01 Noiembrie, 2008

Ioan 6:47

Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, are viața veșnică.

Domnul Isus a vorbit cu cei din vremea Lui și a adeverit că oricine crede în El are viață veșnică. Evreii credeau în viața viitoare, dar conceptul de a avea viață veșnică încă de pe acest pământ, le era străin. Viața pe care Domnul Isus a adus-o, începe din clipa credinței. Cine crede în El are viața veșnică. Viața cea nouă nu așteaptă veșnicia pentru a se manifesta, ci ea începe să se manifeste din clipa nașterii din nou. Cine este născut din nou, începe viața veșnică, care nu se va termina niciodată. Moartea fizică doar va face tranziția de pe acest pământ, dar nu va înceta existența vieții veșnice. Toți cei care am crezut în Domnul Isus avem deja viața veșnică. Această viață nu ne-o poate lua nimeni. Boala nu o poate ataca, necazurile sau neajunsurile din această lume nu face ca viața veșnică să-și piardă vigoarea. Dragii mei cititori, ați crezut voi în Domnul Isus? Aveți viața veșnică? Se manifestă această viață în fiecare zi în voi? Oamenii care cred în Domnul Isus și au viață veșnică, sunt caracterizați de încredere deplină în Domnul Isus. El ne-a promis că va fi cu noi până la sfârșitul veacului. Dacă El este cu noi, cel rău nu are ce să ne facă, ci doar să răcnească ca un leu, dar nu poate mai mult. Să ne încredem în Domnul și să-I mulțumim că și-a dat viața Lui pentru ca noi să avem viață veșnică.

31 Octombrie, 2008

Psalmul 130:6

Sufletul meu așteaptă pe Domnul, mai mult decât așteaptă străjerii dimineața, da, mai mult decât așteaptă străjerii dimineața.

Psalmistul nu avea altă dorință decât să fie ascultat de Domnul. El nădăjduia în Domnul și aștepta încrezător ajutorul Lui Dumnezeu. El aștepta ajutor cu anticipație și cu nerăbdarea oștenilor care așteaptă să vină dimineața. Cei care ați stat de gardă noaptea, fie în armată, fie la căpătâiul unui bolnav, sau al unui copil care nu dormea, știți cu câtă anticipație ați așteptat dimineața. Psalmistul a scris că așteptarea lui pentru Domnul este mai mult decât așteptarea străjerilor, da, mai mult decât așteaptă ei dimineața. Faptul că a repetat acest lucru, ne spune nouă câtă încredere avea el în ajutorul Lui Dumnezeu. Nu aștepți dimineața dacă ai ști că nu mai vine, ci o aștepți tocmai fiindcă ști că vine! De aceea s-a încrezut Psalmistul în Domnul, fiindcă a știut că Domnul va răscumpăra pe poporul Lui. El nu-i va lăsa pe ai Săi niciodată. Chiar dacă uneori așteptarea e grea și noaptea e prea lungă, nu uita va veni și pentru tine dimineața. Nu dispera prietenul meu, deoarece noaptea se va sfârși și toată veghea ta va fi uitată când va veni dimineața. Să ne încredem în Domnul și să așteptăm izbăvirea Lui.

30 Octombrie, 2008

Apocalipsa 2:4

Dar ce am împotriva ta, este că ți-ai părăsit dragostea dintâi.

În biserica din Efes au fost oameni care au lucrat cu răbdare pentru Domnul. Atât lucrarea lor, cât și răbdarea lor erau cunoscute de Domnul Isus. Problema lor a fost însă, că și-au părăsit dragostea dintâi. Un poet a scris cîndva următoarele cuvinte: „îți amintești de ceasul tău de pocăință și de iubirea ta dintâi ți-aduci aminte?” Ce emoții sfinte ne-au copleșit cînd am răspuns chemării la mântuire! Ce fiori ne-au străbătut ființa cînd ne-am exprimat credința în Domnul Isus! Dar anii au trecut, luptele vieții s-au intensificat, iar iubirea dintâi nu mai e în noi. Îl iubim pe Domnul, și iubim lucrarea Lui, dar este oare aceasta dragostea dintâi? El ne-a iubit pe când noi eram încă păcătoși, atunci El și-a dat viața pentru noi. Intensitatea dragostei Lui nu a scăzut, ci El ne iubește la fel. De ce oare la Efes a fost părăsită dragostea dintâi, și de ce oare tot mai mulți sunt creștinii care se identifică cu această stare? Avertizarea Domnului Isus a fost extrem de serioasă, când le-a spus că dacă nu se pocăiesc, lumina Lui va fi luată din Efes. Atunci toți credincioșii vor rămânea în întuneric. Să ne rugăm Domnului să nu ne lase să ne părăsim dragostea noastră dintâi, și dacă cumva am părăsit-o, să ne ajute să ne pocăim chiar astăzi!

29 Octombrie, 2008

Isaia 63:16

Totuși, Tu ești Tatăl nostru! Căci Avraam nu ne cunoaște, și Israel nu știe cine suntem; dar Tu, Doamne, ești Tatăl nostru, Tu din veșnicie, Te numești, „Mântuitorul nostru.”

