au făcut bine că s-au implicat în strâmtorarea lor. În jurul nostru sunt oameni în strâmtorare, suntem noi gata să le venim în ajutor? Nu putem ajuta toată lumea, dar putem fi de ajutor numai unui suflet fiind lumină în locul unde ne-a pus Dumnezeu să fim. Să ne ajute Domnul ca noi toţi să fim părtaşi la înaintarea Evangheliei.

17 Ianuarie, 2010

Daniel 10:15

Pe când îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii în pământ, şi am tăcut.

Puţini au fost oamenii care au avut experienţele lui Daniel. Puţini dintre fiii oamenilor au avut viaţa, pe care acest mare om al Lui Dumnezeu, a trăit-o. Exilat de tânăr, pus în slujba împăraţilor, Daniel a rămas drept şi credincios Lui Dumnezeu, chiar când groapa cu lei era deschisă înaintea lui. În versetul de azi însă, Daniel a auzit de lucruri tainice cu privire la viitorul naţiunii lui Israel, iar în faţa acelor lucruri, a plecat ochii în pământ şi a tăcut. Ce atitudine! Ce seriozitate şi ce resemnare! Lucrurile pe care le-a auzit l-au tulburat, dar el a rămas calm, a plecat ochii şi a tăcut! Ce bine ar fi dacă toţi am face aşa, când nu înţelegem ceva! În loc să argumentăm pe ceea ce nu ştim şi nu pricepem, mai bine să plecăm ochii în pământ şi să tăcem. Poate vom fi consideraţi neştiutori sau chiar timizi, dar mai bine aşa decât să vorbim ce nu trebuie! Nu ştiu ce situaţii aveţi în viaţă, dar oridecâteori ne apar situaţii neclare, sau chiar înfiorătoare, să nu sărim la argument, ci să plecăm ochii în pământ şi să tăcem!

16 Ianuarie, 2010

Galateni 6:3

Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înşeală singur.

Ce mare adevăr a scris Apostolul Pavel în acest verset! Toţi credincioşii au fost mântuiţi prin har, fără nici un merit din partea cuiva. Dumnezeu a avut milă de toţi. Duhul Sfânt a făcut naşterea din nou fără ca cineva să aibe vreun merit înaintea Domnului. Zi de zi suntem purtaţi pe braţele Lui, fără nici un merit. Vom intra în împărăţia veşnică, fără nici un merit. De ce atunci ne-am crede ca fiind ceva? Apostolul Pavel a întrebat pe cei din vremea lui dacă au vre-un lucru pe care să nu-l fi primit? Iar dacă totul a fost primit în dar, de ce ne mai lăudăm ca şi cum nu l-am fi primit? De ce am crede că suntem cineva? Suntem cineva în Domnul Isus, căci El ne-a făcut copiii Lui Dumnezeu! Prin credinţă am intrat în această stare de har, de aceea să-I dăm slavă pentru veci de veci, căci zi de zi ne poartă poverile. Nu am adus nimic în lume şi nu vom lua nimic din ea, de aceea să umblăm smeriţi cu Domnul în fiecare zi!

15 Ianuarie, 2010

2 Cronici 30:20

Domnul a ascultat pe Ezechia, şi a iertat poporul.

Împăratul Ezechia a făcut o reformă religioasă nemaiîntâlnită în Israel. A chemat tot poporul să sărbătorească Paştele, chiar dacă nu a putut fi prăznuit atunci când a trebuit. Deşi, el scris scrisori ca toţi să se pregătească pentru sărbătoare, totuşi nu toţi care au venit s-au conformat curăţirii ceremoniale. Ezechia s-a rugat Domnului să-i ierte pe toţi, şi Domnul în bunătatea Lui a iertat poporul. Ezechia nu a aprobat apropierea de sărbătoare într-un mod nepregătit, dar dacă numai aşa s-a putut, el a apelat la bunătatea Lui Dumnezeu şi nu s-a înşelat. Dumnezeu l-a ascultat şi nu a pedepsit pe nimeni pentru nerespectarea tuturor cerinţelor legii cu privire la Paşte. Ce bine ar fi dacă şi în vremea noastră ar fi credincioşi, care să strige la Domnul pentru abaterile poporului Său! Ce har ar fi ca să auzim rugăciuni de mijlocire pentru cei care sunt mai slabi în credinţă! Să ne rugăm Domnului ca El să ne ajute să mijlocim tot mereu pentru neamul nostru ca să se întoarcă la Domnul. Să nu fie nici unul dintre noi care să cauzăm stagnare poporului Lui Dumnezeu, ci toţi să lucrăm la lărgirea Împărăţiei Lui!

