01 Ianuarie, 2008

Deuteronom 31:6

Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău va merge El însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa.

Pentru mulţi ziua aceasta este o zi ca toate zilele şi aşa este. Nu-i nimic magic în vre-o zi, ci toate sunt la fel. Pentru noi cei credincioşi însă, începutul de an este un prilej de cercetare şi de reangajare în umblarea noastră cu Domnul. Moise a spus în ultima lui cuvântare către poporul pe care l-a condus timp de patruzeci de ani, să nu se teamă că Domnul nu-i va părăsi şi nu-i va lăsa. Dumnezeu nu s-a schimbat, chiar dacă anul s-a schimbat. Dumnezeu nu se va schimba niciodată, ci ceea ce spune El rămâne aşa pentru totdeauna. Aş vrea ca noi să nu ne speriem de anul care ne stă în faţă, deoarece Domnul va merge înaintea noastră şi ne va arăta calea. Să ne întărim în El şi în puterea tăriei Lui. Aşa cum a fost Domnul cu noi până acum, tot aşa va fi şi mai departe.
Dorim la toţi cei care citiţi aceste rânduri să aveţi un an nou plin de alese binecuvântări şi Domnul să meargă înaintea voastră. Să ne încredem în El şi să mergem fără teamă pe drumul nou din acest an, căci El este cu noi!

31 Decembrie, 2007

Psalmul 90:9b

Vedem cum ni se duc anii ca un sunet!

Autorul acestui psalm este Moise, omul lui Dumnezeu care a trăit o sută douăzeci de ani. Nici la bătrâneţe nu a slăbit din putere, nici vederea nu i-a slăbit, dar cu toate acestea, el a scris inspirat de Duhul Sfânt că viaţa trece ca un sunet, ca un vis! Dar în trecerea anilor ce facem noi? Suntem noi duşi şi clătinaţi, împinşi de-al vieţii val, sau umblăm cu Acela care a umblat pe ape? Când marea era mai tulburată, El s-a dus la ucenici să-i liniştească, şi toţi cei ce umblă cu El ştiu ce înseamnă ca El să vină pe ape şi să-şi scape fiul sau fiica Sa. S-au dus în zbor zilele acestui an şi acum la sfârşit de an mă întreb, am dat oare ce am mai bun Lui Isus? Timpul, banii, atenţia, devotamentul spre cine au fost îndreptate? Lui Dumnezeu sau lumii acesteia care azi e şi mâine nu mai e?! Zeci de oameni şi-au pierdut viaţa în câteva clipe în urma prăbuşirii unui pod din Minnesota. Au fost ei oare mai păcătoşi decât noi? Domnul Isus a spus celor din vremea Lui că nu pier cei mai păcătoşi, dar dacă nu ne pocăim toţi vom pieri la fel. Anii se duc ca un sunet, dar ce sunet lăsăm noi în urma noastră? Este doar un zăngănit sau o melodie de har şi bucurie pentru cei din jurul nostru? Am înviorat noi pe cineva în acest an? Am pus noi zâmbetul pe faţa cuiva? Am adus noi alinare vre-unui suflet bolnav? Sunt multe întrebări la care fiecare răspundem cum suntem conduşi de cugetul nostru. Moise a observat cât de trecători suntem şi s-a rugat ca să fie învăţat de Domnul să numere bine zilele, să le socotească atent, căci doar aşa va avea o inimă înţeleaptă. De ce nu am face şi noi aceeaşi rugăciune? De ce nu am dori şi noi să ne evaluăm bine zilele ca să căpătăm şi noi o inimă înţeleaptă? Mulţi astăzi se bucură unii cu alţii dar nu cu Dumnezeu. De aceea vă chem pe toţi cititorii acestor rânduri să ne rugăm pentru cei ce nu iau aminte la scurtimea vieţii şi să se întoarcă la Domnul Isus. La toţi vă dorim ani mulţi cu Domnul Isus, multă sănătate să vă dea Domnul Isus, iar mâna Lui bună să vă conducă pe căile alese de El pentru fiecare dintre voi!

30 Decembrie, 2007

Matei 2:12

În urmă, au fost înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod, şi s-au întors în ţara lor pe alt drum.