Poporul Israel s-a rugat ca Dumnezeu să se uite la situația în care se aflau ei, și deasemenea la Ierusalim, care era locuința Lui slăvită. Ei s-au mirat că îndurările Domnului nu mai sunt cum au fost mai înainte. Cu toate că nu au primit răspunsul, ei au adus argumentul final, „Tu ești Tatăl nostru!” Deși, în vremea Domnului Isus Fariseii s-au lăudat cu apartenența lor în familia lui Avraam, în acest verset ei s-au dezis de Avraam și s-au legat de Domnul. Nu au mai contat pe Avraam sau pe Iacov, ci au venit la Domnul, pe care L-au numit Tată și Mântuitor. Domnul Isus ne-a învățat să ne rugăm „Tatăl nostru,” arătându-ne că prin credință în El vom avea această specială poziție de copii ai Lui Dumnezeu. El este Mântuitorul nostru! El a decretat mântuirea și tot El a fost în Cristos când a împăcat lumea cu Sine. Să ne rugăm ca Domnul să aducă mulți oameni la credință pentru a deveni copiii Lui Dumnezeu, iar noi să umblăm în asigurarea și bucuria că El este Mântuitorul nostru.

28 Octombrie, 2008

Coloseni 1:13

El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului, și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui.

Domnul Isus a făcut posibil ca Tatăl să ne primească din nou în împărăția Sa. Nu ar fi fost niciodată realizabil așa ceva, dar în dragostea Lui, Tatăl a lăsat pe Fiul să moară pentru a face răscumpărarea noastră posibilă. Dumnezeu ne-a eliberat de sub puterea întunericului. Această putere demonică care ne-a ținut sufletele în întuneric, a fost zdrobită de Domnul Isus la cruce. Doar așa am putut noi să fim eliberați din bezna păcatului și mutați în Împărăția Fiului dragostei Lui. În Împărăția Fiului, pe care Îl iubește, nu este întuneric, ci mereu este lumină și bucurie fără de sfârșit. Toți care am fost scoși din întuneric, mai dorim oare să ne întoarcem la întuneric? Niciunul din noi nu mai dorește serile cînd să ni se ia curentul și să stăm în beznă! De ce oare ar fi vre-unul din noi să mai vrea la întuneric? Să-I mulțumim Domnului că ne-a scos din întuneric și ne-a primit în Împărăția Fiului Lui iubit. Să-L rugăm să ne ferească să mai dorim să mergem spre bezna de unde am fost scăpați și să ne ajute să umblăm în lumină în fiecare zi!

27 Octombrie, 2008

Psalmul 145:20

Domnul păzește pe toți cei ce-L iubesc, și nimicește pe toți cei răi.

Domnul este un scut și un adăpost pentru toți care-L iubesc. El îi ocrotește și-i păzește deoarece ei sunt în grija Lui. Cei care-L iubesc sunt cei care-L cunosc, iar cei care-L cunosc sunt cei care sunt copiii Lui. Domnul nu păzește pe cei răi, ci ei vor fi nimiciți. David a experimentat paza Lui Dumnezeu în tot timpul vieții lui. Când a fost tânăr, Dumnezeu l-a păzit de animalele sălbatice, care puteau să-l sfâșie. Când a fost pe câmpul de luptă, Dumnezeu l-a ocrotit. Când Saul l-a urmărit, Dumnezeu l-a păzit. David a cântat Domnului și a declarat mereu că-L iubește pe Dumnezeu. Gura lui a fost întotdeauna gata să cânte laude Lui Dumnezeu. Copiii Lui Dumnezeu au fost și vor fi mereu sub paza Lui. Important este ca noi toți să continuăm să-L iubim pe El, ascultându-I legile și poruncile Lui. Fie ca și astăzi să umblăm în ascultare de El și de Cuvântul Lui.

26 Octombrie, 2008

Marcu 5:19

Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi, și povestește-le tot ce ți-a făcut Domnul, și cum a avut milă de tine.”

Din mulțimile care au venit la Domnul, omul acesta a fost singurul care L-a rugat pe Domnul să-l lase să meargă cu El, dar Domnul nu i-a dat voie. Domnul Isus a chemat pe oameni la El și a spus că nu va respinge pe nimeni, dar pe acest om, în loc să-l ia cu El, Domnul l-a trimis acasă. După miracolul eliberării acestui om, Domnul ar fi vrut să mai stea în ținutul Gadarenilor, dar aceștia s-au speriat și s-au supărat din cauza celor întâmplate. S-au speriat când au văzut pe demonizat că era întreg la minte și liniștit, dar s-au supărat când au văzut că turma lor de porci s-a înecat în mare. Ei L-au rugat pe Domnul Isus să plece de acolo. Domnul Isus a spus că, deși El va pleca de acolo, ținutul acela va avea pe omul acesta eliberat de demoni, ca o vie mărturie! Domnul i-a dat acestui om o misiune simplă și anume să meargă acasă și să spună tot ce i-a făcut Domnul și cum a avut milă de el. Misiunea acestui om a fost îndeplinită din plin. El nu s-a dus doar la el acasă, ci s-a dus prin zece cetăți și a început să vestească tot ce i-a făcut Domnul! Un om singur a vizitat cele zece cetăți din ținutul lui și la toți pe care i-a întâlnit, le-a spus cum Domnul a avut milă de el. Să nu uităm că Domnul a avut milă și de noi. Din împărăția întunericului El ne-a mutat în împărăția luminii. Din moarte, El ne-a adus la viață. Să nu ne rușinăm de El, ci să spunem la toți ce ne-a făcut Domnul și cum avut milă de noi!