14 Ianuarie, 2010

1 Timotei 1:19

Şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut şi au căzut de la credinţă.

Apostolul Pavel a scris tânărului Timotei ca să-l încurajeze fiindcă unii s-au lăsat cuprinşi de frică şi de îndoială din pricina persecuţiei, care în aceea vreme era din ce în ce mai aprigă. Apostolul era la închisoare şi nu era sigur că va mai ajunge la Efes, de aceea i-a scris lui Timotei să păstreze credinţa şi cugetul curat. Prin Cuvântul Lui Dumnezeu se poate păstra credinţa şi inima curată. Cugetând zi şi noapte la Cuvântul Lui Dumnezeu poţi fi sigur că nu o să-ţi pierzi nici crezul şi nici practica. Ce facem noi cei care ne aflăm acum pe calea îngustă? Ne luăm oare după modelul celor care au pierdut cugetul curat, sau ne uităm la cei care prin credinţă au rămas credincioşi până la moarte? Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să păzim credinţa şi cugetul curat, pentru a putea merge biruitori pe calea Domnului. Să nu ne lăsăm amăgiţi sau duşi în rătăcire de vrăjmaş, ci să mergem fideli pe urmele Domnului Isus în tot anul acesta.

13 Ianuarie, 2010

Psalmul 123:2

Cum se uită ochii robilor la mâna stăpânilor lor, şi ochii roabei la mâna stăpânei ei, aşa se uită ochii noştri la Domnul, Dumnezeul nostru, până va avea milă de noi.

Psalmistul a exprimat ceea ce mulţi credincioşi au simţit de-a lungul veacurilor. În vremuri bune şi în vremuri rele, copiii Lui Dumnezeu se uită la Domnul şi de la El aşteaptă milă şi îndurare. La fel ca robii care se uită la mâna stăpânului, şi noi recunoaştem autoritatea Lui Dumnezeu, dar şi bunătatea Lui. Mâna Lui este plină de putere, dar şi de har şi de îndurare. Cel credincios îşi arată totala dependenţă de Domnul şi de ajutorul Lui. Robul nu are nici un alt ajutor, decât pe stăpânul lui. El recunoaşte că stăpânul lui are puterea să-i vină în ajutor, şi crede că stăpânul se va îndura de el. Noi avem credinţa că Dumnezeu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte la El.

Să nu credem că Dumnezeu a uitat de noi, ci El are planul şi voia Lui cu fiecare dintre copiii Lui. Chiar dacă pentru unii aşteptarea e mai lungă decât la alţii, mâna Lui se va deschide cu bunătate spre fiecare, atunci când El ştie. Fie ca toţi să ne încredem în Domnul şi să aşteptăm în răbdare mila Lui!

12 Ianuarie, 2010

1 Ioan 1:5

Vestea, pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină şi în El nu este întuneric.

Ceea ce Apostolul Ioan a scris şi a predicat, nu a fost ceva inventat de el sau auzit de la strămoşii lui. Vestea pe care el a predicat-o, a fost auzită de la El, adică de la Domnul Isus, Cel care a fost arătat şi pe care Ioan L-a văzut şi auzit. Predicarea lui a fost bazată pe Cuvântul Întrupat, pe Domnul Isus. Mărturia Domnului Isus transmisă lui Ioan şi celorlalţi apostoli, a fost că Dumnezeu este lumină şi în El nu este întuneric. Psalmiştii au crezut acelaşi lucru când au scris, „Domnul este lumina şi mântuirea mea,” sau „prin lumina Ta vedem lumina.” Domnul Isus a spus că El este lumina lumii, iar cine crede în El, va umbla în lumină nu în întuneric. Lumina Lui Dumnezeu ne arată slava, splendoarea, curăţia şi strălucirea Lui Dumnezeu. Dumnezeu este perfect, deci întunericul nu are loc în El. Dumnezeu nu este în lumină, ci El este Lumina! El este sursa de lumină, de aceea noi am fost scoşi din întuneric şi aduşi la mântuire, adică la lumină, iar cei mântuiţi vor continua să umble în lumină. Fie ca umblarea noastră să fie şi astăzi în lumina Lui, mărturisind prin aceasta că Dumnezeu este lumină şi în El nu este întuneric!

