01 Ianuarie, 2008

Deuteronom 31:6

Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău va merge El însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa.

Pentru mulţi ziua aceasta este o zi ca toate zilele şi aşa este. Nu-i nimic magic în vre-o zi, ci toate sunt la fel. Pentru noi cei credincioşi însă, începutul de an este un prilej de cercetare şi de reangajare în umblarea noastră cu Domnul. Moise a spus în ultima lui cuvântare către poporul pe care l-a condus timp de patruzeci de ani, să nu se teamă că Domnul nu-i va părăsi şi nu-i va lăsa. Dumnezeu nu s-a schimbat, chiar dacă anul s-a schimbat. Dumnezeu nu se va schimba niciodată, ci ceea ce spune El rămâne aşa pentru totdeauna. Aş vrea ca noi să nu ne speriem de anul care ne stă în faţă, deoarece Domnul va merge înaintea noastră şi ne va arăta calea. Să ne întărim în El şi în puterea tăriei Lui. Aşa cum a fost Domnul cu noi până acum, tot aşa va fi şi mai departe.
Dorim la toţi cei care citiţi aceste rânduri să aveţi un an nou plin de alese binecuvântări şi Domnul să meargă înaintea voastră. Să ne încredem în El şi să mergem fără teamă pe drumul nou din acest an, căci El este cu noi!

31 Decembrie, 2007

Psalmul 90:9b

Vedem cum ni se duc anii ca un sunet!

Autorul acestui psalm este Moise, omul lui Dumnezeu care a trăit o sută douăzeci de ani. Nici la bătrâneţe nu a slăbit din putere, nici vederea nu i-a slăbit, dar cu toate acestea, el a scris inspirat de Duhul Sfânt că viaţa trece ca un sunet, ca un vis! Dar în trecerea anilor ce facem noi? Suntem noi duşi şi clătinaţi, împinşi de-al vieţii val, sau umblăm cu Acela care a umblat pe ape? Când marea era mai tulburată, El s-a dus la ucenici să-i liniştească, şi toţi cei ce umblă cu El ştiu ce înseamnă ca El să vină pe ape şi să-şi scape fiul sau fiica Sa. S-au dus în zbor zilele acestui an şi acum la sfârşit de an mă întreb, am dat oare ce am mai bun Lui Isus? Timpul, banii, atenţia, devotamentul spre cine au fost îndreptate? Lui Dumnezeu sau lumii acesteia care azi e şi mâine nu mai e?! Zeci de oameni şi-au pierdut viaţa în câteva clipe în urma prăbuşirii unui pod din Minnesota. Au fost ei oare mai păcătoşi decât noi? Domnul Isus a spus celor din vremea Lui că nu pier cei mai păcătoşi, dar dacă nu ne pocăim toţi vom pieri la fel. Anii se duc ca un sunet, dar ce sunet lăsăm noi în urma noastră? Este doar un zăngănit sau o melodie de har şi bucurie pentru cei din jurul nostru? Am înviorat noi pe cineva în acest an? Am pus noi zâmbetul pe faţa cuiva? Am adus noi alinare vre-unui suflet bolnav? Sunt multe întrebări la care fiecare răspundem cum suntem conduşi de cugetul nostru. Moise a observat cât de trecători suntem şi s-a rugat ca să fie învăţat de Domnul să numere bine zilele, să le socotească atent, căci doar aşa va avea o inimă înţeleaptă. De ce nu am face şi noi aceeaşi rugăciune? De ce nu am dori şi noi să ne evaluăm bine zilele ca să căpătăm şi noi o inimă înţeleaptă? Mulţi astăzi se bucură unii cu alţii dar nu cu Dumnezeu. De aceea vă chem pe toţi cititorii acestor rânduri să ne rugăm pentru cei ce nu iau aminte la scurtimea vieţii şi să se întoarcă la Domnul Isus. La toţi vă dorim ani mulţi cu Domnul Isus, multă sănătate să vă dea Domnul Isus, iar mâna Lui bună să vă conducă pe căile alese de El pentru fiecare dintre voi!

30 Decembrie, 2007

Matei 2:12

În urmă, au fost înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod, şi s-au întors în ţara lor pe alt drum.

Înţelepţii din Răsărit au vizitat pe Domnul Isus şi I-au adus darurile cele mai scumpe: aur, smirnă şi tămâie. Pe când se pregăteau să plece acasă, Dumnezeu le-a dat înştiinţarea să nu mai meargă pe la Irod. Ei au luat aminte şi au plecat spre ţara lor pe alt drum. De atunci şi până astăzi, mii de predicatori au îndemnat pe oameni să nu mai meargă pe calea largă, ci s-o ia pe alt drum, pe drumul ce duce în cer. Drumul pe care au venit ei a fost drumul arătat de stea. Steaua pe care au văzut-o în Răsărit i-a trimis la Ierusalim; dar nu a apărut decât după ce-au plecat de la Irod. Atunci au văzut-o şi ea i-a condus la Betleem. Domnul i-a condus pe magi şi le-a arătat calea, chiar spre casa unde era Domnul Isus. De acolo nu ni se spune unde şi pe ce drum s-au dus, dar ştim că pe la Irod nu au mai trecut. Să ne păzească şi pe noi Domnul să trecem pe la Irozii de astăzi. El să ne conducă paşii pe căile plăcute Lui. Fie ca în această zi, mergând la casa de rugăciune să fim plini de bucurie şi mulţumire că El ne-a condus cu braţul Lui puternic. Să-L rugăm pe El să ne conducă şi în noul an prin Duhul Sfânt pe fiecare dintre noi în aşa fel ca în toate să ascultăm de El!

29 Decembrie, 2007

2 Cronici 29:11

Acum, fiilor, nu mai staţi nepăsători; căci voi aţi fost aleşi de Domnul ca să staţi în slujbă înaintea Lui, să fiţi slujitorii Lui, şi să-I aduceţi tămâie.

Mai sunt doar câteva zile din acest an şi vom intra într-un an nou. Vom păşi oare cu grijă şi vom fi mai atenţi la felul cum ne împlinim chemarea noastră? Împăratul Ezechia a chemat Leviţii din vremea lui să nu mai stea nepăsători, deoarece pe ei i-a ales Domnul ca să facă slujbă înaintea Lui. Dar numai pe ei i-a ales Domnul? Nu ne-a ales oare şi pe noi? Prin har am fost şi noi aleşi pentru a sta în slujba Lui şi să-I fim slujitori credincioşi, aducându-I mulţumire şi rugăciuni în toată vremea. Am stat oare nepăsători în anul acesta? Am făcut oare tot ce a trebuit să facem? Dumnezeu ne-a ales fără nici un merit şi ne-a păstrat în har fără ca noi să fi meritat aşa ceva. Dar ca oameni credincioşi, am stat noi în slujbă înaintea Lui cu seriozitate? Să ne rugăm ca El să ne ierte şi să ne dea harul ca toţi să ne trezim din amorţeală şi să nu mai fim nepăsători faţă de lucrarea Domnului. Să-L rugăm pe Domnul să ne dea harul ca să stăm în slujba Lui, slujindu-L cu bucurie!

28 Decembrie, 2007

Ioan 1:16

Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har.

Prin naşterea Domnului Isus în lume s-a deschis un izvor de har. Harul care nu a fost prea cunoscut în vremea Vechiului Testament, prin venirea Domnului Isus a venit din abundenţă şi este nelimitat. Domnul Isus a dăruit din plinătatea Lui la toţi urmaşii Lui. El a venit în cea mai umilă formă, în starea cea mai de jos, dar în El era toată plinătatea Lui Dumnezeu. Din aceasta El ne-a dat la toţi, adică ne-a făcut părtaşi naturii divine! Am avut în noi chipul Lui Dumnezeu prin creaţie, dar prin naşterea din nou, acest chip se înnoieşte, adică se întregeşte. Aţi primit voi toţi din plinătatea Lui, adică aţi fost născuţi din nou? Dacă aţi primit prin credinţă pe Domnul Isus, atunci sunteţi beneficiarii abundenţei de har ce a adus-o Domnul Isus. Dacă nu, vă chem să vă deschideţi inima şi să vă rugaţi ca El să vă dea din plinătatea Lui, şi să vă dea şi naşterea din nou. Veţi vedea atunci măreţia harului de care a scris Ioan. Nici Ioan nu s-a născut direct în starea aceasta, ci a trebuit să meargă după Domnul Isus şi să creadă în El. Prin credinţă a ajuns să primească din plinătatea Lui, har după har. Mă rog ca El să ne dea harul Lui mai departe la toţi ca noi să răspândim în jur vestea că Domnul Isus este plinătatea Lui Dumnezeu şi că El încă dă din abundenţă harul Său la toţi cei ce se întorc la El!

27 Decembrie, 2007

Ieremia 33:15

În zilele acelea şi în vremurile acelea voi face să răsară lui David o Odraslă neprihănită, care va înfăptui dreptatea şi judecata în ţară.

Naţiunea lui Israel se destrăma văzând cu ochii. Cei din nord erau deja în Asiria. Împărăţia din sud nu era departe de a fi dusă în Babilon. Ieremia a predicat multă vreme, dar nimeni nu l-a ascultat. Timp de patruzeci de ani se pare că nu a avut nici un convertit. Profetul lacrimilor a primit descoperirea, că vor veni zile când Mesia va aduce dreptatea pe pământ. Cuvintele lui seamănă cu cele ale lui Isaia, şi la fel ca Isaia, Ieremia cuprinde panorama glorioaselor făgăduinţe ale Lui Dumnezeu pentru naţiunea lui Israel. Ieremia a descris multe din ceea ce Domnul Isus va fi când va veni pe pământ. El este adevăratul izvor de apă vie. Ceea ce Israelul a făcut a fost tragic, dar şi comic! Au abandonat Izvorul adevărat, şi apoi şi-au săpat alte fântâni crăpate care nu ţin apă, Ier. 2:13. Apoi, Domnul Isus este prezentat de Ieremia ca Bunul Păstor, adevărata Odraslă, Răscumpărătorul, Domnul Neprihănirea noastră; David regele şi Agentul Noului Legământ. În toate aceste descrieri, Ieremia a văzut vremea când Odrasla Lui David, Fiul Lui David va răsări ca dintr-un pământ uscat. Va fi fără frumuseţe sau strălucire, dar va înfăptui neprihănirea, sau dreptatea Lui Dumnezeu. Câte lucruri nu sunt drepte astăzi? De ce oare Domnul Isus nu le face toate să fie drepte? El le-a creat toate perfecte, dar diavolul şi îngerii lui au distorsionat totul. Când Domnul a venit, nu a făcut dreptate la toţi, doar la cei care au venit la El după ajutor. Deci, trebuie să mai fie o vreme când toate cuvintele Lui Dumnezeu să fie auzite şi trăite de noi, copiii lui Dumnezeu. Atunci când a venit împlinirea vremii, Domnul Isus a venit şi a adus dreptatea Lui pe pământ. Judecata o va aduce pentru toţi cei, care nu au primit dreptatea, sau neprihănirea Lui. Mă rog ca toţi să-I dăm slavă Domnului Isus pentru venirea Lui în lume, şi să lăsăm ca neprihănirea Lui să triumfe în inimile şi în vieţile noastre!

26 Decembrie, 2007

Luca 2:16

S-au dus în grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pruncul culcat în iesle.

Ciobanii din Betleem nu au visat că ei vor fi pomeniţi şi după două mii de ani! Dar nu cred că a fost Crăciun fără ca ciobanii din Betleem să nu fi fost pomeniţi. Oriunde se predică sau doar se citeşte Scriptura, ciobanii sunt pomeniţi. Şi pe bună dreptate. Dumnezeu a găsit cu cale să se descopere lor, iar ei au plecat în grabă la Betleem. Ciobanii nu au pus la îndoială cuvintele îngerului, ci au mers să vadă pe Mâtuitorul. Plecarea şi mersul lor au fost grabnice, dar nu au fost zadarnice. Ajunşi la Betleem, ei au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pe pruncul culcat în iesle. Exact cum li s-a spus! Dumnezeu a dat acelor oameni un har deosebit să fie primii care să-L vadă pe Domnul Isus. Ei au fost aleşi să fie primii care să ajungă la iesle. Credem că aceşti ciobani au dat de ştire la tovarăşii lor şi la toţi cei cu care s-au întâlnit. Ce facem noi oare? Am alergat şi noi cu aceeaşi grabă să ne închinăm înaintea Celui ce-a venit în lume pentru noi? Suntem noi gata să mergem şi să răspândim vestea cea bună că Isus a venit să aducă mântuire, şi că El mântuieşte pe oricine vine la el? Să ne rugăm ca El să ne ajute să spunem pretutindeni despre Domnul Isus!

25 Decembrie, 2007

Luca 2:10

Dar Îngerul le-a zis: “Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul...”

Astăzi este Crăciunul, când toţi oamenii ar trebui să se bucure că Domnul Isus a venit în lumea noastră! Cu mulţi ani în urmă, în noaptea în care s-a născut Domnul Isus, îngerul a adus vestea cea mai bună care s-a auzit vre-o dată pe pământ. Vestea aceasta era bună, căci venea de la Tatăl tuturor bunătăţilor, Dumnezeul plin de dragoste care a trimis pe Fiul Lui în lume pentru a ne mântui de păcatele noastre. Îngerii au spus că vestea aceea o să facă o mare bucurie la tot poporul, dar contrar la ceea ce au spus îngerii, nu toţi s-au bucurat de naşterea Domnului Isus. De fapt nici atunci şi nici astăzi nu se bucură toţi de faptul că Domnul Isus a venit în lume. Unii nu cred că au nevoie de El, iar alţii chiar dacă ar avea nevoie, sunt prea ocupaţi cu altceva pentru a mai avea timp de Domnul Isus. Irozii de atunci şi Irozii de astăzi caută să-L elimine pe Domnul Isus. Cei ce sunt credincioşi însă, cântă plini de bucurie că Isus s-a născut! Pentru ei mesajul îngerului este aşa de actual. Ei nu se tem de nici un rău căci El este cu ei. Ceea ce îngerul a spus păstorilor în noaptea aceea, Domnul Isus va spune acelora care vor fi cuprinşi de anumite frici. Nu ştiu ce “frică” este peste viaţa voastră, dar oricare ar fi, vestea bună că Isus a venit în lume trebuie să alunge orice frică. Nu trebuie să ne mai temem de nimic şi de nimeni, fiindcă Isus Cristos Domnul a zdrobit la cruce pe cel ce aduce frica, adică pe diavolul. Domnul Isus nu s-a născut doar să ne arate o viaţă, ci El şi-a dat viaţa pentru noi. După înviere El a spus ucenicilor să nu se teamă, şi de atunci şi până-n veşnicie, frica nu mai are loc în împărăţia Lui Dumnezeu! Să cântăm şi noi cu îngerii slavă Lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui!