Înţelepţii din Răsărit au vizitat pe Domnul Isus şi I-au adus darurile cele mai scumpe: aur, smirnă şi tămâie. Pe când se pregăteau să plece acasă, Dumnezeu le-a dat înştiinţarea să nu mai meargă pe la Irod. Ei au luat aminte şi au plecat spre ţara lor pe alt drum. De atunci şi până astăzi, mii de predicatori au îndemnat pe oameni să nu mai meargă pe calea largă, ci s-o ia pe alt drum, pe drumul ce duce în cer. Drumul pe care au venit ei a fost drumul arătat de stea. Steaua pe care au văzut-o în Răsărit i-a trimis la Ierusalim; dar nu a apărut decât după ce-au plecat de la Irod. Atunci au văzut-o şi ea i-a condus la Betleem. Domnul i-a condus pe magi şi le-a arătat calea, chiar spre casa unde era Domnul Isus. De acolo nu ni se spune unde şi pe ce drum s-au dus, dar ştim că pe la Irod nu au mai trecut. Să ne păzească şi pe noi Domnul să trecem pe la Irozii de astăzi. El să ne conducă paşii pe căile plăcute Lui. Fie ca în această zi, mergând la casa de rugăciune să fim plini de bucurie şi mulţumire că El ne-a condus cu braţul Lui puternic. Să-L rugăm pe El să ne conducă şi în noul an prin Duhul Sfânt pe fiecare dintre noi în aşa fel ca în toate să ascultăm de El!

29 Decembrie, 2007

2 Cronici 29:11

Acum, fiilor, nu mai staţi nepăsători; căci voi aţi fost aleşi de Domnul ca să staţi în slujbă înaintea Lui, să fiţi slujitorii Lui, şi să-I aduceţi tămâie.

Mai sunt doar câteva zile din acest an şi vom intra într-un an nou. Vom păşi oare cu grijă şi vom fi mai atenţi la felul cum ne împlinim chemarea noastră? Împăratul Ezechia a chemat Leviţii din vremea lui să nu mai stea nepăsători, deoarece pe ei i-a ales Domnul ca să facă slujbă înaintea Lui. Dar numai pe ei i-a ales Domnul? Nu ne-a ales oare şi pe noi? Prin har am fost şi noi aleşi pentru a sta în slujba Lui şi să-I fim slujitori credincioşi, aducându-I mulţumire şi rugăciuni în toată vremea. Am stat oare nepăsători în anul acesta? Am făcut oare tot ce a trebuit să facem? Dumnezeu ne-a ales fără nici un merit şi ne-a păstrat în har fără ca noi să fi meritat aşa ceva. Dar ca oameni credincioşi, am stat noi în slujbă înaintea Lui cu seriozitate? Să ne rugăm ca El să ne ierte şi să ne dea harul ca toţi să ne trezim din amorţeală şi să nu mai fim nepăsători faţă de lucrarea Domnului. Să-L rugăm pe Domnul să ne dea harul ca să stăm în slujba Lui, slujindu-L cu bucurie!

28 Decembrie, 2007

Ioan 1:16

Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har.

Prin naşterea Domnului Isus în lume s-a deschis un izvor de har. Harul care nu a fost prea cunoscut în vremea Vechiului Testament, prin venirea Domnului Isus a venit din abundenţă şi este nelimitat. Domnul Isus a dăruit din plinătatea Lui la toţi urmaşii Lui. El a venit în cea mai umilă formă, în starea cea mai de jos, dar în El era toată plinătatea Lui Dumnezeu. Din aceasta El ne-a dat la toţi, adică ne-a făcut părtaşi naturii divine! Am avut în noi chipul Lui Dumnezeu prin creaţie, dar prin naşterea din nou, acest chip se înnoieşte, adică se întregeşte. Aţi primit voi toţi din plinătatea Lui, adică aţi fost născuţi din nou? Dacă aţi primit prin credinţă pe Domnul Isus, atunci sunteţi beneficiarii abundenţei de har ce a adus-o Domnul Isus. Dacă nu, vă chem să vă deschideţi inima şi să vă rugaţi ca El să vă dea din plinătatea Lui, şi să vă dea şi naşterea din nou. Veţi vedea atunci măreţia harului de care a scris Ioan. Nici Ioan nu s-a născut direct în starea aceasta, ci a trebuit să meargă după Domnul Isus şi să creadă în El. Prin credinţă a ajuns să primească din plinătatea Lui, har după har. Mă rog ca El să ne dea harul Lui mai departe la toţi ca noi să răspândim în jur vestea că Domnul Isus este plinătatea Lui Dumnezeu şi că El încă dă din abundenţă harul Său la toţi cei ce se întorc la El!