11 Ianuarie, 2010

Psalmul 25:1-2

La Tine Doamne, îmi înalţ sufletul. În Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de ruşine, ca să nu se bucure vrăjmaşii mei de mine.

Psalmistul David şi-a înălţat sufletul la Domnul, deoarece sufletul nu-şi găseşte plăcerea în nimic altceva decât numai în Domnul! În faţa multor adversari, psalmistul a decis să se încreadă numai în Domnul, fiindcă ajutorul oamenilor era zadarnic. Dumnezeu a fost pentru David un turn de scăpare în toate necazurile Lui. Oridecâteori era urmărit de Saul, David alerga la ajutorul Lui Dumnezeu. S-a încrezut în Domnul şi nu a fost dat de ruşine. Vrăjmaşii chiar dacă au vrut să se bucure de el, nu au putut s-o facă, deoarece Domnul l-a scăpat din cursele lor. De ce oare am face noi altfel? La cine ne înălţăm noi sufletele? La cine alergăm noi când suntem atacaţi de vrăjmaşul sufletelor noastre? Să ne rugăm ca toţi care se numesc copiii Lui Dumnezeu să se încreadă în Domnul, ca să nu fie daţi de ruşine, iar vrăjmaşii să nu triumfe asupra lor.

10 Ianuarie, 2010

Luca 10:2

Şi le-a zis: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său.”

Domnul Isus a trimis ucenicii Lui să ducă vestea bună la poporul Israel, dar odată cu trimiterea lor, le-a spus să se roage ca Domnul să scoată lucrători la secerişul Său. Secerişul a fost şi este mare, dar lucrătorii sunt tot mai puţini. Creştinii sunt în număr mare în lume, dar lucrătorii sunt puţini. Pastori sunt mulţi în lume, dar lucrători sunt puţini. De ce oare? De ce nu vor creştinii să lucreze pentru Împărăţia Lui Dumnezeu? De ce interesul celor mai mulţi creştini e doar lumea care oricum trece? Sunt convins că la început de an, majoritatea creştinilor se hotărăsc să lucreze mai mult pentru Domnul, dar ce înseamnă mai mult? Mai mult decât anul trecut? Mai mult decât alţii? Dacă anul trecut nu am făcut nimic, „mai mult” nu înseamnă prea mare lucru. Dacă alţii au făcut tot cât noi, mai mult decât ei tot nu înseamnă prea mare lucru. Deşi, secerişul în limbajul biblic se referă la strângerea finală, aici e vorba de lucrarea ce trebuie să o facă fiecare copil al Lui Dumnezeu, adică evanghelizarea personală, dar nu de pe metereze, nici de la tribună, ci de la om la om. În modul cel mai simplu să conducem pe cât mai multi oameni în Împărăţia Lui Dumnezeu. Să ne rugăm ca Domnul să ne facă pe toţi lucrători la secerişul Lui!

09 Ianuarie, 2010

Geneza 3:22

Domnul Dumnezeu a zis; „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm dar acum ca să nu cumva să întindă mâna , să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el, şi să trăiască în veci.