25 Octombrie, 2008

2 Împărați 20:15a

Isaia a mai zis: „Ce au văzut în casa ta?”

Profetul Isaia a vizitat pe împăratul Ezechia după ce acesta a fost vindecat de boala lui și vizitat de o delegație venită din Babilon. Isaia a întrebat prima dată despre delegație, cine sunt și ce au vrut, dar imediat după aceea a pus întrebarea din acest verset. Isaia a fost interesat să audă ce au văzut trimișii Babilonului în casa lui Ezechia. Poate că Isaia a crezut că Ezechia le-a arătat trimișilor din Babilon, patul pe care a stat bolnav și unde a plâns către Domnul. Poate a crezut că le-a arătat locul unde a urmărit umbra cum mergea pe cadranul soarelui lui Ahaz înapoi, ca semn că Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea. Dar de fapt nu acestea au fost arătate, ci ceea ce le-a arătat Ezechia, au fost visteriile și toate averile lui. Isaia i-a spus că toate câte le-au văzut vor fi duse în Babilon. Ce este oare la noi în casă? Dacă Isaia ar veni la noi, ce-ar vedea în casele noastre? Unde ne aflăm pe plan spiritual? Ce este primordial în viața noastră? Sunt oare lucrurile de aici sau lucrurile de sus? Sunt casele noastre în rânduială? Suntem și noi oare mai interesați în ceea ce avem decât în ceea ce suntem? Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să ne punem casele în rânduială, deoarece Domnul Isus vede tot ce este la fiecare casă!

24 Octombrie, 2008

Romani 8:18

Eu socotesc că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi.

Apostolul Pavel a privit la suferințele din această lume prin prisma slavei viitoare. Dacă ne uităm la suferință așa cum se uită toată lumea, avem motive să ne plângem, să cârtim sau să murmurăm. Dar, dacă ne uităm așa cum Apostolul Pavel s-a uitat, totul se schimbă. Suferințele nu vor fi mai ușoare, și nici crucea nu ni se va scurta, doar perspectiva slavei ne va face să răbdăm cu bucurie. În anticiparea stării de slavă pe care o o vom avea în eternitate, credincioșii învață că suferințele de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de această slavă. Acolo ne vom da seama că s-a meritat toată lupta și suferința credinței! Când suferințele de acum sunt puse în cântarul adevăratelor și veșnicelor valori, ele sunt destul de ușoare față de greutatea slavei viitoare, care ni se va descoperi când vom păși pe celălalt liman. Apostolul nu ne-a scris ce fel de suferințe a avut în minte, dar cred că orice suferință ar fi pe partea aceasta de lume, tot nu ar fi vrednică să fie pusă alături de slava viitoare. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute în toate suferințele să privim prin ochii credinței la slava pe care El o are pregătită pentru noi.

23 Octombrie, 2008

Neemia 9:20

Le-ai dat Duhul Tău cel bun, ca să-i facă înţelepţi; n-ai îndepărtat mana Ta de la gura lor, și le-ai dat apă ca să-și potolească setea.

Neemia a recunoscut că numai Duhul Lui Dumnezeu te face înțelept. Este singurul loc în toată istoria poporului Israel, unde ni se spune că ei au fost înțelepți. Chiar dacă nu au manifestat întotdeauna înțelepciune, copiii lui Israel au fost înțelepți fiindcă Dumnezeu le-a dat Duhul Lui. Desigur că nu a fost simplu să construiască cortul și tot ceea ce a trebuit să fie în cort, dar chiar umblarea în urma lui Moise, a cerut multă înțelepciune. Dumnezeu le-a dat mană și apă în tot timpul călătoriei lor. Nouă Dumnezeu ne-a dat Duhul să ne călăuzească în tot adevărul, și desigur și în înțeleciune. Duhul Sfânt locuiește în noi și este permanent cu noi. La fel ca și copiilor lui Israel, Dumnezeu ne dă și nouă cele de trebuință. El a promis că nu ne va lăsa cu nici un chip și nu ne va părăsi. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să umblăm călăuziți de Duhul în toată înțelepciunea și să-I mulțumim pentru purtarea Lui de grijă față de noi în fiecare zi.

22 Octombrie, 2008

Coloseni 3:3

Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.

Apostolul Pavel a scris aceste cuvinte radicale către biserica din Colose. Aici nu este loc de nici o îndoială. Cei care sunt copiii Lui Dumnezeu au murit față de lume și păcat, iar viața lor este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu. Nu este vorba aici de apartenență la vre-o organizație, nici chiar de una religioasă! Aici este vorba de viață și de moarte. Nu este loc mai sigur și nici onoare mai mare, decât să ai viața ascunsă cu Cristos în Dumnezeu! Cei care spun că sunt ai Lui Dumnezeu, dar nu trăiesc cum a trăit Domnul Isus, se înșeală singuri. Domnul Isus este adevărata viață și El este Cel care ne-a dat și nouă această viață. Fără El nu se poate trăi, căci El este Cel care ne-a dat viața și tot El ne susține viața. Domnul Isus a spus ucenicilor Lui că ei nu pot face nimic fără El. Și dacă ei nu au putut face nimic, noi nici atât nu putem face fără El. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să înțelegem și să trăim Cuvântul Lui Dumnezeu în fiecare zi!