27 Decembrie, 2007

Ieremia 33:15

În zilele acelea şi în vremurile acelea voi face să răsară lui David o Odraslă neprihănită, care va înfăptui dreptatea şi judecata în ţară.

Naţiunea lui Israel se destrăma văzând cu ochii. Cei din nord erau deja în Asiria. Împărăţia din sud nu era departe de a fi dusă în Babilon. Ieremia a predicat multă vreme, dar nimeni nu l-a ascultat. Timp de patruzeci de ani se pare că nu a avut nici un convertit. Profetul lacrimilor a primit descoperirea, că vor veni zile când Mesia va aduce dreptatea pe pământ. Cuvintele lui seamănă cu cele ale lui Isaia, şi la fel ca Isaia, Ieremia cuprinde panorama glorioaselor făgăduinţe ale Lui Dumnezeu pentru naţiunea lui Israel. Ieremia a descris multe din ceea ce Domnul Isus va fi când va veni pe pământ. El este adevăratul izvor de apă vie. Ceea ce Israelul a făcut a fost tragic, dar şi comic! Au abandonat Izvorul adevărat, şi apoi şi-au săpat alte fântâni crăpate care nu ţin apă, Ier. 2:13. Apoi, Domnul Isus este prezentat de Ieremia ca Bunul Păstor, adevărata Odraslă, Răscumpărătorul, Domnul Neprihănirea noastră; David regele şi Agentul Noului Legământ. În toate aceste descrieri, Ieremia a văzut vremea când Odrasla Lui David, Fiul Lui David va răsări ca dintr-un pământ uscat. Va fi fără frumuseţe sau strălucire, dar va înfăptui neprihănirea, sau dreptatea Lui Dumnezeu. Câte lucruri nu sunt drepte astăzi? De ce oare Domnul Isus nu le face toate să fie drepte? El le-a creat toate perfecte, dar diavolul şi îngerii lui au distorsionat totul. Când Domnul a venit, nu a făcut dreptate la toţi, doar la cei care au venit la El după ajutor. Deci, trebuie să mai fie o vreme când toate cuvintele Lui Dumnezeu să fie auzite şi trăite de noi, copiii lui Dumnezeu. Atunci când a venit împlinirea vremii, Domnul Isus a venit şi a adus dreptatea Lui pe pământ. Judecata o va aduce pentru toţi cei, care nu au primit dreptatea, sau neprihănirea Lui. Mă rog ca toţi să-I dăm slavă Domnului Isus pentru venirea Lui în lume, şi să lăsăm ca neprihănirea Lui să triumfe în inimile şi în vieţile noastre!

26 Decembrie, 2007

Luca 2:16

S-au dus în grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pruncul culcat în iesle.

Ciobanii din Betleem nu au visat că ei vor fi pomeniţi şi după două mii de ani! Dar nu cred că a fost Crăciun fără ca ciobanii din Betleem să nu fi fost pomeniţi. Oriunde se predică sau doar se citeşte Scriptura, ciobanii sunt pomeniţi. Şi pe bună dreptate. Dumnezeu a găsit cu cale să se descopere lor, iar ei au plecat în grabă la Betleem. Ciobanii nu au pus la îndoială cuvintele îngerului, ci au mers să vadă pe Mâtuitorul. Plecarea şi mersul lor au fost grabnice, dar nu au fost zadarnice. Ajunşi la Betleem, ei au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pe pruncul culcat în iesle. Exact cum li s-a spus! Dumnezeu a dat acelor oameni un har deosebit să fie primii care să-L vadă pe Domnul Isus. Ei au fost aleşi să fie primii care să ajungă la iesle. Credem că aceşti ciobani au dat de ştire la tovarăşii lor şi la toţi cei cu care s-au întâlnit. Ce facem noi oare? Am alergat şi noi cu aceeaşi grabă să ne închinăm înaintea Celui ce-a venit în lume pentru noi? Suntem noi gata să mergem şi să răspândim vestea cea bună că Isus a venit să aducă mântuire, şi că El mântuieşte pe oricine vine la el? Să ne rugăm ca El să ne ajute să spunem pretutindeni despre Domnul Isus!