24 Decembrie, 2007

Luca 2:7

Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat în iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.

În lumea creştină azi e ajunul Crăciunului. Se fac ultimele pregătiri, se merge cu colindul, se dau cadouri. Oamenii aleargă ca nu cumva să rămână ceva nefăcut de acest Crăciun. Dar se gândesc oare şi la Domnul Isus tot cu atâta interes cum se gândesc ca totul să fie pus la punct? Mă tem că nu. Mă tem că Domnul Isus nu are azi mai mult loc în vieţile oamenilor, decât a avut acum două mii de ani. Dacă atunci nu a avut loc, nici astăzi nu prea are loc în inimile oamenilor. Oamenilor nu le trebuie pe Cristos în Crăciun. Dacă El este în Crăciun, atunci trebuie să fim mai atenţi cu cei din jurul nostru, mai atenţi cu ceea ce facem pentru El. Dacă Domnul Isus nu ar fi în Crăciun, atunci oamenii cred că ar fi mai lejeri. Dacă nu s-ar fi născut Cristos, nu ar fi fost Crăciun! El este motivul pentru care lumea cântă şi se bucură, chair dacă mulţi uită de El. Să ne deschidem noi inimile şi să cântăm onoare şi slavă Domnului Isus că a acceptat să fie pus pe paie, El Regele măririi! Să nu uităm nici o clipă că El este Dumnezeu întrupat de dragul nostru. Fie şi această zi plină de har pentru fiecare din noi şi bucuria Domnului să fie tăria noastră!

23 Decembrie, 2007

Psalmul 132:17

Acolo voi înălţa puterea lui David, voi pregăti o candelă Unsului Meu.

În Sion va fi înălţată puterea lui David şi chiar dacă David va trece, puterea lui va rămâne în Sion. Copiii lui David au ţinut puterea pentru foarte puţin timp. Singurul care poate împlini profeţia aceasta, este Domnul Isus, Fiul lui David. El este Fiul lui David după trup, dar în acelaşi timp este Fiul Lui Dumnezeu. El va avea puterea toată în cer şi pe pământ. În orice situaţie am fi, puterea Lui ne este suficientă. Candela pregătită pentru Unsul Lui Dumnezeu, este lumina lumii, adică Domnul Isus. Ioan a scris despre Domnul Isus că vine în lume şi că El luminează pe orişicine vine la El. El dă lumină spirituală pentru ca oamenii să vadă cine sunt fără Dumnezeu şi cine pot fi cu Dumnezeu. Fără Dumnezeu suntem cei mai nenorociţi oameni. Cu El devenim cei mai fericiţi! El ne va lumina cărarea şi ne va da bucuria Lui prin aceste sărbători. Mergem astăzi la casele de rugăciune, de aceea mă rog ca toţi să înălţăm Numele Domnului Isus. Toţi să aducem mulţumiri Domnului pentru mântuirea mare adusă de Domnul Isus. Să ne pregătim de a celebra venirea harului în această lume.

22 Decembrie, 2007

Luca 1:33

Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.

Aceste cuvinte au fost parte din vestirea îngerului către Maria. Gavril i-a spus Mariei cine va fi Cel ce se va naşte prin ea. Nu ne putem imagina ce însemnătate au avut aceste cuvinte în inima Mariei. Isus va împărăţi peste casa lui Iacov...deci peste Israel! Dar de ce împărăţia Lui nu se mai termină? Toţi împăraţii au domnit şi apoi au murit, dar Acest Împărat va domni tot mereu, fără de sfârşit?! Dacă Maria era tânără cum se spune, atunci multe nu a ştiut ea despre Mesia şi nici de vremurile când El va veni. Îngerul însă nu i-a dat explicaţii, ci doar i-a spus Mariei Cine Este Cel ce va veni în lume. Maria a păstrat cuvintele în inima ei, s-a gândit mereu la ele, şi abia după 35 de ani a înţeles deplin Cine a fost Fiul ei. Când L-a văzut înviat din morţi şi înălţându-Se la cer, cred că abia atunci Maria a înţeles că El va veni să împărăţească peste Israel, iar împărăţia aceea nu se va termina niciodată! Ce har este pentru noi să fim parte din această împărăţie! Să-I dăm slavă pentru că a venit în lume şi ne-a făcut parte de harul de a fi acceptaţi ca cetăţeni în casa Lui Dumnezeu! Să ne dăm toate silinţele să trăim ca cetăţeni demni ai împărăţiei, care nu va avea sfârşit!

21 Decembrie, 2007

Psalmul 66:1

Înălţaţi Lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pământului.

Chemarea psalmistului a fost lansată cu mii de ani în urmă către toţi locuitorii pământului. Oriunde şi la orice conjunctură istorică s-ar afla cineva, chemarea e potrivită pentru toţi. Mici şi mari, tineri şi bătrâni, bogaţi sau săraci, toţi suntem chemaţi să înălţăm strigăte de bucurie către Dumnezeu. Când este oare mai potrivit să strigăm de bucurie, dacă nu la Crăciun. O cântare populară spune în versurile ei: „cântaţi toţi de bucurie, căci Cristos s-a născut.” Suntem noi oare gata să strigăm de bucurie în amintirea acelor zile când pământul a fost cercetat prin venirea Domnului în lume? Sau suntem şi noi prinşi ca cei de atunci cu lucrurile, care oricum nu au nici o valoare veşnică? Lumea din jur e în mare forfotă pregătindu-se de Crăciun, sărbătoare care de multe ori este lipsită de Cristos. Suntem noi oare, cei care ne numim creştini, mai buni decât lumea din jurul nostru? Sau spiritul vremii a răpit din inima noastră strigătul de bucurie pentru Dumnezeu şi pentru ce-a făcut El pentru noi şi anume că El ne-a trimis din cer mântuirea Sa mare? Mă rog ca Domnul să ne dea din nou dorinţa să strigăm de bucurie către Domnul pentru darul Lui nespus de mare, adică pentru Domnul Isus!

20 Decembrie, 2007

Ioan 1:17

Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos.

Ioan a văzut plinătatea Domnului Isus şi a comparat Legea cu harul, sau darul nemeritat al Lui Dumnezeu pentru noi. Legea a fost dată printr-un om muritor, dar harul a venit prin Dumnezeu Fiul care s-a întrupat. Revelaţia Legii a fost nemaipomenită în măreţie, dar revelaţia harului o întrece. Harul a fost adus împreună cu adevărul prin Domnul Isus! Ce har mare să cunoaştem pe Domnul Isus! El ne dă harul, adică favoarea Lui Dumnezeu şi apoi ne descoperă adevărul. Adevărul ce-l primim este complex. Este un adevăr cu privire la realitatea lumii Lui Dumnezeu, adică aflăm adevărul despre El. Dar este şi un adevăr care ne arată nouă înşine cine suntem noi. Suntem o nimica fără Dumnezeu, dar deosebit de valoroşi când Cristos trăieşte în noi. Harul adus prin întrupare ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu orice poftă păcătoasă, şi ne îndeamnă să trăim cu evlavie. Să ne rugăm Domnului ca El să ne ajute să nu risipim harul Lui, ci să umblăm în adevărul Lui făcând harul să se răsfrângă prin noi către alţii, care nu au primit harul Domnului Isus!

19 Decembrie, 2007

Isaia 9:6

Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.

Cu toţii ştim acest verset. Copiii l-au recitat şi îl vor recita la fiecare Crăciun. Predicatorii au predicat şi vor mai predica din acest verset la fiecare Crăciun. Şi cei mici şi cei mari au cunoştinţă de acest verset. Profetul Isaia a primit de la Domnul înştinţarea că va veni un Copil, care va fi Fiul Lui Dumnezeu şi care se va naşte dintr-o fecioară. Nici Isaia şi nici împăratul Ahaz cu care a vorbit, nu a înţeles despre ce Copil era vorba. A trebuit să treacă mai mult de şapte sute de ani, până a venit vremea ca acest Copil să vină în lume. Abia atunci s-a asociat profeţia lui Isaia cu Domnul Isus. De atunci şi până în zilele noastre, toţi oamenii asociază acest verset cu Domnul Isus. El este Cel care are domnia pe umerii Lui. De fapt toată autoritatea El o are în cer şi pe pământ! El este Minunat în totul totului tot. Tot ce spune şi face El, este minunat. El este adevăratul Sfetnic pentru sufletele noastre. Nimeni nu poate să-ţi dea sfaturile de care ai nevoie şi pe care numai El ţi le poate da. Nimeni nu-I la fel de tare ca El. Oricare ţi-ar fi povara, El este suficient de tare să ţi-o ia, de aceea lasă toată grija şi poverile tale în braţele Lui. Veacurile au fost făcute prin El, de aceea El este părintele veşniciilor. El şi numai El este adevărata pace, deoarece El este Domnul păcii! Mă rog ca Domnul să ne dea pacea Lui şi azi şi prin toate sărbătorile!

18 Decembrie, 2007

Luca 1:26-27

În luna a şasea, îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileia, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.

Aşa a început istoria Crăciunului, în Nazaretul din Galileia, în casa unei fecioare numită Maria. Nu a început nici în Ierusalim şi nici în casa unor oameni cu nume, ci a început în casa Mariei. Luca nu ne spune nici un cuvânt despre părinţii ei, sau despre fraţii şi surorile ei. Luca ne spune un amănunt şi anume că ea era logodită cu un bărbat numit Iosif din casa lui David. Dumnezeu a trimis îngerul pentru a iniţia un contact între cer şi pământ, adică între Dumnezeu şi om. Iniţiativa mântuirii Îi aparţine Lui Dumnezeu! El a trimis îngerul Gavril pentru a o înştinţa pe Maria de marele eveniment care se va întîmpla prin copilul ce ea îl va naşte şi anume mântuirea poporului Său! Maria nu a avut de unde să ştie că Dumnezeu o va alege pe ea. Nu a primit nici o înştinţare în prealabil, că va fi vizitată de îngerul Gavril. Nu e de mirat că s-a speriat. Toţi ne-am fi speriat dacă ar fi venit un înger al Domnului în camera noastră. Slavă Lui Dumnezeu că a hotărât să iniţieze acest contact între El şi noi. Slavă Lui Dumnezeu că a găsit o fecioară gata să primească provocarea Lui şi să accepte fără murmur voia Lui Dumnezeu, voie ce i-a schimbat radical viaţa şi destinul. Să mulţumim Domnului pentru planul Lui de mântuire şi pentru felul cum a lucrat pentru a-l duce la îndeplinire. Să trăim frumos făcând şi noi voia Lui în fiecare zi!

17 Decembrie, 2007

Isaia 53:2a

El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat.

Domnul Isus a venit în lume în cea mai umilă formă. Apostolul Pavel a scris despre acest lucru în Filipeni 2:6-8. În acest text Apostolul Pavel a demonstrat umilinţa şi ascultarea Domnului Isus. Isaia a văzut evenimentul cu mulţi ani înainte de venirea Domnului Isus, şi el a scris despre acest eveniment pentru ca noi toţi să fim asiguraţi că Cel ce-a murit la Cruce este acelaşi cu cel ce-a înviat. Domnul Isus a venit în lume ca sărac şi a crescut în casa unor oameni săraci, dar a îmbogăţit şi îmbogăţeşte pe toţi care vin la El. Pentru speranţele lui Israel, Domnul Isus era o odraslă slabă. Venea din Nazaret şi din ce familie? Era exact ca un Lăstar dintr-un pământ uscat. Dar noi ştim că toate acestea au fost doar ceea ce oamenii au văzut. El era Dumnezeu din Dumnezeu adevărat, care a lăsat gloria ca să vină la noi. El nu s-a temut să coboare în lume chiar dacă a ştiut exact ce o să I se întâmple. A venit căci ne-a iubit şi nu a vrut ca noi să rămânem în moarte veşnică. Începem o nouă săptămână, de aceea mă rog ca Domnul să ne dea bucurie că Isus a venit şi chiar dacă nu a impresionat la acea venire, a doua venire va fi spectaculară...cum iese fulgerul de la răsărit aşa va fi la venirea Fiului Omului. Să-I dăm toată cinstea şi să-L onorăm prin traiul nostru înaintea Lui!

16 Decembrie, 2007

Evrei 1:2

La sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.

Dumnezeu ne-a vorbit în multe feluri şi în multe rânduri, dar niciodată aşa de clar cum ne-a vorbit prin Fiul. Când a venit vremea, Dumnezeu a trimis în lume pe Domnul Isus, ca El să ne descopere pe Tatăl. Domnul Isus a vorbit în aşa fel, încât duşmanii Lui au recunoscut că nu a vorbit nimeni ca El. Alţii au spus că El a vorbit cu putere şi cu autoritate, nu cum vorbeau Fariseii lor. Domnul Isus a fost pus moştenitor al tuturor lucrurilor, adică tot ce există este al Lui. Nu este absolut nimic care să nu aparţină Domnului Isus! Veacurile au fost create tot prin Domnul Isus! Prin El s-a stabilit succesiunea timpului pe acest pământ. Am luat noi însă aminte la vorbirea Lui? Am pus noi la inima cuvintele Lui? Să nu fim ca cei din vremea Lui care L-au respins şi nu au vrut ca El să fie Împărat peste ei. Să mergem la casa de rugăciune cu inimile pline de bucurie că Dumnezeu ne-a vorbit prin Fiul şi e gata să ne mai vorbească! Să ne rugăm ca El să ne facă tot mai ascultători şi împlinitori ai Cuvântului Său!