21 Octombrie, 2008

Geneza 5:24

Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.

Toți cei care citesc Biblia, se întâlnesc încă din primele pagini cu Enoh, un om cu totul neobișnuit. Comparat cu alți oameni din vremea lui, Enoh a trăit cel mai puțin. Când alții au trăit șapte, opt și chiar nouă sute de ani, Enoh a trăit numai trei sute șaizeci și cinci! După standardele noastre de azi, chiar și trei sute șaizeci și cinci de ani e mult. Dar nu scurtimea vieții lui a fost interesantă și nici chiar faptul că băiatul lui cel mai mare a trăit cel mai mult pe acest pământ! Cel mai interesant lucru din viața lui Enoh a fost umblarea lui cu Dumnezeu. El a umblat cu Dumnezeu timp de trei sute de ani. Ce viață frumoasă a trăit acest om. A avut mai mulți copii și desigur nu a fost ușoară viața din acea vreme. Dar cu toate acestea, Enoh a ales să umble cu Dumnezeu! Ce minunată alegere. Nu ni se spune dacă Enoh s-a plictisit umblând zilnic cu Dumnezeu, dar eu cred că nu s-a plictisit, ci fiecare zi însemna o nouă aventură pentru el. Este umblarea noastră cu Dumnezeu o nouă aventură zilnică? Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute ca în fiecare zi și clipă să umblăm cu El, până vom avea harul să ajungem la El acasă!

20 Octombrie, 2008

Ioan 12:25

Cine își iubește viața, o va pierde; și cine își urăște viața în lumea aceasta, o va păstra pentru viața veșnică.

Domnul Isus nu a venit pentru a iniția o organizație de oameni care să trăiască în două lumi, cu două cetățenii și cu două loialități. El a născut însă o biserică în care oamenii să piardă totul în această lume, pentru a câștiga viața veșnică! Cine iubește viața aceasta de pe pământ, oricât de mult ar iubi-o, o va pierde. Nu poate nimeni să-și păstreze viața pe acest pământ. Mai de vreme sau mai târziu, toți vom pierde bătălia de a ne păstra viața. Nu se merită să iubești ceva, care oricum o să o pierzi. Urându-ne viața, nepunând mare valoare pe ea, ne îndreptăm spre Cel ce a adus adevărata viață și care nu se poate pierde. El a adus adevărata viață, iar cine crede în El nu va pieri, ci va avea viață veșnică. Ce fel de oameni sunt aceia care nu vor să lase ceea ce oricum nu pot ține, pentru a câștiga ceea ce nu pot pierde? E greu de înțeles, dar sunt și din acei care se numesc copiii Lui Dumnezeu și iubesc această viață mai mult decât aceea pe care le-a promis-o Domnul Isus. Să ne uităm serios la acest cuvânt și să ne întrebăm fiecare, ce viață iubim, aceasta pe care o trăim în trup, sau cea pe care o vom trăi veșnic cu Domnul în slavă?

19 Octombrie, 2008

Psalmul 19:8

Orânduirile Domnului sunt fără prihană, și veselesc inima; poruncile Domnului sunt curate și luminează ochii.

Cuvântul Lui Dumnezeu este fără prihană, adică este fără greșeală, de aceea veselește inimile celor care-l iau ca și călăuză pentru viețile lor. Este un mare har să știm că toate perceptele Domnului sunt fără prihană. Noi nu avem o carte cu greșeli, ci avem un Cuvânt inspirat de Duhul Sfânt care ne înveselește inima! Dar acest verset ne spune că poruncile Domnului nu numai că sunt fără greșeală, dar sunt și curate și ne luminează ochii. Degeaba Cuvântul ne conduce pe cale, dacă nu vedem. Cuvântul însă ne luminează ochii pentru a urma toate orânduirile și poruncile Domnului. De ce oare nu este citit Cuvântul Domnului de acei care se numesc copiii Lui Dumnezeu? De ce sunt alte lucruri care aduc veselie în inima celor care-L cunosc pe Domnul? Să ne rugăm ca Domnul să lase în inimile noastre o foame și o sete după poruncile și orânduirile Lui, ca noi toți să citim și să împlinim Cuvântul Lui Dumnezeu!

18 Octombrie, 2008

Luca 12:6

Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuși, nici una din ele nu este uitată înaintea Lui Dumnezeu.

Domnul Isus a vorbit oamenilor despre grija specială pe care Dumnezeu o are față de tot ce a creat. Vrăbiile sunt cele mai neînsemnate păsări. Sunt poate cele mai numeroase și cele mai rezistente la tot felul de condiții climaterice. Când erau valorificate, cinci vrăbii abia făceau doi bani. Valoarea lor a fost și este foarte mică. Dar cu toate acestea, Tatăl știe de fiecare din ele. Nici una nu cade la pământ fară ca Tatăl să nu știe. Dumnezeu le poartă de grijă vrăbiilor și tuturor creaturilor. Psalmistul a scris că Dumnezeu Își deschide mâna și satură tot ce are viață. Cu cât mai mult va purta Dumnezeu de grijă de cei care sunt copiii Lui! Noi suntem mai de preț decât vrăbiile de care Dumnezeu nu uită. Pentru noi a murit Domnul Isus. În locul nostru a stat pe cruce, pentru a ne aduce mântuirea. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea credință să ne încredem pe deplin în purtarea Lui de grijă. Dacă nu uită de nici o vrabie, desigur nu va uita nici de noi.