25 Decembrie, 2007

Luca 2:10

Dar Îngerul le-a zis: “Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul...”

Astăzi este Crăciunul, când toţi oamenii ar trebui să se bucure că Domnul Isus a venit în lumea noastră! Cu mulţi ani în urmă, în noaptea în care s-a născut Domnul Isus, îngerul a adus vestea cea mai bună care s-a auzit vre-o dată pe pământ. Vestea aceasta era bună, căci venea de la Tatăl tuturor bunătăţilor, Dumnezeul plin de dragoste care a trimis pe Fiul Lui în lume pentru a ne mântui de păcatele noastre. Îngerii au spus că vestea aceea o să facă o mare bucurie la tot poporul, dar contrar la ceea ce au spus îngerii, nu toţi s-au bucurat de naşterea Domnului Isus. De fapt nici atunci şi nici astăzi nu se bucură toţi de faptul că Domnul Isus a venit în lume. Unii nu cred că au nevoie de El, iar alţii chiar dacă ar avea nevoie, sunt prea ocupaţi cu altceva pentru a mai avea timp de Domnul Isus. Irozii de atunci şi Irozii de astăzi caută să-L elimine pe Domnul Isus. Cei ce sunt credincioşi însă, cântă plini de bucurie că Isus s-a născut! Pentru ei mesajul îngerului este aşa de actual. Ei nu se tem de nici un rău căci El este cu ei. Ceea ce îngerul a spus păstorilor în noaptea aceea, Domnul Isus va spune acelora care vor fi cuprinşi de anumite frici. Nu ştiu ce “frică” este peste viaţa voastră, dar oricare ar fi, vestea bună că Isus a venit în lume trebuie să alunge orice frică. Nu trebuie să ne mai temem de nimic şi de nimeni, fiindcă Isus Cristos Domnul a zdrobit la cruce pe cel ce aduce frica, adică pe diavolul. Domnul Isus nu s-a născut doar să ne arate o viaţă, ci El şi-a dat viaţa pentru noi. După înviere El a spus ucenicilor să nu se teamă, şi de atunci şi până-n veşnicie, frica nu mai are loc în împărăţia Lui Dumnezeu! Să cântăm şi noi cu îngerii slavă Lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui!

24 Decembrie, 2007

Luca 2:7

Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat în iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.

În lumea creştină azi e ajunul Crăciunului. Se fac ultimele pregătiri, se merge cu colindul, se dau cadouri. Oamenii aleargă ca nu cumva să rămână ceva nefăcut de acest Crăciun. Dar se gândesc oare şi la Domnul Isus tot cu atâta interes cum se gândesc ca totul să fie pus la punct? Mă tem că nu. Mă tem că Domnul Isus nu are azi mai mult loc în vieţile oamenilor, decât a avut acum două mii de ani. Dacă atunci nu a avut loc, nici astăzi nu prea are loc în inimile oamenilor. Oamenilor nu le trebuie pe Cristos în Crăciun. Dacă El este în Crăciun, atunci trebuie să fim mai atenţi cu cei din jurul nostru, mai atenţi cu ceea ce facem pentru El. Dacă Domnul Isus nu ar fi în Crăciun, atunci oamenii cred că ar fi mai lejeri. Dacă nu s-ar fi născut Cristos, nu ar fi fost Crăciun! El este motivul pentru care lumea cântă şi se bucură, chair dacă mulţi uită de El. Să ne deschidem noi inimile şi să cântăm onoare şi slavă Domnului Isus că a acceptat să fie pus pe paie, El Regele măririi! Să nu uităm nici o clipă că El este Dumnezeu întrupat de dragul nostru. Fie şi această zi plină de har pentru fiecare din noi şi bucuria Domnului să fie tăria noastră!

23 Decembrie, 2007

Psalmul 132:17

Acolo voi înălţa puterea lui David, voi pregăti o candelă Unsului Meu.