Domnul Dumnezeu a dat omului dreptul să mănânce din toţi pomii din grădină, cu excepţia la pomul cunoştinţei binelui şi răului. Dumnezeu a vrut ca oamenii să nu guste răul şi păcatul. Adam şi Eva au putut mânca din toţi pomii, inclusiv din pomul vieţii, dar după cum bine ştim, ei au ales să asculte de vocea vrăjmaşului şi au mâncat din pomul oprit al cunoştinţei binelui şi răului. După ce Dumnezeu le-a dat sentinţa, în infinita Lui dragoste a hotărât să nu-l lase pe om să mănânce din pomul vieţii şi să trăiască veşnic despărţit de Dumnezeu. Ce tragedie uriaşă ar fi fost ca Adam şi Eva să fi mâncat din pomul vieţii după ce au păcătuit! Şi astăzi ar fi fost pe acest pământ, îngreuiaţi de povara miilor de ani şi mai ales de păcatul care e mai greu decît orice altceva! E greu de imaginat ce ar fi fost. Viaţa veşnică e superbă, dar nu în sfera păcatului, ci a neprihănirii! Să-I mulţumim Lui Dumnezeu pentru că a oprit pe părinţii noştrii să ne despartă veşnic de El! Să ne rugăm ca El să ne ajute ca zi de zi din anul acesta să mergem în deplină ascultare de El şi de Cuvântul Lui.

08 Ianuarie, 2010

Luca 2:46

După trei zile, L-au găsit în Templu, sezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări.

Maria şi Iosif au intrat în panică cînd au observat că au trecut trei zile şi Isus nu mai era în grupul lor. S-au dus peste tot să-L caute, dar nu L-au găsit decât la Templu. Acolo au fost toţi, dar la întoarcere părinţii n-au observat că Isus nu era cu ei, deoarece El a rămas tot în Templu. El nu a plecat odată cu ei. Domnul Isus s-a angrenat în discuţii cu învăţătorii de la Templu, care au crezut că acel tinerel o fi vre-un ucenic lăsat de părinţi să slujească la Templu, aşa cum a fost Samuel altădată la cortul întâlnirii. Desigur că Domnul a dormit cu cei care slujeau la Templu şi a mâncat cu ei, iar în timpul zilei s-a angrenat în discuţii cu învăţătorii de acolo. Luca nu scrie ce au vorbit învăţătorii cu El şi nici ce întrebări a pus Domnul Isus. Important este faptul că învăţătorii lui Israel ascultau un tânăr care nici măcar nu era bar-mitzva, adică nu a avut nici treisprezece ani! Toţi au fost uimiţi de priceperea Lui şi s-au mirat de răspunsurile Lui. Ce exemplu frumos a lăsat Domnul Isus pentru noi toţi, să stăm la casa Lui Dumnezeu şi mai bine să ascultăm şi să punem întrebări decât să fim în altă parte şi să vorbim lucruri care nu au valoare. Să ne rugăm ca toţi să fim ca şi Domnul Isus în anul acesta!

07 Ianuarie, 2010

Iov 42:3

„Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?” „Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep.”

Iov a recunoscut că Dumnezeu este suveran şi El poate totul. Nimeni nu poate sta împotriva Lui şi nimeni nu-I poate cere socoteală de ceea ce face. Iov repetă ceea ce a spus Domnul când a început să răspundă la plângerile lui Iov, recunoscând că a vorbit fără să înţeleagă. În durerea lui mare, Iov ar fi vrut să priceapă taina suferinţei, dar nu i-a fost dat să o ştie. Dumnezeu i-a demonstrat că tot ceea ce a făcut, a fost bine şi deci nu a avut rost să pună la îndoială bunătatea Lui. Nici noi nu trebuie să ne îndoim de bunătatea Lui când nu înţelegem ceea ce face Dumnezeu. Desigur că Dumnezeu nu s-a supărat pe Iov pentru că a pus întrebări, dar i-a arătat că în viaţă pot fi lucruri pe care nu le înţelegi. Chiar dacă i le-ar fi explicat Dumnezeu, Iov tot nu le-ar fi priceput. După ce a vorbit Dumnezeu, Iov a văzut că minunile sunt minuni tocmai că nu se pot pricepe. Nu ar mai fi minuni, dacă le-ai putea pricepe. Suntem în prima săptămână a anului nou, de aceea mă rog ca Domnul să ne conducă pe căile plăcute Lui, iar dacă vor fi lucruri pe care nu le vom înţelege, să ne încredem pe deplin în Domnul că El ştie şi poate totul. Să-I dăm mâna noastră în mâna Lui ca El să ne conducă!