15 Decembrie, 2007

Isaia 56:1

Aşa vorbeşte Domnul; „Păziţi ce este drept, şi faceţi ce este bine; căci mântuirea Mea este aproape să vină, şi neprihănirea Mea este aproape să se arate.”

Profetul Isaia a vestit poporului său că mântuirea Lui Dumnezeu era aproape de a ajunge la ei, iar neprihănirea Lui urma să se manifeste cât de curând. Dar au trecut anii până când a venit Mântuitorul care a adus mântuirea şi totodată şi nepihănirea! Dumnezeu a chemat poporul să facă ce este bine şi să păzească dreptatea şi cred că ni se potrivesc şi nouă aceste lucruri. Noi am primit mântuirea şi am fost socotiţi neprihăniţi, dar tot nu facem tot ce e bine. De câte ori nu călcăm noi ce este drept şi facem ce este strâmb? Ne apropiem tot mai mult de celebrarea venirii Domnului Isus în lume. Suntem oare mai dornici de a păzi ce este drept? Suntem mai îndreptaţi spre a face bine? Să ne rugăm Domnului ca El să ne dea putere să păzim şi să împlinim poruncile Lui. Harul Lui să ne ajute să facem tot ce e bine, ferindu-ne şi de ceea ce ni se pare că este rău.

14 Decembrie, 2007

Ioan 1:2

El era la început cu Dumnezeu.

Ce simple şi ce profunde cuvinte cu privire la eternalitatea Domnului Isus! Oameni de ştiinţă, precum şi alţii prin mai multe filme, încearcă şi la acest Crăciun să discrediteze realitatea venirii Domnului Isus în lume. De fapt, sunt unele lucrări care neagă flagrant chiar şi existenţa Domnului Isus. Nu e nimic nou, dar mă tem că sunt şi între credincioşi, unii care se lasă duşi în rătăcire de aceste curente. Ioan nu avea astfel de probleme. El a scris celor din secolul întâi, că Domnul Isusu era la început cu Dumnezeu. De când ne putem imagina noi şi mult înainte de acea vreme, El era cu Dumnezeu. El nu a fost creat mai târziu, şi nici nu a fost ridicat la rang de Dumnezeu pe parcurs, ci El a fost de la început cu Dumnezeu! Aceasta ne dă nouă asigurarea că El nu este un om elevat la nivelul Lui Dumnezeu, ci este din veşnicie Dumnezeu! Dar, deşi era la început cu Dumnezeu, El a venit să fie cu noi, ca să ne ducă şi pe noi lângă Dumnezeu. Fie ca şi astăzi să ne încredem în El şi să-L slăvim în tot ce facem. Să-I aducem inima ca mulţumire că a venit să fie cu noi până la sfârşitul veacurilor.

13 Decembrie, 2007

Psalmul 72:8

El va stăpâni de la o mare la alta, şi la Râu până la marginile pământului.

Oricât de mari au fost toţi împăraţii lumii, nici unul nu a stăpânit de la o mare la alta, dar de la Eufrat până la marginile pământului, nici atât. Unul singur se califică pentru a fi acest Împărat şi anume, Domnul Isus. Doar El va stăpâni peste tot pământul. Lui I s-a dat toată puterea, în cer şi pe pământ. Dar înainte de a primi această autoritate sau putere, Domnul Isus a trebuit să vină în această lume, să se smerească făcându-se asemenea oamenilor, şi să fie ascultător până la moarte. El de bună voie a venit la noi, deşi a fost deplin conştient înainte de toţi vecii, că deznodământul de pe acest pământ va fi moartea! Dar moartea Lui nu a pus capăt domniei Lui, ci prin moartea şi învierea Lui, Domnul Isus a pus bazele cerului nou şi ale pământului cel nou! Pănă atunci, noi suntem chemaţi la pocăinţă şi să ducem vestea că El va veni a doua oară să-Şi ia Biserica. Să umblăm şi astăzi cu speranţa că El va veni!

12 Decembrie, 2007

Ioan 8:58

Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, Eu sunt.”

Domnul Isus a existat din veşnicie, El nu are început şi nici sfârşit! Domnul Isus avea doar 30-32 de ani şi fariseii râdeau de El că, deşi nu avea nici cincizeci de ani, El spunea că l-a văzut pe Avraam. Ei nu puteau crede că, acest rabin din Nazaret poate fi Mesia cel mult aşteptat. Pentru ei era foarte greu de conceput ca acest străin din Galileia să fie cel care va aduce împărăţia Lui Dumnezeu pe pământ. Domnul Isus le-a răspuns cu afirmaţia cea mai puternică posibilă, „adevărat, adevărat vă spun”...pentru a le arăta veracitatea cuvintelor Lui. El a fost şi este înainte de toţi vecii. Înainte de naşterea Lui Avraam El a fost şi este veşnic! El nu a început să fie la Betleem, ci a existat dintotdeauna. Să fim plini de încredere, şi să-I mulţumim Domnului că a venit la noi ca să ne arate calea spre cer. Dar nu doar ne-a arătat-o, ci ne-a pus pe ea şi ne conduce în fiecare zi mai aproape de cer. Să nu ne pierdem curajul, căci El este permanent cu noi prin orice circumstanţe vom trece!

11 Decembrie, 2007

Daniel 9:9

La Domnul, Dumnezeul nostru, însă, este îndurarea şi iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit.

Când profetul Daniel a aflat că vremea robiei era pe sfârşit, s-a rugat pentru poporul lui, mărturisind el păcatele poporului. În contrast cu necredincioşia poporului ales, Daniel a observat marea îndurare pe care Dumnezeu a avut-o pentru poporul Lui. Daniel şi-a exprimat convingerea lui personală că la Dumnezeu se află şi îndurarea şi iertarea. El şi-a dat seama că poporul lui s-a răzvrătit împotriva Lui Dumnezeu, de aceea nu a cerut nimic altceva de la Domnul, decât îndurare. El a dorit ca Domnul să ierte vina poporului şi să aducă eliberarea lor din robia babiloneană. Daniel a fost dus ca tânăr în Babilon, iar în Babilon a trăit o viaţă exemplară, dar cu toate acestea el s-a identificat cu poporul lui. El nu s-a pus deoparte spunând că doar alţii au păcătuit, ci s-a inclus şi pe el. Să ne rugăm şi noi la fel pentru poporul nostru ca Domnul să aducă eliberarea din robia păcatului şi pentru neamul românesc. Să ne rugăm ca Domnul să dea îndurare şi iertare şi neamului nostru. El să ne ajute să fim oameni rugativi ca Daniel şi să mijlocim mereu pentru poporul nostru.

10 Decembrie, 2007

Luca 1:30

Îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.

Îndurarea Lui Dumnezeu s-a revărsat din neam în neam peste toţi cei care s-au temut şi se tem de El. Dumnezeu a fost îndurător cu poporul Israel chiar şi atunci când ei au fost răi şi neascultători. Dumnezeu i-a pedepsit, însă nu şi-a îndepărtat îndurarea de la ei. Tot la fel ni s-a arătat şi nouă îndurarea Lui. Prin venirea Domnului Isus în lume, noi cei din epoca harului am primit îndurarea Lui Dumnezeu, îndurare care nu se termină, ci se înnoieşte în fiecare dimineaţă. Este foarte important să nu uităm că doar cei ce se tem de El primesc îndurarea Lui, adică cei care umblă în frica de Domnul! Începem o nouă săptămână care ne va oferi fel de fel de surprize, dar dacă ne temem de Domnul, îndurarea Lui ne va fi îndeajuns. Să ne rugăm ca El să ne dea tăria să umblăm în frica de Domnul ca să gustăm din îndurarea Lui şi astăzi şi până-n ziua revenirii Lui!

09 Decembrie, 2007

Numeri 24:17a

Îl văd dar nu acum, Îl privesc , dar nu de aproape!

În fiecare an, copiii Lui Dumnezeu îşi amintesc evenimentele din vremea venirii Domnului Isus pe pământ. Copiii se bucură în anticiparea primirii cadourilor, iar cei mari aleargă să le cumpere aceste cadouri! Printre multe istorisiri de Crăciun se află şi ghicitorul păgân chemat să blesteme pe Israel, adică Balaam. An de an ne amintim de el, dar nu atât de dorinţa lui de câştig, cât despre profeţia pe care Dumnezeu i-a dat-o să o spună împăratului Moabului. Aceste câteva cuvinte ne spun nouă că Domnul Isus era văzut de departe, deoarece au trecut câteva mii de ani de la această profeţie până la evenimentul din Betleem. La apropierea acestui Crăciun vă întreb pe toţi cei care citiţi aceste rânduri: Îl vedeţi voi pe Isus? Îl priviţi voi de aproape sau tot departe e de voi? Ghicitorul nu l-a văzut atunci, iar privirile lui au rătăcit departe prin pânza vremii pentru a zări Steaua din Iacov. Noi ne uităm spre iesle, Îl vedem noi oare? Înţelegem noi umilinţa şi dragostea Lui? Mă rog Domnului ca El să ne dea harul să-L vedem acum şi chiar astăzi să vină în inima noastră şi să privim ţintă la El şi El să ne fie aproape la fiecare!

08 Decembrie, 2007

Ioan 1:5

Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.

Vestea cea mai bună este că în lumea plină de întuneric a venit lumina Lui Dumnezeu. Lumina a venit şi întunericul a încercat să o biruiască, dar nu a putut. Slavă Lui Dumnezeu că lumina Lui nu a putut şi nu va putea fi biruită! Cei care au locuit în întuneric şi în umbra morţii au văzut lumina Domnului răsărind pe pământ şi luminând pe orice om. Forţele întunericului s-au adunat să biruiască această lumină dar nu au putut. Ce învăţăm noi de aici? Oricât de mică ar fi lumina, ea este cea care biruieşte, şi nu întunericul! Chiar dacă întunericul pare că biruieşte, adevărata biruinţă aparţine luminii! Cei care sunteţi în locuri întunecate şi nu aveţi prea mult curaj, nu uitaţi o simplă lumânare împrăştie orice beznă, oricât de densă ar fi! Să nu ne lăsăm intimidaţi de încercările întunericului, căci nu ele vor birui, ci lumina va avea ultimul cuvânt! Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute ca să umblăm şi astăzi în lumina Lui!

07 Decembrie, 2007

Isaia 49:8

Aşa vorbeşte mai departe Domnul: „La vremea îndurării Te voi asculta, şi în ziua mântuirii Te voi ajuta; Te voi păzi şi Te voi pune să faci legământ cu poporul, să ridici ţara şi să împarţi moştenirile pustiite.”

Dumnezeu a promis Robului Său că, deşi va fi dispreţuit de popor, în ziua îndurării, exact atunci când Domnul se va îndura de neamul omenesc, atunci Robul Domnului va avea nevoie de a fi ascultat de Tatăl! Atunci I-a trebuit ajutor căci El împăca lumea cu Sine! Ce mare har ca Dumnezeu să se îndure de noi, iar îndurarea Lui să lase ca Fiul Lui Să vină în lume, lumea să-L respingă, iar noi să fim în legământ veşnic împreună cu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Domnul Isus a venit să facă legământ cu poporul şi El a instituit legământul cel nou. În viitor, El va ridica ţara lui Israel şi tot El va împărţi moştenirile pustiite ale casei lui Israel. Domnul Isus ne-a adus şi nouă vremea îndurării, El a început anul de îndurare pentru toţi cei care cred în El. Anul Lui de îndurare nu se termină niciodată, ci doar atunci când El va reveni. El ne va ajuta şi ne va păzi prin orice încercare vom fi. Să ne încredem în El pe deplin şi să-I aducem slavă prin tot ce spunem şi facem!

06 Decembrie, 2007

Ioan 1:3

Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.

Domnul Isus a existat din veşnicie, El a fost la început cu Dumnezeu. Tot ceea ce există a fost făcut prin El. Domnul Isus nu a început existenţa Lui la Betleem, ci El a existat din totdeauna.
Lumile pe care le vedem şi pe care nu le vedem, El le-a creat. Atât macrocosmosul cât şi microcosmosul au fost făcute de El. Ioan scrie că nimic din ce a fost făcut nu a fost făcut fără El. Absolut totul a fost făcut de El! Dar cu toate acestea, El s-a întrupat, s-a limitat pe El Însuşi pentru a putea fi un Mare Mântuitor pentru noi. Contemplând la măreţia Domnului Isus, să nu uităm că de dragul nostru a lăsat toată slava şi a venit printre noi, ca apoi noi să putem ajunge printre sfinţi! El cel mai sfânt şi glorios a venit între păcătoşi, ca apoi păcătoşii să aibe drept la pomul vieţii. Noi nu am apărut la întâmplare, ci El ne-a făcut după chipul şi asemănarea Lui Dumnezeu! Să ne închinăm înaintea Lui şi să-I dăm slavă că deşi El este Creatorul, a venit touş în lumea creată de El ca să moară şi astfel să ne ducă înapoi la Dumnezeu!

05 Decembrie, 2007

Psalmul 86:5

Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi, şi plin de îndurare cu toţi cei ce Te cheamă.


Psalmistul David se încredea în Domnul, deoarece el a cunoscut caracterul Lui Dumnezeu. Ce bun a fost Domnul cu poporul Său! Chiar dacă ei nu au fost întotdeuna cei mai credincioşi, totuşi Dumnezeu nu i-a abandonat, ci El a fost bun cu ei, gata să-i ierte. El nu a ţinut şi nici
nu ţine în seamă păcatele celor ce strigă după iertarea Lui. El este plin de îndurare cu toţi cei care-L cheamă. Ce bun este Domnul! Nu-i nici o mirare că Apostolul Pavel a insistat la rândul lui ca toţi cei care se numesc Creştini să caute să cunoască ce înseamnă să primeşti bunătatea Domnului. David a cunoscut bunătatea Lui Dumnezeu în multe situaţii din viaţa Lui. De multe ori Saul a vrut să-l omoare, dar Domnul a fost îndurător şi l-a scăpat de mâna lui Saul. Filistenii au căutat mereu să facă rău lui David, dar Domnul a fost cu David şi l-a scăpat. Domnul este şi cu cei care astăzi vor chema Numele Lui. Vom fi noi din aceia care vom striga la Domnul? Să ne rugăm ca bunătatea Lui s-o reverse peste noi şi în această zi şi până-n dimineaţa cea mai glorioasă a sfintei învieri!