În Sion va fi înălţată puterea lui David şi chiar dacă David va trece, puterea lui va rămâne în Sion. Copiii lui David au ţinut puterea pentru foarte puţin timp. Singurul care poate împlini profeţia aceasta, este Domnul Isus, Fiul lui David. El este Fiul lui David după trup, dar în acelaşi timp este Fiul Lui Dumnezeu. El va avea puterea toată în cer şi pe pământ. În orice situaţie am fi, puterea Lui ne este suficientă. Candela pregătită pentru Unsul Lui Dumnezeu, este lumina lumii, adică Domnul Isus. Ioan a scris despre Domnul Isus că vine în lume şi că El luminează pe orişicine vine la El. El dă lumină spirituală pentru ca oamenii să vadă cine sunt fără Dumnezeu şi cine pot fi cu Dumnezeu. Fără Dumnezeu suntem cei mai nenorociţi oameni. Cu El devenim cei mai fericiţi! El ne va lumina cărarea şi ne va da bucuria Lui prin aceste sărbători. Mergem astăzi la casele de rugăciune, de aceea mă rog ca toţi să înălţăm Numele Domnului Isus. Toţi să aducem mulţumiri Domnului pentru mântuirea mare adusă de Domnul Isus. Să ne pregătim de a celebra venirea harului în această lume.

22 Decembrie, 2007

Luca 1:33

Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.

Aceste cuvinte au fost parte din vestirea îngerului către Maria. Gavril i-a spus Mariei cine va fi Cel ce se va naşte prin ea. Nu ne putem imagina ce însemnătate au avut aceste cuvinte în inima Mariei. Isus va împărăţi peste casa lui Iacov...deci peste Israel! Dar de ce împărăţia Lui nu se mai termină? Toţi împăraţii au domnit şi apoi au murit, dar Acest Împărat va domni tot mereu, fără de sfârşit?! Dacă Maria era tânără cum se spune, atunci multe nu a ştiut ea despre Mesia şi nici de vremurile când El va veni. Îngerul însă nu i-a dat explicaţii, ci doar i-a spus Mariei Cine Este Cel ce va veni în lume. Maria a păstrat cuvintele în inima ei, s-a gândit mereu la ele, şi abia după 35 de ani a înţeles deplin Cine a fost Fiul ei. Când L-a văzut înviat din morţi şi înălţându-Se la cer, cred că abia atunci Maria a înţeles că El va veni să împărăţească peste Israel, iar împărăţia aceea nu se va termina niciodată! Ce har este pentru noi să fim parte din această împărăţie! Să-I dăm slavă pentru că a venit în lume şi ne-a făcut parte de harul de a fi acceptaţi ca cetăţeni în casa Lui Dumnezeu! Să ne dăm toate silinţele să trăim ca cetăţeni demni ai împărăţiei, care nu va avea sfârşit!

21 Decembrie, 2007

Psalmul 66:1

Înălţaţi Lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pământului.

Chemarea psalmistului a fost lansată cu mii de ani în urmă către toţi locuitorii pământului. Oriunde şi la orice conjunctură istorică s-ar afla cineva, chemarea e potrivită pentru toţi. Mici şi mari, tineri şi bătrâni, bogaţi sau săraci, toţi suntem chemaţi să înălţăm strigăte de bucurie către Dumnezeu. Când este oare mai potrivit să strigăm de bucurie, dacă nu la Crăciun. O cântare populară spune în versurile ei: „cântaţi toţi de bucurie, căci Cristos s-a născut.” Suntem noi oare gata să strigăm de bucurie în amintirea acelor zile când pământul a fost cercetat prin venirea Domnului în lume? Sau suntem şi noi prinşi ca cei de atunci cu lucrurile, care oricum nu au nici o valoare veşnică? Lumea din jur e în mare forfotă pregătindu-se de Crăciun, sărbătoare care de multe ori este lipsită de Cristos. Suntem noi oare, cei care ne numim creştini, mai buni decât lumea din jurul nostru? Sau spiritul vremii a răpit din inima noastră strigătul de bucurie pentru Dumnezeu şi pentru ce-a făcut El pentru noi şi anume că El ne-a trimis din cer mântuirea Sa mare? Mă rog ca Domnul să ne dea din nou dorinţa să strigăm de bucurie către Domnul pentru darul Lui nespus de mare, adică pentru Domnul Isus!

20 Decembrie, 2007

Ioan 1:17

Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos.