17 Octombrie, 2008

2 Cronici 16:9a

Căci Domnul Își întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui.

Cu mulți ani în urmă am auzit o serie de predici despre inimă. A fost un subiect interesant și uneori îmi mai aduc aminte de inimile prezentate atunci: „inimă împietrită, împărțită și deznădăjduit de rea, etc.” Nu cred că am auzit însă de inimă care să fie întreagă a Domnului! Poate că am uitat. În acest verset ni se spune că Domnul Își întinde privirile peste tot pământul! Domnul este interesat și implicat în ceea ce se întâmplă pe tot pământul. Dar aici ni se spune, că Domnul se uită peste tot pământul cu scopul de a sprijini și de a veni în ajutorul celor a căror inimă este întreagă a Domnului. Ce tragic ar fi ca inimile copiilor Lui Dumnezeu să nu fie ale Lui pe deplin. Când scriu acest lucru, mă gândesc că nu ar fi posibil pentru un copil al Lui Dumnezeu să nu aibe inima în întregime dăruită Lui Dumnezeu. Să îi mulțumim Lui Dumnezeu că este gata oricând să ne vină în ajutor, și să-L rugăm să nu lase inimile noastre să fie împărțite!

16 Octombrie, 2008

1 Corinteni 9:27

Ci mă port aspru cu trupul meu, și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.

Apostolul Pavel a asemănat viața creștină cu alergarea la jocurile olimpice. Toți aleargă, dar numai unul ajunge pe locul întâi. Toți care se luptă, trebuie să se lupte după legile stabilite și să nu se uite în jur, ci doar la premiul ce stă în fața lor. Ca predicator, apostolul Pavel a menținut un riguros sistem de control asupra trupului său. În loc să lase trupul să dicteze direcția vieții lui, apostolul Pavel a pus trupul lui sub controlul Duhului Sfânt, pentru a nu ajunge sclavul trupului. Mai mult decât atât, el nu a vrut ca după ce a predicat altora, el însuși să fie lepădat. Mă întreb, unde a plecat acest spirit de integritate din predicatorii de azi? Unde a plecat acest spirit de seriozitate din creștini în general? Acum două mii de ani, în mijlocul persecuției, apostolul Pavel a știut să fie serios în lupta împotriva păcatului, și și-a pus viața în linie cu mesajul lui. Cum sunt viețile noastre oare? Să ne rugăm Domnului ca El să ne ajute să trăim vieți disciplinate pentru a avea o lumină clară pentru cei din jurul nostru.

15 Octombrie, 2008

Proverbe 15:16

Mai bine puțin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăție cu tulburare.

Ce mare adevăr a spus înțeleptul Solomon! Oamenii cred că bogățiile aduc pace și liniște, dar cât de amar se înșeală bieții oameni. Înțeleptul spunea că o mare bogăție cu tulburare nu seamănă cu viața trăită în frică de Domnul și cu mai puține bunătăți. Cel ce are puțin, dar se teme de Domnul, acela știe că oricât ar alerga după lucrurile acestei lumi, într-o zi toate vor dispare. Dar cei ce se tem de Domnul, aceia rămân cu Domnul și ai Domnului până-n veci de veci. De ce oamenii aleargă mai mult la bogății decât la înțelepciune? Mulți cred că bogățiile țin veșnic, iar alții cred că prin bogății pot să-și cumpere chiar mântuirea sufletului lor. Bogăția fără Dumnezeu, de fapt nu e bogăție. Cel care se teme de Domnul este cu adevărat înțelept, chiar dacă nu are bogățiile acestei lumi. Să cerem Domnului să ne dea înțelepciunea de a fi mulțumiți cu puțin și să ne temem de Domnul în orice vreme!

14 Octombrie, 2008

Matei 15:27

„Da, Doamne,” a zis ea, „dar și cățeii mănâncă fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor.”

Acestea au fost cuvintele mamei din ținutul Tirului și al Sidonului, care a avut o fiică chinuită de un demon. Când Domnul Isus i-a spus că El a fost trimis doar la oile pierdute ale casei lui Israel, ea i-a spus că se mulțumește cu fărâmiturile care cad de la masa copiilor lui Israel. Ea nu a cerut pâinea de pe masa copiilor, ci a vrut doar ceea ce cădea jos de pe masă. Domnul Isus a admirat credința ei și a eliberat pe fata ei de chinul demonic de care a suferit. Ce mamă plină de curaj și de credință! Mulți dintre noi poate am fi plecat supărați, dacă ni se spunea că nu e bine luăm pâinea de pe masa copiilor și să o dăm la căței. Dar această mamă a dorit cu orice preț să vadă fata ei eliberată de sub dominația demonului ce-a chinuit-o cumplit. Să ne rugăm Domnului ca El să ne ajute să fim plini de credință atunci când îi cerem ceva. Să nu descurajăm, ci să fim încrezători că Domnul ne va ajuta pe fiecare așa cum El știe că e mai bine pentru fiecare din noi!

13 Octombrie, 2008

Psalmul 13:1

Până când, Doamne mă vei uita neîncetat? Până când Îți vei ascunde fața de mine?