04 Decembrie, 2007

Luca 1:6

Amândoi erau neprihăniţi înaintea Lui Dumnezeu, şi păzeau toate poruncile şi toate rânduielile Domnului.

Zaharia şi Elisaveta erau oamenii despre care Cuvântul Domnului spune aceste cuvinte nemaipomenite! Tot poporul Israel era în întuneric spiritual înainte de venirea Domnului Isus în lumea noastră. În mijlocul lor era însă o familie de oameni care trecuseră de prima tinereţe, dar care erau de o statură spirituală deosebită. Nu numai unul din ei era neprihănit, ci amândoi erau neprihăniţi. El era preot, dar s-a ocupat ca şi ea să fie în acelaşi tempo cu el. El nu a luat-o înainte şi nici n-a spus, dacă ea poate să ţină pasul, e bine, dacă nu...treaba ei! Biblia spune că amândoi erau neprihăniţi înaintea Domnului! Ce imagine frumoasă şi provocativă pentru fiecare din noi cei care, deşi am fost socotiţi neprihăniţi prin credinţă, trebuie să trăim în fiecare zi această neprihănire! Ei nu au cunoscut pe Domnul Isus şi harul Lui, ci doar Legea, dar pentru ei Legea era cu adevărat lege! Ei păzeau toate poruncile şi rânduielile Domnului. Ei nu se abăteau de la nici una. Fie ca şi în acest an când ne amintim din nou de povestea acestor oameni sfinţi, vieţile lor să ne provoace să fim şi noi ca ei! Să căutăm ca toţi să fim neprihăniţi, şi atât soţii cât şi soţiile să păzim poruncile Domnului şi să nu ne abatem de la orânduirile Lui.

03 Decembrie, 2007

Psalmul 9:2

Voi face din Tine bucuria şi veselia mea, voi cânta Numele Tău, Dumnezeule Prea Înalte.

Psalmistul David a cântat Numele Domnului în orice vreme. Pentru el nu a fost altceva în lume care să-i aducă bucurie, căci Domnul era bucuria şi veselia lui. Toţi cei care-L cunosc pe Domnul trebuie să aibe aceeaşi atitudine. Nici nu s-ar putea să fie altfel. David a trăit cu o mie de ani înainte de Domnul Isus, dar cu toate acestea el a făcut din Dumnezeu culmea bucuriei lui. Noi trăim după Golgota, după învierea Domnului Isus. Suntem noi oare la fel ca şi David? Este Domnul bucuria şi veselia noastră? Cântăm noi fără încetare Numele Domnului Cel Prea Înalt? Începem o nouă săptămână, de aceea mă rog ca Domnul să ne dea harul să nu căutăm altă bucurie, ci să ne bucurăm şi să ne veselim în Domnul. Vă chem pe toţi să umblăm pe căile Lui cu bucurie şi veselie aducându-I cinste prin tot ce facem.

02 Decembrie, 2007

1 Corinteni 15:57

Dar mulţumiri fie aduse Lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Cristos!

Apostolul Pavel a izbucnit mereu în mulţumire către Dumnezeu după ce a înţeles ceea ce a făcut Domnul pentru noi. Pentru el a însemnat enorm de mult să înţeleagă că nu e posibil ca noi să fim înfrânţi! Ce făgăduinţă binecuvântată! Dumnezeu a rânduit ca biruinţa Domnului Isus să nu se limiteze doar la El, ci să se aplice la toţi cei care vor crede în Numele Lui. Noi suntem biruitori, sau cum scrie în Romani, noi suntem mai mult decât biruitori, dar tot prin Domnul nostru Isus Cristos! Pentru cei credincioşi, înfrângerea nu ar trebui să fie în vocabularul lor! Nu pentru că ei ar fi tari şi mari, ci pentru că Domnul Isus a biruit totul, iar biruinţa Lui ni se aplică şi nouă! Dar de ce oare nu biruim noi totul? De câte ori nu am fost noi înfrânţi? Dumnezeu a făcut totul şi ne-a dat biruinţa, dar noi ce facem? Nu cumva dăm voie vrăjmaşului să ne doboare cu propriile noastre arme? Nu cumva am adormit când trebuia să veghem? Să ne rugăm Domnului ca El să ne înţelepţească să umblăm în biruinţa ce El a câştigat-o pentru noi!

01 Decembrie, 2007

Ieremia33:15

În zilele acelea şi în vremurile acelea voi face să răsară lui David o Odraslă neprihănită, care va înfăptui dreptatea şi judecata în ţară.

Naţiunea lui Israel se destrăma văzând cu ochii. Cei din nord erau deja în Asiria. Împărăţia din sud nu era departe de a fi dusă în Babilon. Ieremia a predicat multă vreme, dar nimeni nu l-a ascultat. Timp de patruzeci de ani se pare că nu a avut nici un convertit. Profetul lacrimilor, a primit descoperirea că vor veni zile când Mesia va aduce dreptatea pe pământ. Cuvintele lui seamănă cu cele ale lui Isaia, şi la fel ca Isaia, Ieremia cuprinde panorama glorioaselor făgăduinţe ale Lui Dumnezeu pentru naţiunea lui Israel. Ieremia a descris multe din ceea ce Domnul Isus va fi când va veni pe pământ. El este adevăratul izvor de apă vie. Ceea ce Israelul a făcut, a fost tragic, dar şi comic! Au abandonat Izvorul adevărat, şi apoi şi-au săpat alte fântâni crăpate care nu ţineau apă, Ier. 2:13. Apoi, Domnul Isus este prezentat de Ieremia ca Bunul Păstor,adevărata Odraslă, Răscumpărătorul, Domnul Neprihănirea noastră; David regele şi Agentul Noului Legământ. În toate aceste descrieri, Ieremia a văzut vremea când Odrasla Lui David, Fiul Lui David va răsări ca dintr-un pământ uscat. Va fi fără frumuseţe sau strălucire, dar va înfăptui neprihănirea, sau dreptatea Lui Dumnezeu. Câte lucruri nu sunt drepte astăzi? De ce oare Domnul Isus nu le face toate să fie drepte? El le-a creat toate perfecte, dar diavolul şi îngerii lui au distorsionat totul. Când Domnul a venit, nu a f[cut dreptate la toţi, doar la cei care au venit la El după ajutor. Trebuie deci să mai fie o vreme când toate cuvintele Lui Dumnezeu să fie auzite şi trăite de noi, copiii lui Dumnezeu. Atunci când a venit împlinirea vremii, Domnul Isus a venit şi a adus dreptatea Lui pe pământ. Judecata o va aduce pentru toţi cei care nu au primit dreptatea, sau neprihănirea Lui. Mă rog ca toţi să dăm slavă Domnului Isus pentru venirea Lui în lumea noastră!

30 Noiembrie, 2007

Apocalipsa 7:16

Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogorî nici soarele, nici vre-o altă arşiţă.

Domnul Isus a plecat în cer pentru a ne pregăti un loc. După moartea şi învierea Lui, Domnul Isus a fost înălţat la cer şi de acolo urmează să vină a doua oară pe pământ. Ioan a văzut viitorul prin revelaţia ce i s-a dat în Apocalipsa, dar ceea ce cred că a fost mai impresionant a fost acest verset.
Câte zile şi nopţi o fi suferit chiar Ioan în insula Patmos! De câte ori nu s-a culcat flămând şi ars de sete. Soarele era puternic şi dogora peste cei care lucrau şi nu aveau cum să se dea la o parte. Persecutorii lor aşa credeau că vor frânge credinţa celor care erau acolo, dar nu au reuşit să o facă.
Nu avem garanţia că pe partea aceasta de lume se va schimba ceva în bine, dar ştim că dincolo nu va ajunge nimeni, decât acei care s-au încrezut în Numele Lui! De ce mai neglijează unii oameni mântuirea? De ce chiar credincioşii nu se bucură în încercări ştiind ce le-a pregătit Domnul în veşnica Lui împărăţie? Să ne uităm cu bucurie şi să zicem fără încetare: mărit să fie Domnul! Fie Domnul lăudat şi astăzi şi-n veci de veci!

29 Noiembrie, 2007

Iov 7:17

Ce este omul, ca să-Ţi pese atât de mult de el, ca să iei seama la el?

Atât Iov, cât şi David s-au întrebat ce este omul. Amândoi au vrut să vadă de ce Dumnezeu îl cercetează pe om cu atâta grijă şi de ce-l bagă aşa de mult în seamă? E mare taina aceasta şi este ascunsă de mintea omului. Cum de un Dumnezeu atotputernic, atotprezent şi atotştiutor, se ocupă de o fiinţă limitată cum este omul? Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea Lui. De aceea, --din pricina chipului divin,-- se interesează Dumnezeu de om. Deoarece suntem din neamul Lui, de aceea Îi pasa aşa mult de noi, de aceea ne ia în seamă. E o mare onoare să fim din neamul Lui şi să purtăm în noi chipul Lui Dumnezeu! Ne purtăm oare ca atare? Suntem conştienţi că noi Îl reprezentăm pe Dumnezeu în lume? Să-I mulţumim Domnului că-i pasă de noi, că ia seama la noi şi la nevoile noastre. Să ne rugăm ca El să ne ajute să ne purtăm cu cinste ca să determinăm pe cei din jur să-L slăvească pe Tatăl nostru care este în ceruri!

28 Noiembrie, 2007

Marcu 10:40

Cine nu este împotriva noastră, este pentru noi.

Ioan a spus Domnului Isus că a văzut pe cineva scoţând demoni în Numele Lui şi l-a oprit, deoarece nu venea după ei. Ioan nu avea probleme că omul a scos demoni, chiar şi în Numele Domnului Isus, ci avea probleme că nu mergea cu grupul lor de ucenici. El nu-şi putea imagina ca cineva să creadă în Domnul Isus şi să nu se asocieze cu ei. Domnul Isus a spus ucenicilor să nu oprească pe astfel de lucrători. Dacă ei s-au încrezut în Numele Lui pentru a scoate demoni, înseamnă că ei au recunoscut puterea Domnului Isus asupra demonilor. Ei poate au văzut chiar pe Domnul Isus eliberând oameni din închisoarea demonilor. Domnul Isus a enunţat principiul care are valabilitate pentru veci de veci. Nu eşti împotriva la ceea ce face şi spune Domnul Isus? Dacă nu eşti împotrivă, înseamnă că eşti pentru El. Domnul Isus a asigurat pe ucenici că vor fi din aceia care vor fi diferiţi de ei dar în esenţă vor fi ca ei. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea sensibilitate spirituală să fim totdeauna de partea Lui. Să facem totul ca Numele Lui să fie slăvit!

27 Noiembrie, 2007

Psalmul 27:1

Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?

Psalmistul David a pus aceste întrebări retorice pentru a ne arăta confidenţa ce o avea el în Domnul. În lumea întreagă el nu avea de cine să se teamă sau să-i fie frică. De întuneric nu se mai temea, căci Domnul era lumina lui. De condamnare nu avea teamă, deoarece Domnul era mântuirea lui! Când era să se clatine, nu avea teamă, căci Domnul era sprijinitorul vieţii lui! Ce har să fi plin de încredere în Domnul! Suntem noi oare la fel de încrezători în Domnul cum a fost David? Dacă El ne este lumină şi mântuire, atunci trebuie să nu avem nici o frică! Când Domnul ne este sprijinitorul vieţii, atunci orice armată s-ar ridica împotriva noastră, noi tot plini de încredere ar trebui să fim. Prieteni dragi care citiţi aceste rânduri, este Domnul lumina şi mântuirea voastră? Vă sprijiniţi voi pe Domnul în orice vreme? Mă rog Domnului ca El să ne dea la toţi înţelepciune să-L luăm pe El ca lumină şi mântuire. Să nu ne ducem după altcineva sau altceva, căci nu este nimeni ca El! El este singurul Mântuitor şi sprijinul Lui e sigur!

26 Noiembrie, 2007

2 Corinteni 5:9

De aceea ne silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă fie că suntem departe de casă.

Apostolul Pavel a scris celor din Corint că dorinţa de a fi plăcuţi Lui Dumnezeu! Dumnezeu ne-a chemat ca noi să nu ne uităm unde suntem, ci în orice loc am fi, să-I fim plăcuţi Lui. Nu este cel mai simplu lucru să fie cineva pe placul Lui Dumnezeu. Cei care nu au fost atenţi în trecut cu Domnul, au avut de suferit, dar cei care I-au fost pe plac au devenit prieteni cu El. În epoca bisericii, toţi ar trebui să facem ce-a făcut Apostolul Pavel, şi anume să ne silim să facem eforturi pentru a fi în totul totului tot pe placul Lui Dumnezeu. Nu o vom face pentru a câştiga mântuirea, ci o vom face pentru că suntem mântuiţi! Începem o nouă săptămână, de aceea vă îndemn să ne uităm atenţi la căile noastre ca să nu facem nimic ce nu-I pe placul Domnului. Să ne rugăm ca El să ne ajute ca în tot ce suntem şi facem să-I fim pe plac!

25 Noiembrie, 2007

Psalmul 97:12

Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul, şi măriţi prin laudele voastre sfinţenia Lui.