06 Ianuarie, 2010

Ioan 1:8

Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.

La mulţi ani pentru toţi cei care purtaţi numele lui Ioan. Fie ca Domnul să facă ca toţi care aveţi acest nume să aveţi şi duhul şi puterea lui Ioan! Apostolul Ioan a scris despre Ioan Botezătorul că nu era el Lumina despre care el a scris, ci el a venit numai să aducă mărturie despre Lumină. Dumnezeu nu l-a trimis pe Ioan să fie Lumina oamenilor, ci numai să spună oamenilor despre Lumină şi să le spună că nu mai trebuie să trăiască în întuneric, deoarece a venit Lumina Lui Dumnezeu în lume. Viaţa lui Ioan a fost o viaţă scurtă dar plină de activitate. Misiunea lui a fost să-L prezinte pe Domnul Isus şi L-a prezentat cu cinste: „Iată Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” Dumnezeu vrea ca noi toţi să mărturisim despre Lumină, care este Domnul Isus. Oamenii au iubit şi iubesc întunericul, dar noi care am fost scoşi din întuneric şi aduşi la lumină, nu trebuie să mai iubim deloc întunericul, ci să trăim în lumină şi să mărturisim despre Lumină! Să ne rugăm ca Domnul să ne dea harul şi puterea să arătăm oamenilor calea spre Lumină, iar umblarea noastră să fie numai în lumină!

05 Ianuarie, 2010

Proverbe 5:21

Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

Suntem la început de an şi mulţi încă nu ne-am stabilit clar căile pe care vrem să mergem în acest an. Mulţi poate, încă stăm la intersecţie şi semnalizăm când la dreapta, când la stînga, dar nu plecăm în nici-o direcţie. Toţi am vrea să ştim că mergem bine. Nici unul nu vrem să mergem pe căi greşite. Înţeleptul Solomon a scris că toate căile noastre sunt clare înaintea Domnului şi că El vede toate cărările noastre! Faptul că El are cărările noastre sub ochii Lui, ne îndeamnă să-I dăm slavă Domnului! Mărire Lui, căci El vede pe unde mergem şi El ne îndreaptă paşii. Dar e posibil ca prin mintea noastră să treacă şi gândul, că dacă El cunoaşte toate căile noastre, atunci El ştie şi când o luăm razna! El ştie când vre-unul merge pe căi greşite. Să nu credem că doar căile bune sunt lămurite înaintea Lui, ci toate căile noastre! Să ne rugăm ca nici unul din noi să nu alegem altă cărare, decât numai cărarea Lui. Să ne ajute Domnul ca în fiecare zi să alegem doar cărările bune care duc la viaţă, evitând orice cale a minciunii sau a altor nelegiuiri. Să ne bucurăm de faptul că umblarea noastră este sub ochiul sfânt al Tatălui din cer şi să-I dăm slavă în fiecare zi din acest an.

04 Ianuarie, 2010

Luca 3:3

Şi Ioan a venit prin tot ţinutul din împrejurimile Iordanului, şi propovăduia botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor.

Ioan Botezătorul a mers la Iordan, ca de acolo să predice Cuvântul Lui Dumnezeu. Duhul Lui Dumnezeu l-a trimis pentru a pregăti calea Domnului Isus. Ioan a ascultat de glasul Domnului şi a făcut ce i s-a spus, adică a predicat pocăinţa. El a chemat pe oameni să se pocăiască, deoarece împărăţia era aproape. Împăratul Isus venea în urma lui. Oamenii au avut nevoie de pocăinţă atunci, şi au nevoie şi acuma. Deşi, s-au schimbat vremurile, omul şi nevoia lui nu s-au schimbat. Omul este tot păcătos, iar nevoia de pocăinţă este tot mai reală. Generaţia de azi se pare că e în mai mare nevoie de pocăinţă, deoarece mulţi cred că sunt prea buni ca să se pocăiască. Să ne rugăm Domnului ca toţi pocăiţii să se angajeze în acest an în predicarea Cuvântului Lui Dumnezeu. Să cerem Domnului ca mulţi români să vină la pocăinţă în acest nou an.