E greu de imaginat că aceste întrebări au fost puse de omul după inima Lui Dumnezeu! Ar fi fost de așteptat ca Saul să pună astfel de întrebări, dar nu David. David însă a pus aceste întrebări, pentru a afla dacă vrăjmașii îl vor birui sau nu. Înseamnă că au fost momente, destul de grele pentru el, dacă a pus astfel de întrebări. El nu a scris cine erau vrăjmașii, dar știm că mulți au fost gata să-l înghită. Dumnezeu nu a uitat de David și nu uită de nimeni. Chiar dacă mulți oameni cred că El își ascunde fața de ei, Dumnezeu nu face așa ceva. El caută pe fiii oamenilor fără încetare, dar din pricina păcatului sau a îngrijorărilor, oamenii cred că Dumnezeu este ascuns. Când oamenii au fost prinși și duși la închisori pentru credința în Domnul Isus, sau în primele veacuri, când au fost aruncați la fiare, poate au fost și ei cuprinși de gândul acesta că Dumnezeu i-a uitat, și și-o fi ascuns fața de la ei. Din ceea ce citim în istoria creștinismului, marea majoritate nu a crezut acest lucru, dar cum suntem noi oare? Ne uităm și noi cu îngrijorare la ce se întâmplă în jurul nostru? Mă rog ca Domnul să ne dea harul ca în această zi să fim mulțumitori (cu cei din Canada), și să umblăm confidenți că Domnul este Cel ce ne face mult bine!

12 Octombrie, 2008

Efeseni 6:12

Căci noi nu avem de luptat împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.

În fiecare război, cel mai important lucru este să ști cu cine ai de luptat. Orice comandant de oști știe că nu poate să-și angajeze trupele la luptă fără să știe cine le este adversarul. Cu toții vedem cât de greu este războiul împotriva teroriștilor, pentru că nu se cunoaște bine adversarul. Apostolul Pavel a chemat pe creștini la o luptă specială. El nu a subestimat adversarul, ci l-a identificat cu lux de amănunte. Creștinii nu au de luptat împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva duhurilor care stăpânesc întunericul din acest veac. Apostolul Pavel enumeră pozițiile acestor duhuri ale răutății. Ele sunt căpetenii, domnitori și stăpânitori. Tot ce vor aceștia să facă este să fure și să nimicească. Dar noi nu suntem străini de strategia lor. Luând toată armătura Lui Dumnezeu, noi nu numai că vom putea să le ținem piept, ci vom putea să ieșim biruitori prin Acela care ne-a iubit și s-a dat pe Sine pentru noi. De aceea să ne încredem în Domnul Isus în fiecare zi!

11 Octombrie, 2008

1 Samuel 28:6

Saul a întrebat pe Domnul și Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin prooroci.

Unul din cele mai triste momente din viața primului împărat al lui Israel, a fost atunci când el și-a dat seama că între el și Dumnezeu nu mai este comunicare. Ca împărat, Saul era reprezentantul lui Dumnezeu față de popor și era co-regent cu Dumnezeu peste poporul Israel. Dar în acest verset citim aceste triste cuvinte, că Dumnezeu nu i-a mai răspuns lui Saul. Când Saul a fost uns ca împărat, Dumnezeu i-a dat duhul proorociei și a fost cu el oriunde mergea. Saul însă a păcătuit, dar nu s-a mai pocăit de păcatele lui, ci a adăugat păcat după păcat, până când Dumnezeu a refuzat să mai vorbească cu el. În disperarea lui, Saul s-a dus la En-Dor, la o vrăjitoare. De ce nu i-a mai răspuns Dumnezeu? Este clar că neascultarea lui Saul și toată comportarea lui față de David, a dus la lepădarea lui din slujba pe care Dumnezeu i-a dat-o mai înainte. Isaia a spus că urechea Domnului nu-i prea tare ca să nu audă, și nici mâna Lui nu e prea scurtă ca să ne ajute, dar păcatele noastre pun un zid de despărțire între noi și Dumnezeu. De aceea Saul nu l-a mai auzit pe Dumnezeu, din pricina păcatului. Să ne rugăm Domnului ca El să ne păzească să nu punem nici un zid de despărțire între noi și El.

10 Octombrie, 2008

Iacov 4:14

Și nu știți ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viața voastră? Nu sunteți decât un abur, care se arată puțintel, și apoi piere.

Apostolul Iacov i-a avertizat pe toți care contează așa de mult pe ziua de mâine. Domnul
Isus a spus că noi nu avem voie să ne îngrijorăm de ziua de mâine, deoarece nu e ziua noastră! Nouă ni s-a dat doar azi, dar cei mai mulți dintre noi omorâm pe azi cu îngrijorarea de mâine! Când Iacov a scris aceste cuvinte, bogații vremii își făceau planuri cum să facă investiții și să ajungă la câștig. Cei ce astăzi încearcă acest lucru se vor lovi de cel mai înalt zid de incertitudini si temeri economice care au fost vre-o dată. Iacov ne îndeamnă să nu ne gândim la investiții, ci la viață, căci viața este așa de fragilă, e ca un abur care se arată puțin și apoi piere. Domnul ne-a promis că nu ne va lăsa niciodată, de aceea este greșit să ne gândim ce vom face peste un an, când nu știm nici ce va fi mâine! Să ne încredem în El și fâcând voia Lui să trăim fiecare clipă cu credința că El este cu noi. Când se va ivi Soarele neprihănirii, aburul vieții noastre se va ridica la El. Până atunci, fiecare din noi să facem apariția aburului nostru să fie dătător de viață în locul unde El ne-a pus.