Ce chemare minunată ne face psalmistul în această zi! Înainte de toate, psalmistul ne numeşte „neprihăniţi,” şi suntem neprihăniţi, deoarece El ne-a socotit neprihăniţi prin credinţă în Domnul Isus. Pe noi cei păcătoşi, Dumnezeu ne-a socotit neprihăniţi prin harul adus de Domnul nostru care Şi-a dat viaţa ca noi să fim primiţi de Tatăl! Chemarea dintâi este să ne bucurăm în Domnul şi să nu căutăm alte bucurii din lumea aceasta, ci bucuria noastră să fie în El. Cei care se bucură în Domnul, îşi dau seama foarte repede că de fapt aceasta este singura bucurie reală şi care rămâne. Bucuriile din lumea aceasta, pe lângă faptul că nu sunt veritabile, mai sunt şi foarte trecătoare. Apoi, psalmistul ne cheamă să mărim sfinţenia Lui Dumnezeu! Prin laudele pe care le aducem Lui Dumnezeu, noi mărim sfinţenia Lui. Dumnezeu este sfânt! Înainte de orice, Dumnezeu este sfânt, iar noi trebuie să mărim sfinţenia Lui! Să mergem la casa de rugăciune cu dorinţa ca împreună cu toţi neprihăniţii să lăudăm pe Domnul mărindu-I sfinţenia Lui!

24 Noiembrie, 2007

2 Corinteni 11:30

Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea.

Apostolul Pavel a avut mari încercări în biserica din Corint. Acei oameni mereu căutau să-l pună în conflict cu alţi lucrători ai Evangheliei. Dar, deşi s-a încercat, Apostolul Pavel nu a vrut să intre în acea cursă, ci mai degrabă a recurs la a nu se lăuda. Ceilalţi se lăudau cu performanţele lor, dar Apostolul Pavel a ales să se laude cu slăbiciunile lui. Cine se laudă cu slăbiciuni? Majoritatea dintre noi ne lăudăm cu performanţele şi realizările noastre, iar slăbiciunile căutăm să le ascundem. Apostolul Pavel a dovedit însă că în slăbiciune e mai tare, decât atunci când s-ar etala pe sine însuşi! El a fost un om de o tărie de caracter nemaipomenită! Puţini oameni au fost ca el, dar el nu s-a lăudat decât cu slăbiciuni. De ce oare? Cred că Apostolul Pavel a dorit ca Domnul Isus şi harul Lui să fie văzute clar în viaţa Lui. Dacă el şi-ar fi trâmbiţat isprăvile lui, harul nu mai era vizibil, dar prin slăbiciuni, harul a strălucit aşa de frumos. Ce ne animă pe noi? Lauda cu realizările noastre, sau lauda harului Lui Cristos care se vede în slăbiciunile noastre? Să ne ajute Domnul să nu ne punem încrederea deloc în noi, ci în toate se ne încredem în El şi în puterea tăriei Lui!

23 Noiembrie, 2007

Psalmul 118:28

Tu eşti Dumnezeul meu, şi eu Te voi lăuda; Dumnezeule, Te voi prea mări.

Astăzi toată lumea va alerga la magazine pentru a găsi lucruri mai ieftine. Mulţi se vor scula dis de dimineaţă pentru acest lucru, iar alţii vor alerga dintr-un loc într-altul pentru a găsi cel mai ieftin lucru. Nu e nimic rău cu acest lucru, dar mă gândesc dacă acest iureş ne poate învăţa ceva. Alergăm noi oare după Dumnezeu aşa cum alergăm după lucruri mai reduse la preţ?
Psalmistul a scris că Domnul era Dumnezeul lui, iar lucrul acesta îl îndemna să-L laude şi să-L preamărească! Dumnezeu este singurul care merită să fie lăudat şi preamărit. El a alcătuit în Sine Însuşi planul de mântuire şi tot El ne poartă de grijă în fiecare zi. Să continuăm să fim mulţumitori Domnului, pentru tot ce este şi face El pentru noi. Să spunem şi noi fără încetare: mărit să fie Domnul!

22 Noiembrie, 2007

1 Tesaloniceni 5:18

Mulţumiţi Lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia Lui Dumnezeu,în Cristos Isus, cu privire la voi.

În America, astăzi este Ziua Mulţumirii, zi în care cei mai mulţi se adună cu familiile lor pentru a mulţumi Lui Dumnezeu. Ce îndemn frumos avem astăzi din partea marelui Apostol Pavel! Împrejurările în care noi ne găsim sunt diferite de circumstanţele în care Pavel se găsea când a scris aceste rânduri. El nu a avut nimic din ceea ce noi avem astăzi, dar avem noi oare astăzi ce-a avut el atunci? “Să-I cântăm un aleluia şi un mulţumesc frumos, căci lauda şi mulţumirea, Îl slăveşte pe Cristos,” a scris un poet contemporan. Cei care aduc mulţumiri Domnului aceia recunosc că de la El vin toate binecuvântările şi că doar El satisface sufletul lor. Sfântul Pavel a spus din partea Domnului să mulţumim pentru toate lucrurile şi cred că sunteţi din aceia care vă întrebaţi, “trebuie să mulţumim şi pentru cele rele?” Pavel a scris bisericii din Roma că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, deci nu sunt lucruri ‘rele’ în viaţa noastră! Toate au scop bine definit de Tatăl nostru care este în ceruri.
Voia Lui Dumnezeu este ca noi să mulţumim Lui Dumnezeu pentru felul minunat cum orchestrează toate evenimentele şi toate lucrurile din viaţa noastră. Domnul Isus ne-a descoperit voia Lui Dumnezeu, de aceea să ne dăm toate silinţele ca zilnic să-I mulţumim Lui Dumnezeu pentru toate lucrurile! E ziua mulţumirii...am mulţumit noi oare astăzi Lui Dumnezeu? Ţinem noi minte toate binecuvântările Lui sau am omis ceva? Să-I aducem slavă şi mulţumire, să facem voia Lui întotdeauna şi să-L binecuvântăm în veci de veci!

21 Noiembrie, 2007

Psalmul 93:4

Dar mai puternic decât vuietul valurilor năpraznice ale mării, este Domnul în locurile cereşti.


Domnul Dumnezeu este împărat peste tot universul. El domneşte îmbrăcat cu măreţie şi cu putere. Mările pot să fie învolburate oricât de mult şi totuşi mai puternic este Domnul! Valurile mărilor răstoarnă vapoare uriaşe şi inundă oraşe întregi. E ceva normal să vedem în valurile mărilor forţe nebănuite, dar mult mai normal ar fi, dacă am recunoaşte la fiecare pas măreţia Lui Dumnezeu. Psalmistul nu s-a îndoit de loc de puterea Lui Dumnezeu. Pentru el era de neimaginat ca cineva să vorbească că nu există Dumnezeu, sau că Dumnezeu ar fi tot una cu zeii din ţările învecinate cu Israelul de atunci. Credem noi cu aceeaşi convingere că nu-i nimeni ca Dumnezeul nostru? Să ne rugăm ca toţi care suntem copiii Lui să nu ne îndoim de loc de puterea Lui şi să-I aducem slava cuvenită!

20 Noiembrie, 2007

Galateni 4:28

Şi voi, fraţilor, ca şi Isaac, voi sunteţi copii ai făgăduinţei!

Apostolu Pavel a scris celor din Galatia pentru a le arăta că Evanghelia este suficientă, iar Domnul Isus nu trebuie să fie ajutat de nimeni şi de nimic în procesul de mântuire. În versetul de azi, Apostolul Pavel afirma că cei credincioşi nu au ajuns copiii Lui Dumnezeu printr-un proces natural, ci prin-unul supranatural! Naşterea din nou nu se face prin metode sau mijloace umane, ci este lucrarea tainică pe care Duhul Sfânt o face cu cel credincios. Toţi cei care cred în jertfa Domnului Isus şi mărturisesc că Isus Cristos este Domnul sunt născuţi prin credinţă în familia Lui Dumnezeu! Aşa a fost născut Isaac. Dumnezeu a promis lui Avraam că va avea un copil prin Sara! Dar anii treceau, ei au îmbătrânit, dar copilul făgăduit nu ajunsese încă. Domnul însă s-a ţinut de făgăduinţă şi la vremea Lui, în ciuda neputinţei fizice a celor doi, El le-a dat pe Isaac.
Fiindcă suntem copiii făgăduinţei, născuţi din Dumnezeu, să ne dăm toate silinţele să trăim ca şi copii de Dumnezeu. Să ne rugăm ca toţi copiii făgăduinţei să trăiască în aşa fel ca oamenii să dea slava Lui Dumnezeu!

19 Noiembrie, 2007

Amos 5:24

Ci dreptatea să curgă ca o apă curgătoare, şi neprihănirea ca un pârâu care nu seacă niciodată.

Amos a chemat poporul Lui Dumnezeu la o adevărată întoarcere înapoi la Dumnezeu. E de neimaginat ca poporul Lui Dumnezeu să fie chemat înapoi la Dumnezeu. Dar istoria abundă cu exemple când chiar aceia, care se numeau poporul ales, nu au fost pe calea cea bună. De aceea Amos a fost trimis de Dumnezeu să le predice să se întoarcă la El. În această întoarcere, Dumnezeu a cerut ca dreptatea să fie ceva care să nu se oprească niciodată şi să nu fie o exceptie, ci să fie regula vieţii lor. Domnul a dorit ca neprihănirea lor să fie ca un torent care nu seacă nici iarna nici vara! Sunt multe torente care imediat ce dă căldura ele seacă. Dar neprihănirea lor nu trebuia să se oprească vre-o dată. Cum este dreptatea noastră? Dar neprihănirea noastră? Chemarea mea este ca toţi care suntem copiii Lui Dumnezeu să facem dreptate în mod constant şi natural. Să nu fie nimic făcut cu sforţare, ci plini de Duhul Sfânt să trăim neprihănirea în fiecare zi.

18 Noiembrie, 2007

1 Petru 3:9

Nu întoarceţi rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă, binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea.

Apostolul Petru nu a fost străin de persecuţie. Imediat după ce s-a început să se predice Evanghelia Domnului Isus, Petru a fost arestat şi întemniţat. A fost bătut şi i s-a interzis să mai vorbească despre Domnul Isus. În acest text, Apostolul Petru ne îndeamnă să nu întoarcem cu rău celor ce ne fac rău şi nici cu ofensă la ofensă! Dacă cineva îţi face rău, fă-i bine şi poate îl câştigi de partea binelui! Domnul Isus ne-a spus să nu ne împotrivim la cei ce vor să ne ia cămaşa, iar daca suntem loviţi peste un obraz, să întoarcem şi celălalt. Apostolul ne spune să binecuvântăm, pentru că aceasta ne este chemarea. E greu să vorbeşti bine despre cel ce-ţi face răul, dar dacă ai încredere în Domnul, El va întoarce răul tău în bine. El va lua ocara care ţi se aduce pe nedrept şi la vremea Lui o va înlocui cu slavă! Dumnezeu ne-a chemat să moştenim binecuvântarea Lui. Să nu fim ca cei din lume răzbunându-ne, ci plini de bunătatea Lui Dumnezeu, să ne rugăm şi să-i binecuvântăm pe cei ce ne fac rău. Domnul nu ne va lăsa şi va fi cu noi prin toate încercările. Dar dacă ne răzbunăm singuri, Domnul ne lasă pe noi să ne descurcăm, şi vai de câte ori ne-am încurcat mai rău! Să mergem la casa de rugăciune pentru ca El să ne dea învăţături cum mai bine să fim pe placul Lui în tot ce facem!

17 Noiembrie, 2007

Proverbe 17:3

Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile este Domnul.

Solomon a ştiut că argintul şi aurul au nevoie de foc pentru a se scoate zgura din ele. Oricât sunt de preţioase aceste două metale, valoarea lor nu se vede decât după ce au fost curăţite prin foc. După ce toate impurităţile au fost date la o parte, metalul curat are o valoare mult mai mare. Domnul ştie că în noi mai este zgură, de aceea ne încearcă El inimile. Încercarea la care Dumnezeu pune pe copiii Lui nu este o încercare doar de dragul încercării, ci este pentru binele nostru. Pentru a fi de valoare pentru Împărăţia Lui Dumnezeu, creştinii trebuie să fie curaţi! Sângele Domnului Isus a făcut curăţirea o dată pentru totdeauna, iar toţi cei ce cred în El rămân în această curăţie. Dar în umblarea prin lume, picioarele noastre s-au mai prăfuit şi e nevoie de spălarea lor. Dacă nu-L lăsăm pe El să ne spele, nu vom avea parte cu El. El face spălarea prin anumite încercări! Toţi putem mărturisi că nu este agent mai purificator decât acela numit “încercare!” Încercarea ne purifică de tot ce mai e lume în noi şi ne face tot mai folositori pentru slujirea Lui Dumnezeu! Fie ca toţi cei care suntem supuşi la încercare să nu ne pierdem cumpătul şi nici credinţa, ci să ne întărim în Domnul şi în puterea tăriei Lui şi astăzi şi până-n ziua când nu va mai fi nici urmă de zgură în noi, ci curaţi de orice pată Îl vom slăvi pe El pentru veci de veci!

16 Noiembrie, 2007

Apocalipsa 5:5

Şi unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge, iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, şi cele şapte peceţi ale ei.”

Ioan, bătrânul apostol, a văzut că nu era nimeni în tot cerul care să poată să stea drept înaintea Lui Dumnezeu. De aceea, Ioan s-a aliniat mai mult cu cei care se rugau, decât cu aceia care doar vorbeau despre venirea Domnului Isus. Plânsul lui Ioan a fost a oprit de către unul din bătrânii din jurul tronului Lui Dumnezeu. Dar de ce să plângă? Nimeni să nu fie în stare să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile? Dar motivul de plâns s-a spulberat când Leul din seminţia Lui Iuda, Rădăcina lui David l-a biruit pe cel rău. El şi numai El este cel vrednic de toată închinarea noastră! El a biruit şi ne dă şi nouă biruinţa Lui. De ce doar El este vrednic? Prezbiterul nu a vorbit mult, el a zis doar că Leul a biruit! El nu a spus ce-a biruit, dar cred că Ioan ştia ce a biruit Domnul Isus. Ioan a intrat în mormântul gol şi a crezut că Cel ce-a fost pus acolo a înviat. Domnul Isus a biruit moartea şi pe diavolul. Timpul verbului “a biruit” indică o victorie finală, adică o dată pentru totdeauna. El este vrednic pentru că a biruit, şi nimeni altul nu este ca El! Să-I dăm slavă şi toată ascultarea noastră şi azi şi până-n ziua când ne vom vedea faţă-n faţă cu El!