Ioan a văzut plinătatea Domnului Isus şi a comparat Legea cu harul, sau darul nemeritat al Lui Dumnezeu pentru noi. Legea a fost dată printr-un om muritor, dar harul a venit prin Dumnezeu Fiul care s-a întrupat. Revelaţia Legii a fost nemaipomenită în măreţie, dar revelaţia harului o întrece. Harul a fost adus împreună cu adevărul prin Domnul Isus! Ce har mare să cunoaştem pe Domnul Isus! El ne dă harul, adică favoarea Lui Dumnezeu şi apoi ne descoperă adevărul. Adevărul ce-l primim este complex. Este un adevăr cu privire la realitatea lumii Lui Dumnezeu, adică aflăm adevărul despre El. Dar este şi un adevăr care ne arată nouă înşine cine suntem noi. Suntem o nimica fără Dumnezeu, dar deosebit de valoroşi când Cristos trăieşte în noi. Harul adus prin întrupare ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu orice poftă păcătoasă, şi ne îndeamnă să trăim cu evlavie. Să ne rugăm Domnului ca El să ne ajute să nu risipim harul Lui, ci să umblăm în adevărul Lui făcând harul să se răsfrângă prin noi către alţii, care nu au primit harul Domnului Isus!

19 Decembrie, 2007

Isaia 9:6

Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.

Cu toţii ştim acest verset. Copiii l-au recitat şi îl vor recita la fiecare Crăciun. Predicatorii au predicat şi vor mai predica din acest verset la fiecare Crăciun. Şi cei mici şi cei mari au cunoştinţă de acest verset. Profetul Isaia a primit de la Domnul înştinţarea că va veni un Copil, care va fi Fiul Lui Dumnezeu şi care se va naşte dintr-o fecioară. Nici Isaia şi nici împăratul Ahaz cu care a vorbit, nu a înţeles despre ce Copil era vorba. A trebuit să treacă mai mult de şapte sute de ani, până a venit vremea ca acest Copil să vină în lume. Abia atunci s-a asociat profeţia lui Isaia cu Domnul Isus. De atunci şi până în zilele noastre, toţi oamenii asociază acest verset cu Domnul Isus. El este Cel care are domnia pe umerii Lui. De fapt toată autoritatea El o are în cer şi pe pământ! El este Minunat în totul totului tot. Tot ce spune şi face El, este minunat. El este adevăratul Sfetnic pentru sufletele noastre. Nimeni nu poate să-ţi dea sfaturile de care ai nevoie şi pe care numai El ţi le poate da. Nimeni nu-I la fel de tare ca El. Oricare ţi-ar fi povara, El este suficient de tare să ţi-o ia, de aceea lasă toată grija şi poverile tale în braţele Lui. Veacurile au fost făcute prin El, de aceea El este părintele veşniciilor. El şi numai El este adevărata pace, deoarece El este Domnul păcii! Mă rog ca Domnul să ne dea pacea Lui şi azi şi prin toate sărbătorile!

18 Decembrie, 2007

Luca 1:26-27

În luna a şasea, îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileia, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.

Aşa a început istoria Crăciunului, în Nazaretul din Galileia, în casa unei fecioare numită Maria. Nu a început nici în Ierusalim şi nici în casa unor oameni cu nume, ci a început în casa Mariei. Luca nu ne spune nici un cuvânt despre părinţii ei, sau despre fraţii şi surorile ei. Luca ne spune un amănunt şi anume că ea era logodită cu un bărbat numit Iosif din casa lui David. Dumnezeu a trimis îngerul pentru a iniţia un contact între cer şi pământ, adică între Dumnezeu şi om. Iniţiativa mântuirii Îi aparţine Lui Dumnezeu! El a trimis îngerul Gavril pentru a o înştinţa pe Maria de marele eveniment care se va întîmpla prin copilul ce ea îl va naşte şi anume mântuirea poporului Său! Maria nu a avut de unde să ştie că Dumnezeu o va alege pe ea. Nu a primit nici o înştinţare în prealabil, că va fi vizitată de îngerul Gavril. Nu e de mirat că s-a speriat. Toţi ne-am fi speriat dacă ar fi venit un înger al Domnului în camera noastră. Slavă Lui Dumnezeu că a hotărât să iniţieze acest contact între El şi noi. Slavă Lui Dumnezeu că a găsit o fecioară gata să primească provocarea Lui şi să accepte fără murmur voia Lui Dumnezeu, voie ce i-a schimbat radical viaţa şi destinul. Să mulţumim Domnului pentru planul Lui de mântuire şi pentru felul cum a lucrat pentru a-l duce la îndeplinire. Să trăim frumos făcând şi noi voia Lui în fiecare zi!