09 Octombrie, 2008

Ioan 10:10

Hoțul nu vine decât să fure, să înjunghie și să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibe viață, și s-o aibe din belșug.

Domnul Isus a spus celor din Israel, că El este ușa oilor și că mântuirea va fi doar prin credința în El! Hoțul, adică diavolul, nu a venit decât să fure. El a furat în grădină dreptul la pomul vieții, al primilor oameni, Adam și Eva. De atunci și până acum, diavolul a furat și încă mai fură. Încearcă să fure tot ce poate: bucuria, pacea, armonia și liniștea oamenilor. Vrea să fure buna înțelegere dintre popoare și chiar încrederea în Dumnezeu. Când nu poate fura ușor, diavolul înjunghie, și prăpădește. El nu se oprește doar la furt și la înjunghiere, ci trece la distrugerea totală a unei persoane. În contrast, Domnul Isus a venit ca oile Lui să aibe viață din plin. El și-a dat viața pentru noi, de aceea mă rog ca noi toți să mergem pe căile plăcute Domnului.

08 Octombrie, 2008

Proverbe 8:10

Primiți mai degrabă învățăturile mele decât argintul, și mai degrabă știința decât aurul scump.


Înțeleptul Solomon a avut aur mai mult decât oricare alt împărat din acea vreme. Era mai bogat decât toți, dar cu toate acestea a înțeles că este ceva mai scump decât aurul. Aurul a fost și este cel mai prețios metal. La ora când scriu aceste rânduri, doar aurul mai are valoare. Celelalte valori s-au prăbușit sau se vor prăbuși. Aurul nu-și pierde ușor valoarea! Și totuși Solomon spune să primim mai degrabă învățăturile și știința, decât argintul sau aurul scump. Cine învață, ajunge să cunoască înțelepciunea, iar înțelepciunea te conduce la frica de Domnul. Cine umblă în frica de Domnul ajunge să aibe cea mai înaltă știință. După ce umblăm noi oare? Lumea aleargă după argint și aur. Toți doresc să aibe cât mai mult din acestea, dar Cuvântul ne spune că valoarea adevărată nu stă în aur sau argint, ci în primirea învățăturilor și a științei. Să ne rugăm Domnului să ne desprindă de căutarea valorilor lumii și să ne ajute să primim învățăturile Domnului și știința Lui.

07 Octombrie, 2008

1 Timotei 6:8

Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi îndeajuns.

Apostolul Pavel i-a scris lui Timotei cu privire la lucrurile care au cu adevărat valoare. În ultimă analiză, dacă cineva are strictul necesar pentru viață, îi este suficient. Aceste cuvinte sunt extrem de importante în criza economică în care se scufundă lumea. Papa de la Roma a spus că banii nu sunt decât o temelie de nisip, iar oamenii care și-au zidit casa pe o astfel de temelie, se vor trezi mai târziu cu ea prăbușită. Domnul Isus a spus să nu ne strângem comori aici, unde sunt în pericol de a fi ruginite sau furate. Oamenii care sunt mulțumiți cu strictul necesar, trăiesc vieți mult mai liniștite, deoarece cei ce vor să se îmbogățească se expun la ispite și căderi. Cei care învață cum să fie mulțumiți, vor aloca tot mai mult timp pentru lucrurile Lui Dumnezeu și nu pentru lucruri trecătoare. În ce categorie suntem noi oare? Suntem noi multumiți cu strictul necesar? Căutăm noi—cei pe care Domnul Isus ne-a scăpat de la moarte veșnică-- să acumulăm lucruri de care nu avem nevoie, ci le acumulăm doar că ne plac? Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să fim oameni care să evaluăm lucrurile așa cum El le evaluează!

06 Octombrie, 2008

Psalmul 56:8

Tu numeri pașii vieții mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tău: nu sunt ele scrise în cartea Ta?

Psalmistul David a scris aceste cuvinte când a fost prins de filisteni la Gat. Viața lui a fost în pericol și din partea lui Saul, dar și din partea filistenilor. Toți unelteau împotriva lui, dar el avea asigurarea că Domnul îi cunoștea pașii și-i număra! Drumul pribegiei lui era cunoscut și măsurat de Domnul. El știa până unde trebuia să meargă David pe acel drum. Fiecare lacrimă vărsată în drumul acesta, Dumnezeu a colectat-o în burduful Lui! Și apoi le-a scris și în cartea Lui! David a fost convins că Dumnezeu știe de el și la vremea potrivită îl va scăpa de toți vrăjmașii Lui. David a pus sub formă de întrebare ideea înscrierii lacrimilor lui în cartea Domnului, dar nu cred că el s-a îndoit de acest lucru. Dumnezeu nu are nevoie să strângă lacrimile copiilor Săi, sau să le scrie în vre-o carte. El le știe pe toate. El ne cunoaște pașii și aude suspinul nostru. Să ne rugăm ca Domnul să ne însoțească și în această săptămână pe drumul pribegiei noastre.