15 Noiembrie, 2007

Deuteronom 6:6

Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.

Domnul Dumnezeu a spus lui Moise să înveţe generaţie după generaţie că nu este alt dumnezeu în afară de Dumnezeul lui Israel. Copiii trebuiau învăţaţi de mici acest adevăr. Nimeni din Israel nu era străin de acest adevăr. Pentru ei atunci, adevărul acesta le-a dat asigurarea că nu mai e nevoie să apeleze la altă zeitate, deoarece Domnul Dumnezeu era singurul! Tot ceea ce popoarele păgâne pretindeau că este zeitate, era o nimica. Dumnezeul lui Israel era şi este pentru veci de veci, singurul Dumnezeu! Mai ştiu oare cei din generaţia noastră acest adevăr? Nu cumva cei de azi sunt mai departe de acest adevăr decât au fost cei ce l-au auzit pentru prima dată? De ce oare sunt atâţia care-L neagă pe Dumnezeu? Am făcut noi creştinii totul pentru a arăta lumii că nu este alt Dumnezeu decât Dumnezeul care a creat cerul şi pământul, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt? Să ne rugăm ca Domnul să ne ierte şi să ne dea imboldul sfânt ca toţi să arătăm prin viaţa noastră că slujim pe Adevăratul Dumnezeu! El este singurul şi suficient pentru toate nevoile şi dorinţele noastre! Să-I dăm slavă şi să-L ascultăm în totul totului tot!

14 Noiembrie, 2007

Ioan 10:11

Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.

Domnul Isus a vorbit aşa de simplu şi totuşi aşa de profunde au fost cuvintele Lui! Evreii cu greu pronunţau „eu sunt” de frică să nu fie acuzaţi de luarea Numelui Lui Dumnezeu în deşert. Domnul Isus însă era conştient de faptul că El este Dumnezeu, aşa că El a folosit expresia fără teamă! De fapt aceasta I-a adus necaz cu neamul Lui. Ei L-au acuzat de blasfemie, căci El se făcea deopotrivă cu Dumnezeu. Domnul Isus nu s-a uitat însă la reacţia lor, ci le-a vorbit cu atâta duioşie despre poziţia Lui ca Păstorul cel bun. Păstorul cel bun moare în locul oilor. El nu fuge când se apropie pericolul, ci cu preţul vieţii îşi apără oile. Domnul Isus nu doar a vorbit despre ce ar face un bun păstor, ci El a dovedit-o dându-Şi viaţa pentru noi! El s-a dus de bună voie la cruce pentru ca noi, „oile” Lui să avem viaţă veşnică. Să-I mulţumim mereu pentru aşa o dragoste! Să mergem mereu în urma Lui, ascultând vocea Lui. Să nu mergem după nici un străin, ci zilnic să păşim pe urmele Lui!

13 Noiembrie, 2007

Proverbe 13:9

Lumina celor neprihăniţi arde voioasă, dar candela celor răi se stinge.

Dumnezeu a promis celor neprihăniţi că lumina lor nu se va stinge, adică bucuria de a fi socotiţi neprihăniţi este nepieritoare. Cei socotiţi neprihăniţi au lumina de sus, lumină ce le luminează cărarea şi viaţa oriunde vor fi. Candela celor răi, chiar dacă arde acum, va veni vremea când se va stinge. Mulţi din cei ce merg pe calea cea largă cred că lumina lor nu se va stinge niciodată. Bucuriile pe care şi le fac şi plăcerile după care aleargă se vor termina într-o zi. Candela lor nu va arde prea mult. Şi atunci când poate lumea le este mai dragă, e posibil ca vântul rece să le stingă candela. Se merită să mergi pe calea îngustă! Se merită să crezi în Domnul Isus şi primind lumina Lui să nu mai umbli niciodată în întuneric! Rugăciunea mea este ca toţi cei care citiţi aceste rânduri să credeţi în Cel care a spus că El este lumina lumii. Şi crezând în El să aveţi viaţă veşnică şi să nu mai umblaţi niciodată în întuneric! Fie ca noi care suntem mântuiţi să fim plini de bucurie, căci lumina vieţii noastre arde voioasă! Să umblăm şi astăzi şi până-n ziua aceea, numai în lumina Lui Dumnezeu!

12 Noiembrie, 2007

Efeseni 5:16

Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.

Apostolul Pavel a scris celor din Efes să nu piardă timpul, ci să-l folosească pentru slava Lui Dumnezeu. Timpul ne este dat la fiecare în aceeaşi măsură. Nici unul din noi nu va primi mai mult sau mai puţin timp! Toţi avem aceeaşi măsură de timp. Unii însă îl irosim făcând nimic şi apoi ne uităm că nu avem timp. Timpul nu rămâne pe loc, ci aleargă mereu şi odată cu el trecem şi noi. Zilele au fost şi sunt rele. Oamenii au fost răi şi vor fi tot mai răi. Apostolul Pavel nu a fost pesimist, ci prin inspiraţia Duhului Sfânt a scris despre realitatea vremurilor viitoare. În zilele acestea, noi cei care am primit îndemnul să umblăm ca oameni înţelepţi, vom folosi fiecare clipă pentru slava Lui Dumnezeu. Nu ştiu ce fel de zi va fi această zi, dar cred că Domnul va fi cu noi. El ne-a promis că nu ne va lăsa singuri, de aceea să mergem plini de încredere că oricât de rele vor fi zilele, Domnul Isus va fi cu noi! Mă rog ca Domnul să ne dea înţelepciune cum să ne folosim timpul folosind fiecare oportunitate de a face totul după voia Lui Dumnezeu!

11 Noiembrie, 2007

Psalmul 119:63

Sunt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine, şi cu cei ce păzesc poruncile Tale.

Psalmistul a exprimat o deosebită plăcere pentru Legea Domnului în acest psalm. Iubind aşa de mult Cuvântul Domnului, a ajuns să iubească şi pe cei ce păzeau poruncile Domnului. Prietenia acestora o căuta psalmistul şi era normal să aibe aşa prieteni. Prietenii petrec timp împreună şi prietenii discută, adică au plăcerea să fie împreună. Psalmistul nu putea fi prieten cu cei ce nu se temeau de Domnul. Nu putea să caute compania celor ce nu păzeau poruncile Domnului.
De ce oare mulţi credincioşi pot avea prietenii cu oameni care nu se tem de Domnul şi nu păzesc Cuvântul sau poruncile Domnului! Ce fel de prieteni avem noi? Dacă şi noi iubim cu pasiune Cuvântul Lui Dumnezeu aşa cum acest psalmist o făcea, desigur că vom căuta şi noi prietenia celor ce se tem de Domnul şi a celor ce păzesc poruncile Lui. Oamenii care se tem de Domnul urăsc răul, urăsc mândria şi urăsc minciuna. Cu astfel de oameni prietenia devine benefică, adică avem de învăţat de la astfel de oameni! De ce am avea nevoie de altfel de prieteni? Caută prietenia unor oameni care-L cunosc pe Dumnezeu, evitând pe acei care nu au frică de Domnul şi care nu păzesc legile Domnului. Prietenii buni ajung ca fraţi pentru tine, dar cei răi te duc la nenorocire! Te îndemn dragul meu cititor să fi prieten cu cei ce ascultă poruncile Domnului şi le împlinesc!

10 Noiembrie, 2007

Galateni 3:6

Tot aşa şi Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.

Apostolul Pavel a scris celor din Galatia pentru a-i încuraja să meargă pe drumul credinţei, fără a se lăsa intimidaţi de cei care vroiau să adauge la harul Lui Cristos. Pentru a le exemplifica ceea ce vroia să-i înveţe, Apostolul le-a scris că Avraam, părintele tuturor credincioşilor, a fost socotit neprihănit tot prin credinţă. Avraam a crezut promisiunea Lui Dumnezeu, nu s-a îndoit de ceea ce putea face Dumnezeu, şi acest lucru i-a fost socotit ca neprihănire. Acest lucru îl cere Dumnezeu de la noi toţi şi anume: să credem în Cuvântul Lui fără a ne îndoi deloc! Cei care vor să se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există! Cei care vor să fie pe placul Lui Dumnezeu, trebuie să creadă în ceea ce spune El, căci fără credinţă este cu neputinţă să-I fim pe plac. Cine doreşte să vadă lucruri care nu se văd, trebuie să creadă, căci credinţa este o încredere neclintită în lucrurile care nu se văd. Toţi cei care nu aţi venit la Dumnezeu, trebuie să vă întoarceţi la El prin credinţă. El vă dă harul ca mai departe să credeţi şi El vă socoteşte neprihăniţi prin credinţă în Jertfa Domnului Isus. Cei care suntem în credinţă, să ne dăm toate silinţele să umblăm prin credinţă şi astăzi şi întotdeauna!

09 Noiembrie, 2007

Isaia 46:5

Cu cine Mă veţi pune alături, ca să Mă asemănaţi? Cu cine Mă veţi asemăna, şi mă veţi potrivi?

Domnul Dumnezeu a provocat poporul din vremea lui Isaia să-I spună de cine vor să-L pună alături şi cu cine vor să-L asemene. Sunt sigur că poporul nu a dat nici un răspuns la aceste întrebări. Dar de asemănat L-au asemănat cu idolii lor. Chiar dacă nu au făcut vre-o declaraţie de adeziune către neamul respectiv, ei au ales să fie foarte apropiaţi de neamurile deprimprejur, atât în crez , cât şi în vorbire. Dumnezeu a ştiut şi ştie că nu e nimeni ca El, dar a dorit ca şi noi să ştim aest adevăr. Cu mintea, majoritate dintre noi, acceptăm aceste adevăruri, dar în practică le punem oare? Dar chiar dacă am încerca să-L asemănăm cu cineva, nu vom putea s-o facem corect. Nu e nimeni ca El! El este singurul Dumnezeu în cer şi pe pământ. El a creat cerul şi pământul. El a făcut pe om după chipul şi asemănarea Lui. El a ales pe Israel să fie poporul Lui şi tot El l-a scos cu mână tare din Egipt. Nu e locul să înşir toate câte le-a făcut Dumnezeu, dar se poate înţelege că nu e nimeni ca El! De ce atunci şi noi ca cei din vremea lui Moise, mai încercăm să punem alte lucruri alături de Dumnezeu, sau pe Dumnezeu alături de nişte lucruri? De ce credem că lucrurile trecătoare din această lume se pot pune alături de Dumnezeu? Unii preţuim aceste lucruri mai mult decât Îl preţuim pe Dumnezeu! Să ne rugăm Domnului ca El să ne ajute să nu-L comparăm cu nimeni, ci să ascultăm de Cuvântul Lui în fiecare clipă!

08 Noiembrie, 2007

Ioan 8:35

Şi robul nu rămâne pururea în casă, fiul însă rămâne pururea.

Domnul Isus a spus celor din vremea Lui că toţi cei care trăiesc în păcat sunt robi ai păcatului. Faptul că sunt robi ai păcatului nu le dă dreptul de a fi în casa eternă a Domnului. Cei care au fost eliberaţi de păcat prin Jertfa Domnului Isus vor rămâne veşnic în casă cu Domnul Isus. Ce trist este că oamenii de atunci şi cei de astăzi nu au recunoscut şi nu recunosc că ar fi robi ai păcatului. Majoritatea cred că ei stăpânesc peste păcat şi oricând se pot elibera de păcat. Se înşeală însă, căci lucrurile nu stau chiar aşa. Deşi nu recunosc uşor, cei robiţi de păcat greu se pot lăsa de acel păcat. E nevoie de puterea Lui Dumnezeu pentru a frânge dominaţia păcatului din viaţa cuiva. Doar prin iertarea Lui poate fi omul eliberat de păcat. Numai prin sângele scump al Domnului Isus se poate ieşi de sub robia păcatului. Cei eliberaţi vor fi pentru totdeauna cu Domnul. Nimeni şi nimic nu-i va smulge din mâna Lui! Mă rog Domnului ca El să elibereze mulţi din prinşii de război. El să dea eliberare robilor de sub robia păcatului. Noi, cei care suntem în casa Lui prin credinţă, să umblăm în fiecare zi în lumina Cuvântului Lui Dumnezeu!

07 Noiembrie, 2007

Proverbe 16:25

Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte.

În fiecare zi auzim de oameni care şi-au pierdut viaţa. Atât în America, cât şi în lumea întreagă, mulţi oameni au ajuns la moarte, deşi au crezut că merg pe căi ce păreau bune! Înţeleptul Solomon a fost inspirat de Duhul Sfânt să ne avertizeze de pericolul de a umbla pe căile care par bune în ochii noştri, dar nu par bune în ochii Domnului. Părerea oamenilor este uşor de influenţat şi este la fel de uşor de schimbat! De aceea noi trebuie să ne orientăm după Cuvântul Lui Dumnezeu. Cuvântul ne spune că nu există mai multe căi, ci doar una singură. Calea adevărată este Domnul Isus. El a declarat că este Calea, Adevărul şi Viaţa. Pe ce căi am umblat noi? Pe ce căi planificăm să mergem? Vom merge oare pe cele care ni se par bune, dar de fapt sfârşesc în moarte? Să ne ajute Domnul să ne ferim de orice cale care ne-ar putea duce la moarte. Să-L rugăm ca El să ne conducă pe căile plăcute Lui. Calea minciunii şi a urii duce la moarte. Calea desfrâului duce la moarte sigură. Calea îngustă duce la viaţă! Calea cea largă duce la pierzare, dar calea îngustă duce la viaţă veşnică! Fie umblarea noastră din această zi numai pe căile plăcute Lui Dumnezeu!

06 Noiembrie, 2007

Coloseni 3:14

Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea care este legătura desăvârşirii.