17 Decembrie, 2007

Isaia 53:2a

El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat.

Domnul Isus a venit în lume în cea mai umilă formă. Apostolul Pavel a scris despre acest lucru în Filipeni 2:6-8. În acest text Apostolul Pavel a demonstrat umilinţa şi ascultarea Domnului Isus. Isaia a văzut evenimentul cu mulţi ani înainte de venirea Domnului Isus, şi el a scris despre acest eveniment pentru ca noi toţi să fim asiguraţi că Cel ce-a murit la Cruce este acelaşi cu cel ce-a înviat. Domnul Isus a venit în lume ca sărac şi a crescut în casa unor oameni săraci, dar a îmbogăţit şi îmbogăţeşte pe toţi care vin la El. Pentru speranţele lui Israel, Domnul Isus era o odraslă slabă. Venea din Nazaret şi din ce familie? Era exact ca un Lăstar dintr-un pământ uscat. Dar noi ştim că toate acestea au fost doar ceea ce oamenii au văzut. El era Dumnezeu din Dumnezeu adevărat, care a lăsat gloria ca să vină la noi. El nu s-a temut să coboare în lume chiar dacă a ştiut exact ce o să I se întâmple. A venit căci ne-a iubit şi nu a vrut ca noi să rămânem în moarte veşnică. Începem o nouă săptămână, de aceea mă rog ca Domnul să ne dea bucurie că Isus a venit şi chiar dacă nu a impresionat la acea venire, a doua venire va fi spectaculară...cum iese fulgerul de la răsărit aşa va fi la venirea Fiului Omului. Să-I dăm toată cinstea şi să-L onorăm prin traiul nostru înaintea Lui!

16 Decembrie, 2007

Evrei 1:2

La sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.

Dumnezeu ne-a vorbit în multe feluri şi în multe rânduri, dar niciodată aşa de clar cum ne-a vorbit prin Fiul. Când a venit vremea, Dumnezeu a trimis în lume pe Domnul Isus, ca El să ne descopere pe Tatăl. Domnul Isus a vorbit în aşa fel, încât duşmanii Lui au recunoscut că nu a vorbit nimeni ca El. Alţii au spus că El a vorbit cu putere şi cu autoritate, nu cum vorbeau Fariseii lor. Domnul Isus a fost pus moştenitor al tuturor lucrurilor, adică tot ce există este al Lui. Nu este absolut nimic care să nu aparţină Domnului Isus! Veacurile au fost create tot prin Domnul Isus! Prin El s-a stabilit succesiunea timpului pe acest pământ. Am luat noi însă aminte la vorbirea Lui? Am pus noi la inima cuvintele Lui? Să nu fim ca cei din vremea Lui care L-au respins şi nu au vrut ca El să fie Împărat peste ei. Să mergem la casa de rugăciune cu inimile pline de bucurie că Dumnezeu ne-a vorbit prin Fiul şi e gata să ne mai vorbească! Să ne rugăm ca El să ne facă tot mai ascultători şi împlinitori ai Cuvântului Său!

15 Decembrie, 2007

Isaia 56:1

Aşa vorbeşte Domnul; „Păziţi ce este drept, şi faceţi ce este bine; căci mântuirea Mea este aproape să vină, şi neprihănirea Mea este aproape să se arate.”

Profetul Isaia a vestit poporului său că mântuirea Lui Dumnezeu era aproape de a ajunge la ei, iar neprihănirea Lui urma să se manifeste cât de curând. Dar au trecut anii până când a venit Mântuitorul care a adus mântuirea şi totodată şi nepihănirea! Dumnezeu a chemat poporul să facă ce este bine şi să păzească dreptatea şi cred că ni se potrivesc şi nouă aceste lucruri. Noi am primit mântuirea şi am fost socotiţi neprihăniţi, dar tot nu facem tot ce e bine. De câte ori nu călcăm noi ce este drept şi facem ce este strâmb? Ne apropiem tot mai mult de celebrarea venirii Domnului Isus în lume. Suntem oare mai dornici de a păzi ce este drept? Suntem mai îndreptaţi spre a face bine? Să ne rugăm Domnului ca El să ne dea putere să păzim şi să împlinim poruncile Lui. Harul Lui să ne ajute să facem tot ce e bine, ferindu-ne şi de ceea ce ni se pare că este rău.