05 Octombrie, 2008

Efeseni 1:5-6

Ne-a rînduit mai dinainte să fim înfiați prin Isus Cristos, după buna plăcere a Voii Sale, spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.

Dumnezeu a rânduit ca noi să fim înfiați în familia Lui. Mijlocul prin care am putut să fim înfiați, a fost Domnul Isus. El a venit să deschidă calea spre înfierea noastră, prin moartea și învierea Lui. Dacă nu ar fi venit Domnul Isus, răscumpărarea nu ar fi fost posibilă, iar de înfiere nu ar fi fost vorba niciodată. În planul veșnic al Lui Dumnezeu a fost rânduit însă, ca noi să fim înfiați după buna plăcere a voii sale. Înfierea noastră aduce laudă slavei harului Său, har pe care noi l-am primit prin Domnul Isus. Mare și minunat plan a avut Dumnezeu cu noi cei pierduți în lumea de păcat! Pe când eram păcătoși și vrăjmași cu Dumnezeu, El ne-a arătat dragostea prin Domnul Isus și ne-a adus în familia Lui. Să ne rugăm și să-I mulțumim pentru înfierea ce ne-a făcut-o și prin viața noastră să nu încetăm să aducem laudă slavei harului Său!

04 Octombrie, 2008

Psalmul 4:7

Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea, decât au ei când li se înmulțește rodul grâului și al vinului.

Împăratul David a avut în inima lui bucurie mai mare decât aveau cei care nu-L cunoșteau pe Domnul. Chiar dacă acelora li s-a înmulțit rodul grâului și al vinului, David avea altă sursă de bucurie. El nu se bucura de ceea ce lumea se bucura, ci se bucura de Domnul! Bucuria lui David era darul Lui Dumnezeu în inima lui, adică era roada Duhului Sfânt. David a dorit ca Duhul Sfânt să nu fie luat de la el. În jurul lui David au fost mulți care aveau bucurie numai în lucrurile materiale. E oare diferită lumea în care noi trăim de lumea în care David a trăit? Nu prea mult. Și acum ca și atunci, oamenii caută mai mult bucurie în lucrurile lumii și nu în Dumnezeu. Ce fel de oameni suntem noi oare? Noi care-L cunoaștem pe Dumnezeu, suntem oare la fel ca și David? Ne bucurăm de Domnul și de tot ce El este pentru noi? Să ne rugăm ca Domnul să ne ia privirile și gândurile de la lucrurile acestei lumi și să ne îndrepte spre Domnul în fiecare zi!

03 Octombrie, 2008

Matei 25:29

Pentru că celui ce are, i se va da, și va avea de prisos; dar de la cel ce n-are, se va lua și ce are!

Ce mari surprize vor fi la venirea Domnului! Cei ce au ținut talantul lor ascuns și nu au lucrat pentru Domnul, vor vedea că Domnul va lua ceea ce credeau că au și o să dea la cel care a lucrat pentru Domnul cu ceea ce Domnul i-a dat și în final acesta va avea mai mult. Cel ce a crezut că are un talant și nu a lucrat pentru Domnul, va rămâne cu mâinile goale. Domnul îi va spune că putea și el să facă investiții pentru veșnicie, chiar și cu un singur talant. Nu trebuie mult, ci doar atât cât Domnul ți-a dat să pui în slujba Lui și El va determina creșterea și profitul veșnic. Din ce categorie suntem noi oare? Dacă primim mai multe daruri le folosim, dar dacă avem doar unul, ne arătăm nemulțumiți? Robul cu un singur talant a fost numit „vicelan și leneș,” numiri nu prea plăcute, dar reale. Nimeni care a luat atitudinea lui nu o să aibă altă denumire, de aceea mă rog ca noi toți să punem în negoț talantul, sau talanții primiți, ca la venirea Lui, Domnul să aibe profit din lucrarea noastră, pentru slava Lui veșnică!

02 Octombrie, 2008

Deuteronom 4:39

Să știi dar în ziua aceasta, și pune-ți în inimă că numai Domnul este Dumnezeu, sus în cer și jos pe pământ, și că nu este alt Dumnezeu afară de El!

Moise a vorbit poporului lui Dumnezeu înainte ca Domnul să-l cheme acasă. Vorbirea lui Moise este cuprinsă în această carte a Deuteronomului și conține o serie de aduceri aminte și o bună serie de legi și sfaturi pentru poporul Lui Dumnezeu. În acest verset, Moise le-a adus aminte că nu este alt Dumnezeu afară de Domnul Dumnezeu, Cel care i-a scos din țara Egiptului și cu brațul Lui puternic i-a adus la hotarele țării Canaanului. Nici un alt Dumnezeu nu și-a demonstrat prezența, deoarece nu este nici un alt Dumnezeu! Moise a vrut ca poporul să nu aibe nici o îndoială cu privire la acest adevăr fundamental. Nici în cer și nici pe pământ nu este alt Dumnezeu, mărit să fie Domnul! El este singurul Dumnezeu adevărat și vrednic de toată cinstea și adorarea noastră și a întregului univers!
Să nu încercăm să ne facem alți dumnezei, sau să alergăm după alți dumnezei. Nu există decât Unul, Domnul Dumnezeu! El este veșnic Dumnezeu! Slavă Lui în veci de veci!