Apostolul Pavel a scris credincioşilor din primul veac să fie buni, miloşi, iertători şi smeriţi urmaşi ai Domnului Isus. Dar mai presus de acestea, mult deasupra acestora, Apostolul a recomandat îmbrăcarea în dragoste. Această îmbrăcare în dragoste aduce cu sine legătura desăvârşirii! Nu că celelalte virtuţi nu ar fi necesare sau nu ar lucra la desăvârşirea noastră, dar ele fără dragoste nu funcţionează bine! Nu poţi fi smerit fără dragoste, deoarece smerenia aceea este falsă! Nu vei putea ierta cu adevărat fără dragoste, iertarea fără dragoste este falsă! Şi de fapt, Apostolul Pavel a spus că vom putea avea toată ştiinţa şi toată credinţa, dar fără dragoste suntem nimic! De aceea a accentuat el îmbrăcarea în dragoste! Dragostea face pe creştin să fie un real şi autentic urmaş al Domnului Isus! Mă rog ca Domnul Isus să ne umple de dragoste pe fiecare pentru ca în umblarea noastră cu El să fim ca El! El a fost bun, smerit, iertător, altruist şi toate acestea...fiindcă a fost plin de dragoste. Fie ziua aceasta o treaptă mai sus pentru fiecare din noi în umblarea în dragoste atât faţă de Domnul Isus, cât şi faţă de semenii noştri!

05 Noiembrie, 2007

Isaia 12:2

Iată Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere, şi nu mă voi teme de nimic; căci Domnul este tăria mea şi pricina laudelor mele, şi El m-a mântuit.

Cântarea profetului din acest capitol este de o frumuseţe rară! Plasarea acestei cântări în mijlocul atâtor profeţii despre ameninţări şi pedepse este ca o oază binecuvântată într-un deşert pustiu! Dumnezeu este izbăvitorul nostru. El ne-a scos din cea mai adâncă groapă a păcatului. Nimeni nu ar fi putut să ne scape, dar El ne-a izbăvit prin Domnul Isus. De aceea vom fi plini de încredere şi nu ne vom teme de nimic. Declaraţiile acestea sunt bazate pe caracterul Lui Dumnezeu, nu pe meritele noastre. Dumnezeu nu a minţit niciodată şi nici nu poate să mintă. El este adevărul în esenţa lui cea mai pură! Isaia a văzut că nu este altă tărie pentru el sau pentru noi. De aceea El este motivul laudelor noastre! El ne-a mântuit! El ne ţine mântuiţi! Dumnezeu va desăvârşi mântuirea noastră în clipa în care vom păşi pe malul celălalt, în veşnica Lui împărăţie. Până atunci să nu încetăm să-I cântăm laudă şi mulţumire pentru izbăvirea şi tăria Lui!

04 Noiembrie, 2007

Coloseni 1:18

El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, Cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.

Domnul Isus este Capul Bisericii, adică din El s-a născut biserica, şi El are toată autoritatea peste Biserică! El este Cel care Şi-a dat viaţa ca să răscumpere Biserica, de aceea Tatăl i-a dat stăpânire peste toate lucrurile. Începutul şi sfârşitul îşi au originea în El. Nu este nimeni înainte de El nici cronologic şi nici în autoritate. El este Cel întâi născut dintre cei morţi! Alţii au mai fost aduşi la viaţă, dar au murit iarăşi. Domnul Isus a înviat şi nu mai moare! El are întâietate în toate lucrurile. Mă întreb, are oare El întâietate în vieţile noastre? Este El Cel dintâi în viaţa celor ce-I poartă Numele? Astăzi vom merge la casa de rugăciune să ne închinăm Lui. Va fi El oare Cel care are toată întâietatea? Sau va sta la uşă aăa cum stătea în Laodicea şi cerea voie să intre înlăuntru? Mă rog ca în vieţile noastre Domnul Isus să aibă întâietate în toate lucrurile. Să ne silim să-I fim pe plac în tot ce spunem şi facem.

03 Noiembrie, 2007

1 Cronici 18:6b

Domnul ocrotea pe David oriunde mergea.

Cronicarul a scris cuvintele acestea despre cel mai mare împărat al lui Israel. Nu a fost loc unde David să plece şi Domnul să nu fie cu el. Când David a luptat cu Sirienii, Domnul a fost cu el. David s-a dus să ia stăpânire peste râul Eufrat. Şi chiar dacă duşmanii i-au stat împotrivă, Domnul a fost cu el. Şi unde este Domnul, acolo este biruinţă! David a biruit toate neamurile dimprejurul lui pentru că Domnul era cu el . Oriunde mergea, David era ocrotit de Domnul! Ce mare har este ca Domnul să fie ocrotitorul tău! David a fost omul după inima lui Dumnezeu şi poate veţi zice că de aceea Domnul l-a ocrotit oriunde mergea. Dar nu-i chiar aşa. Domnul nu se uită la meritele cuiva pentru a dărui dragostea Lui! El a dat şi dă dragostea Lui necondiţionat. El nu l-a ocrotit pentru meritele acestuia, ci pentru că a vrut Dumnezeu să o facă! Noi avem harul ca Duhul Sfânt să fie cu noi, să ne mângâie şi să ne ocrotească pe cale. Să ne rugăm ca Domnul să ne ocrotească cu har şi în această zi. Mâna Lui bună să ne conducă în căile neprihănirii şi azi şi întotdeauna!

02 Noiembrie, 2007

Evrei 10:36

Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia Lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.

Din toate timpurile, răbdarea a fost şi va rămâne o virtute foarte importantă în viaţa credincioşilor. Necazurile prin care trec toţi oamenii nu produc întotdeauna răbdare, dar pentru cei ce-L cunosc pe Dumnezeu, ele aduc exact această calitate şi anume răbdarea. Credincioşii din primul veac au avut mult de suferit din partea imperiului roman, şi nu numai a lor, ci şi din partea fariseilor. Cu toate acestea, scriitorul acestei epistole a îndemnat pe cititorii lui şi sunt convins că şi pe noi, să avem răbdare pentru a primi ce ne-a fost făgăduit! Dumnezeu a spus lui Avraam că o să aibe un copil şi cu toţii ştim că Sara a râs de ideea că ea o să aibe copii. Dar a avut. Pentru Dumnezeu nimic nu-i prea greu. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea şi nouă răbdare pentru a ajunge şi noi la lucrurile făgăduite. Nu se poate fără răbdare. Să-I mulţumim Domnului pentru toate binefacerile Lui şi să-I aducem vieţile noastre ca un dar pentru tot ce a făcut Domnul pentru noi.

01 Noiembrie, 2007

Psalmul 5:12

Căci tu binecuvintezi pe cel neprihănit, Doamne, şi-l înconjori cu bunăvoinţa Ta, cum l-ai înconjura cu un scut.

Psalmistul David a cântat Domnului şi a recunoscut că Dumnezeu binecuvintează pe cei ce sunt copiii Lui. Toţi cei care au fost socotiţi neprihăniţi sunt binecuvântaţi de Dumnezeu. Despre noi scrie în Efeseni că am fost binecuvântaţi cu tot felul de binecuvântări în Cristos Domnul! Domnul înconjoară cu bunăvoinţă pe cel neprihănit, adică pe acela care este în legământ cu El. Bunăvoinţa Lui Dumnezeu se revarsă în fiecare zi atât pentru cei buni, cât şi pentru cei răi. Dar pentru cei neprihăniţi, bunăvoinţa Lui Dumnezeu este protecţia cea mai mare. Dumnezeu este un scut pentru toţi cei care se încred în El. Ce bun şi mare este Domnul! Să-i mulţumim pentru că suntem binecuvântaţi de El şi să nu plecăm de sub ocrotirea Lui niciodată! Fie ca astăzi toţi să-I aducem slavă şi glorie Domnului pentru tot ce El este în noi şi pentru noi. Să umblăm în deplină încredere că El ne va ocroti de orice atac al celui rău.

31 Octombrie, 2007

Evrei 3:1

De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus.

Astăzi e ziua când marele reformator, Martin Luther, şi-a ţintuit tezele pe poarta mânăstirii. Actul lui a declanşat reforma care a scuturat din temelii biserica romano-catolică. În America însă nu se prea pomeneşte roforma, ci se sărbătoreşte „halloween.” Mulţi părinţi creştini nu ştiu ce să facă cu copiii lor, să-i lase să meargă pe stradă după bomboane, sau să le explice că halloween nu este pentru creştini, ci pentru cei ce se joacă cu lucrurile spirituale. Scriitorul epistolei către Evrei ne-a scris să ne uităm ţintă la Domnul Isus. În freamătul acestei zile şi printre milioanele de dovleci înşiraţi pe la case şi chiar pe la biserici, să ne aţintim privirile la El, la Marele nostru Preot. El ne-a chemat din moarte la viaţă. El ne-a dat mântuirea în dar. El ne-a sfinţit, de aceea să nu ne luăm privirea de la El, ci să mergem după El în deplină ascultare de Cuvântul Lui. Fie ca noi toţi care citim aceste rînduri să fim motivaţi să ne întărim chemarea noastră printr-o trăire în lumină, după voia Lui Dumnezeu. Să ne aţintim privirile la Domnul Isus şi să mergem smeriţi pe urmele paşilor Săi!

30 Octombrie, 2007

Daniel 9:23

Când ai început tu să te rogi, a ieşit cuvântul, şi eu vin să ţi-l vestesc; căci tu eşti prea iubit şi scump. Ia aminte dar la cuvântul acesta, şi înţelege vedenia!

Îngerul Gavril a venit la Daniel în timp ce acesta se ruga. Îngerul l-a asigurat pe Daniel că de la începutul rugăciunii lui, cuvântul a ieşit de la Dumnezeu. Dumnezeu a luat aminte la cuvintele lui, dar mai ales la gândul lui Daniel. Când el şi-a pus mintea să priceapă ce se va întâmpla cu poporul lui, a luat şi a citit cartea profetului Ieremia. A înţeles că trebuia să treacă şaptezeci de ani de robie, şi atunci poporul se va întoarce înapoi în ţara lui Israel. Daniel şi-a dat seama că era aproape momentul eliberării poporului şi de aceea s-a rugat. Dumnezeu l-a trimis pe Gavril să-l asigure pe Daniel că este prea iubit şi scump înaintea Lui Dumnezeu, dar şi să-l îndemne să ia aminte la cuvântul vestit. Daniel era un om temător de Dumnezeu şi nu cred că era pericolul ca el să nu ia aminte la cuvântul adus de înger din partea Domnului. Cu toate acestea, Daniel a fost îndemnat să ia aminte. Cu cât mai mult trebuie să ni se spună nouă să luăm aminte la Cuvântul Domnului! Lui Daniel i s-a mai spus să priceapă vedenia şi să ia aminte la ceea ce Dumnezeu avea să transmită generaţiilor după Daniel. Să ne rugăm cu toţii ca Domnul să ne dea şi nouă înţelepciune să luăm aminte întotdeauna la Cuvântul Lui şi să înţelegem ce El vrea să ne spună!

29 Octombrie, 2007

1 Petru 2:17

Cinstiţi pe toţi oamenii, iubiţi pe fraţi; temeţi-vă de Dumnezeu; daţi cinste împăratului!

Cuvintele Apostolului Petru sunt uimitoare! În acest verset el le-a cuprins pe toate! Cinstiţi pe toţi oamenii! Nimic mai mult nici mai puţin! Dacă eşti copilul Lui Dumnezeu, dacă te-ai lepădat de tine însuţi, nu vei avea nici o problemă să cinsteşti pe toţi oamenii. Vei avea şi ocazii când vei spune că acel om nu merită cinstit, dar nu e treaba noastră cine merită şi cine nu merită! Chemarea noastră este să le dăm cinste. Pe fraţii de credinţă ni se spune să-i iubim. Nu ni se dă detalii, ci doar atât. Din nou, cuvântul e clar. Nu trebuie discutat , ci executat. Temeţi-vă de Dumnezeu! Umblaţi în frica Domnului. Fiţi atenţi cum trăiţi pentru a onora Numele Lui. În frica Domnului să nu ieşiţi din Cuvântul Lui nici la stânga, nici la dreapta! Daţi cinste împăratului? Se pare că Nero a fost împărat pe vremea când Apostolul Petru a scris aceste cuvinte. Pe Nero să-l cinstească creştinii? El îi ardea pe rug. El făcea din creştini torţe vii pentru iluminatul grădinilor de vară din Roma antică. Şi totuşi Apostolul a scris să fie cinstit împăratul. Din nou, nu avem ce comenta. Poziţia împăratului trebuie cinstită, chiar dacă omul nu e ceea ce noi credem că ar trebui să fie. Apostolul Pavel ne-a îndemnat să ne rugăm pentru împăraţi şi pentru cei înălţaţi în dregătorii. Să ne rugăm ca astăzi Domnul să ne dea harul să umblăm în aceste adevăruri, făcând în toate voia Lui Dumnezeu!

28 Octombrie, 2007

Iov 28:12

Dar înţelepciunea unde se găseşte? Unde este locuinţa priceperii?

Iov s-a întrebat la fel ca mulţi dintre noi, unde se află înţelepciunea? Unde va locui oare priceperea? Oriunde a căutat aceste două comori, Iov nu le-a găsit. Omul nu i-a fost de ajutor, căci omul nu ştie unde este înţelepciunea. Adâncul i-a declarat că nu se află la el. Marea a spus şi ea că nici la ea nu este înţelepciunea. De vânzare nu se găsesc aceste lucruri. Nici cu aur şi nici cu diamante nu se pot cumpăra. Păsările cerului nu au văzut-o, iar de ochii fiilor oamenilor a rămas ascunsă. Unde se află totuşi înţelepciunea? Adîncul şi moartea au auzit vorbindu-se despre ele, dar nu ştiu drumul într-acolo. Ştie cineva? Iov ne dă răspunsul: Dumnezeu îi ştie drumul, El îi cunoaşte locuinţa! Frica de Domnul este înţelepciune, iar depărtarea de rău este pricepere! Dumnezeu a descoperit omului calea spre înţelepciune şi pricepere. Dumnezeu nu ne-a lăsat în întuneric pentru a orbecăi în căutarea înţelepciunii şi a priceperii, ci ne-a arătat calea spre ele. Să ne temem de Domnul şi suntem înţelepţi! Ne depărtăm de rău şi suntem oameni pricepuţi! Pare aşa de simplu, şi totuşi lumea nu e plină de oameni înţelepţi şi pricepuţi, ci din ceilalţi! E greu să te temi de Domnul? E prea mult? Pentru a fi înţelept nu-i de loc prea mult, mai ales că frica de Domnul te duce la viaţă şi ea te păzeşte de cărările morţii! Să te depărtezi de orice rău este cu adevărat pricepere! Doar nepricepuţii se duc la rău! Să ne rugăm Domnului să ne dea mereu tărie să ne temem de Domnul şi putere să ne depărtăm de orice se pare rău!

27 Octombrie, 2007

Evrei 6:11

Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeaşi râvnă, ca să păstreze până la sfârşit o deplină nădejde.

Dorinţa autorului acestei epistole a fost ca toţi cei credincioşi să continue cu lucrarea care-au început-o şi s-o ducă până la sfârşit. Domnul Isus a spus că nimeni din cei care pun mâna pe plug şi se uită înapoi, nu mai are vrednicia de a fi ucenicul Lui. De aceea găsim în acest verset îndemnul să nu obosim pe cale, ci plini de nădejde să mergem până la capăt. Sunt mulţi care încep calea credinţei cu o râvnă fără margini, dar după o vreme râvna lor scade. Desigur că fiecare are motivele lui, dar în faţa Domnului Isus, motivele noastre se vor ofili. El a venit în lume şi a fost condus de o râvnă care Îl consuma în fiecare zi. Tot ce-a făcut El pe acest pământ, a făcut cu o râvnă desăvârşită! Desigur că El doreşte ca noi să fim ca El. Domnul Isus ne-a dat Duhul Sfânt să fie cu noi şi în noi, iar Duhul Sfânt nu face din noi nişte leneşi şi neroditori, ci dimpotrivă, El pune foc în noi ca să fim plini de râvnă pentru fapte bune. Dorinţa şi rugăciunea mea este ca toţi cei care sunteţi pe calea Domnului să umblaţi cu aceeaşi râvnă ca a Domnului Isus păstrând-o până la căpăt, fără a vă pierde nădejdea!

26 Octombrie, 2007

Psalmul 4:5

Aduceţi jertfe neprihănite, şi încredeţi-vă în Domnul!

Psalmistul David a ]ndemnat pe contemporanii lui cât şi pe noi prin cântarea lui să aducem jertfe fără prihană Domnului! Să aducem jertfa buzelor noastre cu bucurie ]naintea Lui în fiecare zi. Să fim plini de ]ncredere, c[ El este cu noi în fiecare zi! El merită să-I aducem din toată inima, jertfe neprihănite şi laude fără prefăcătorie. Dumnezeu cunoaşte inimile închinătorilor. El nu se uită la ceea ce se uită oamenii, ci se uită înlăuntrul nostru! Pe oamenii din jur îi putem impresiona, dar nu pe El! Dumnezeu ne ştie aşa de bine pe fiecare! Cum arată jertfele noastre oare? Noi nu mai suntem în legământul cel vechi unde animalele aduse trebuiau să fie fără cusur, adică fără vre-un defect. Noi trăim în noul legământ, legământ încheiat prin Jertfa Domnului Isus. În acest nou legământ nu se mai aduc animale ca jertfă. Domnul Isus s-a adus pe Sine ca Jertfa fără de cusur. Prin aceasta El ne-a împăcat cu Tatăl şi ne-a dat dreptul =ă ne numim copiii Lui Dumnezeu! Jertfele noastre trebuie să fie sincere, aduse cu toată inima Lui Dumnezeu. În felul acesta vom arăta că suntem supuşi Lui. Jertfele sunt neprihănite doar atunci când vor fi aduse de oameni care sunt în bună legătură cu Domnul. Saul a adus jertfe Domnului, dar Samuel i-a spus că Domnul prefera mai mult ascultarea decât jertfa lui. Saul nu a ascultat de Domnul, dar a adus jertfe! Dumnezeu însă nu s-a uitat deloc cu plăcere la aşa jertfe. Când primii tineri din lume au adus jertfe Domnului, Domnul a privit cu plăcere doar la jertfa lui Abel. Cain s-a mâniat şi l-a omorât pe Abel, deşi Abel nu a fost vinovat. El nu a f[cut nimic ca s[ merite moartea. Cain nu a putut suferi ca jertfa lui să nu fie primită cu pl[cere. Despre Abel citim c[ a adus o jertfă mai bună decât Cain. Superioritatea jertfei a stat nu ]n elementele jertfei, ci în credinţa pe care Abel a avut-o, iar Cain nu! S[-I aducem şi azi jertfe neprih[nite, onorându-L pentru tot ce face pentru noi în fiecare zi!

25 Octombrie, 2007

Galateni 5:9

Puţin aluat face să dospească toată plămădeala.


Apostolul Pavel a scris celor din Galatia să fie atenţi cu cei care vor să-i întoarcă de la adevărul Lui Dumnezeu. Acei tineri credincioşi erau în pericolul de a amesteca harul cu legea. Nu trebuia mult ca ei să facă întoarcerea spre lege. Apostolul Pavel a aflat de situaţie şi le-a scris această epistolă în care le-a atras atenţia că nu trebuie mult aluat pentru a dospi toată plămădeala, adică nu trebuie multă falsitate pentru a strica tot adevărul! Nu trebuie multă murdărie pentru a murdări o cămaşă albă. Nu trebuie mult păcat pentru a întina o viaţă care a fost curăţită de sângele Domnului Isus. Să fim atenţi pe calea îngustă să nu dăm voie ca cel rău să ne păteze cu ceva. Să nu-i dăm nici un prilej oricât de mic ar fi, căci puţin aluat face toată plămădeala să dospească! Puţin păcat aduce mare tulburare în viaţa copiilor Lui Dumnezeu. Fie ziua de azi plină de har pentru noi, ca toţi să ne ferim de orice se pare rău!

24 Octombrie, 2007

Osea 6:6

Căci bunătate voiesc, nu jertfe, şi cunoştinţă de Dumnezeu mai mult decât arderi de tot.

Dumnezeu a spus poporului din vremea lui Osea, că religia ce ei o practicau nu era bună. Adică, religia lor nu producea viaţa pe care Dumnezeu o dorea de la poporul Lui. El dorea ca ei să fie buni şi să-L cunoască pe El mai bine, iar ei continuau cu rutina jertfelor. Jertfele şi arderile de tot au fost rânduite de Domnul tocmai pentru a-i ajuta pe ei să se apropie de El. Dar, în loc ca jertfele să rămână un mijloc de apropiere de Dumnezeu, ele au devenit scopul închinării poporului Israel. Mă tem că mulţi creştini din zilele noastre au ajuns la fel ca poporul din acea vreme. În loc să devenim mai buni şi să creştem în cunoaşterea Domnului, noi facem slujbe pentru Dumnezeu, doar de dragul slujbelor. Slujbele, la fel ca jertfele nu au fost rânduite să ia locul bunătăţii şi al cunoaşterii de Domnul, ci să ne ajute în creşterea spirituală. Dar în loc să ne ajute mersul la biserică şi tot ce facem acolo, a devenit pentru noi, în multe cazuri, singurul scop. Dorinţa mea este să auzim chemarea Lui Dumnezeu şi să ne cercetăm fiecare. Trebuie să fim sinceri şi să recunoaştem că mai atenţi suntem cu ritualurile bisericeşti, decât cu bunătatea ce-o avem faţă de semenii noştri. Suntem mai atenţi cu religiozitatea noastră decât suntem cu cunoaşterea Lui Dumnezeu. Domnul să se îndure de noi şi să ne ajute să ne pocăim, întorcându-ne de la o religie moartă, la o viaţă de bunătate şi de cunoştinţă de Dumnezeu! Fie ca şi azi să umblăm în bunătatea Lui şi să ne adâncim în Cuvântul Lui pentru a-L cunoaşte pe Autorul Cuvântului mult mai bine!

23 Octombrie, 2007

Efeseni 6:13

De aceea, luaţi toată armătura Lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.

Apostolul Pavel a îndemnat pe cei din Efes să fie tot timpul înarmaţi cu armătura Lui Dumnezeu, deoarece cel rău e neadormit. Cel rău dă târcoale tot mereu pentru a distruge pe cei credincioşi, dar Domnul a dat acestora armătura Sa. Nu e o armătură vulnerabilă, ci este impenetrabilă! Nu este nici o armă a celui rău care poate pătrunde prin această armătură! Cei ce se împotrivesc tari în credinţă, îl pun pe diavolul pe fugă. Cei care stau pe poziţie şi nu se lasă speriaţi de potrivnic, aceia rămân în picioare. Ei sunt biruitori în tot ceea ce fac. Avem noi oare toată armătura Lui Dumnezeu? Nu cumva am luat doar o parte din echipament crezând că e suficient? Dacă nu avem toată armătura Lui Dumnezeu, nu vom putea birui totul, ci mai degrabă vom fi noi biruiţi de vrăjamşi. Mă rog Domnului ca EL să ne păzească de a sta fără armătura Lui în pericolul acestei lumi, ci bine înarmaţi să rămânem în picioare după ce vom fi biruit totul!

22 Octombrie, 2007

Isaia 57:19

Voi pune lauda pe buze: “Pace, pace celui de departe şi celui de aproape!” zice Domnul; da Eu Îl voi tămădui!

În aceste zile de mare tulburare internaţională, zile fierbinţi de conflicte între popoare, Cuvântul Lui Dumnezeu este aşa de liniştitor. Dumnezeu ne va pune lauda pe buze şi tot El ne va da pace. El poate da pace celui ce este aproape şi celui ce este departe. Dumnezeu este pacea Însăşi. În El nu este conflict. Armonia care este în Sfânta Treime se resfrânge în acţiunile lui Dumnezeu către copiii Lui. Isaia a avut parte de vremuri tulburate. Regii din vremea lui au avut mereu conflicte, iar Babilonul care nu era la putere, ameninţa să devină o mare putere mondială. Isaia a scris poporului său din partea Lui Dumnezeu să nu se tulbure, căci Dumnezeu va aduce lauda pe buzele lor şi le va garanta pacea Lui. Domnul le-a promis că-i va vindeca! Ce cuvinte de mângăiere pentru cei ce sunt în focul luptelor din această lume! Dar ce har să le auzim noi, copiii Lui Dumnezeu care zilnic suntem angrenaţi în războiul spiritual! În acest război, armele nu sunt fireşti, ci duhovniceşti, adică spirituale! Domnul ne dă pace şi ne conduce la păşuni verzi şi la ape de odihnă. Tămăduirea, vindecarea Lui este promisă celor care se încred în El. Chiar dacă nu întotdeauna e vindecare fizică, ci numai spirituală, El ne dă de fiecare dată ceea ce El ştie că ne trebuie! Să umblăm şi astăzi cu laude pe buzele noastre, trăind în asigurarea că El ne dă pacea Lui!

21 Octombrie, 2007

1 Ioan 3:1

Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai Lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte pentru că nu l-a cunoscut nici pe El.

Dumnezeu Sfîntul e mântuirea, El ne iubeşte pe noi pe toţi! Dumnezeu ne-a arătat o dragoste care nu se poate descrie în cuvinte. Ioan a spus doar atât: vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl...să ne numim copii ai Lui. Nu se poate să fie o dragoste mai mare. Nu sunt limite la care să nu fi ajuns dragostea Lui. Chiar dacă lumea nu ne cunoaşte, Ioan ne linişteşte, nu L-au cunoscut nici pe Domnul Isus. Ioan nu a fost deloc supărat că nu era cunoscut de lume, ci bucuria lui era mare că atât el cât şi noi toţi care am crezut în Jertfa Domnului Isus, suntem copiii Lui Dumnezeu! Prin credinţa în Domnul Isus şi tu poţi fi copilul Lui Dumnezeu. Nu e nimic ce poţi face pentru a-L convinge pe Dumnezeu să te ia în familia Lui. Dacă ne-a făcut copiii Lui a fost doar alegerea şi harul Lui. Pentru aceasta trebuie să-I aducem laudele şi mulţumirile noastre. Să mergem la casa de închinare cu bucuria în inimi şi pe buze cântându-I slavă pentru aşa o dragoste mare faţă de noi cei păcătoşi!

20 Octombrie, 2007

Exod 14:13

Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc, şi veţi vedea izbăvirea, pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe Egiptenii aceştia, pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată.”

Dumnezeu a scos poporul din mâna lui Faraon, dar nu a vrut ca ei să moară în pustie, ci le-a promis că-i va duce în Canaan. Când însă poporul a ajuns la Marea Roşie, poporul nu a văzut nici o modalitate de a ajunge de partea cealaltă a mării. Ei au strigat la Moise, iar Moise le-a dat răspunsul Lui Dumnezeu, nu al lui. Răspunsul Lui Dumnezeu a cuprins şi elementul încrederii în El. Pentru a vedea izbăvirea Lui Dumnezeu, ei au trebuit să stea liniştiţi. Cel mai greu de făcut era să stea liniştiţi, deoarece ei deja auziseră vocile armatelor lui Faraon, care se apropiau. Vocea lui Moise trebuia să răsune peste tot poporul, spunându-le ca ei să stea liniştiţi că Domnul le va da izbăvirea. Egiptenii care erau înarmaţi până-n dinţi, nu puteau face absolut nimic, ci ei urmau să se înece în mare, după Cuvântul Lui Dumnezeu. Domnul a despicat marea în două, iar poporul Israel a trecut ca pe uscat. Dar Egiptenii care au intrat pe drumul din mijlocul mării, toţi au fost acoperiţi de apele mării. Nu ştiu în ce probleme sunteţi cei care citiţi aceste rânduri, dar ştiu că Dumnezeu nu s-a schimbat. El poate face drum prin marea din faţa voastră. El poate face ca cei ce te urmăresc să dispară, iar tu să fi izbăvit. Să ne încredem în Domnul din toată inima, şi să-I aducem laudă şi mulţumire pentru toate izbăvirile Lui!