14 Decembrie, 2007

Ioan 1:2

El era la început cu Dumnezeu.

Ce simple şi ce profunde cuvinte cu privire la eternalitatea Domnului Isus! Oameni de ştiinţă, precum şi alţii prin mai multe filme, încearcă şi la acest Crăciun să discrediteze realitatea venirii Domnului Isus în lume. De fapt, sunt unele lucrări care neagă flagrant chiar şi existenţa Domnului Isus. Nu e nimic nou, dar mă tem că sunt şi între credincioşi, unii care se lasă duşi în rătăcire de aceste curente. Ioan nu avea astfel de probleme. El a scris celor din secolul întâi, că Domnul Isusu era la început cu Dumnezeu. De când ne putem imagina noi şi mult înainte de acea vreme, El era cu Dumnezeu. El nu a fost creat mai târziu, şi nici nu a fost ridicat la rang de Dumnezeu pe parcurs, ci El a fost de la început cu Dumnezeu! Aceasta ne dă nouă asigurarea că El nu este un om elevat la nivelul Lui Dumnezeu, ci este din veşnicie Dumnezeu! Dar, deşi era la început cu Dumnezeu, El a venit să fie cu noi, ca să ne ducă şi pe noi lângă Dumnezeu. Fie ca şi astăzi să ne încredem în El şi să-L slăvim în tot ce facem. Să-I aducem inima ca mulţumire că a venit să fie cu noi până la sfârşitul veacurilor.

13 Decembrie, 2007

Psalmul 72:8

El va stăpâni de la o mare la alta, şi la Râu până la marginile pământului.

Oricât de mari au fost toţi împăraţii lumii, nici unul nu a stăpânit de la o mare la alta, dar de la Eufrat până la marginile pământului, nici atât. Unul singur se califică pentru a fi acest Împărat şi anume, Domnul Isus. Doar El va stăpâni peste tot pământul. Lui I s-a dat toată puterea, în cer şi pe pământ. Dar înainte de a primi această autoritate sau putere, Domnul Isus a trebuit să vină în această lume, să se smerească făcându-se asemenea oamenilor, şi să fie ascultător până la moarte. El de bună voie a venit la noi, deşi a fost deplin conştient înainte de toţi vecii, că deznodământul de pe acest pământ va fi moartea! Dar moartea Lui nu a pus capăt domniei Lui, ci prin moartea şi învierea Lui, Domnul Isus a pus bazele cerului nou şi ale pământului cel nou! Pănă atunci, noi suntem chemaţi la pocăinţă şi să ducem vestea că El va veni a doua oară să-Şi ia Biserica. Să umblăm şi astăzi cu speranţa că El va veni!

12 Decembrie, 2007

Ioan 8:58

Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, Eu sunt.”

Domnul Isus a existat din veşnicie, El nu are început şi nici sfârşit! Domnul Isus avea doar 30-32 de ani şi fariseii râdeau de El că, deşi nu avea nici cincizeci de ani, El spunea că l-a văzut pe Avraam. Ei nu puteau crede că, acest rabin din Nazaret poate fi Mesia cel mult aşteptat. Pentru ei era foarte greu de conceput ca acest străin din Galileia să fie cel care va aduce împărăţia Lui Dumnezeu pe pământ. Domnul Isus le-a răspuns cu afirmaţia cea mai puternică posibilă, „adevărat, adevărat vă spun”...pentru a le arăta veracitatea cuvintelor Lui. El a fost şi este înainte de toţi vecii. Înainte de naşterea Lui Avraam El a fost şi este veşnic! El nu a început să fie la Betleem, ci a existat dintotdeauna. Să fim plini de încredere, şi să-I mulţumim Domnului că a venit la noi ca să ne arate calea spre cer. Dar nu doar ne-a arătat-o, ci ne-a pus pe ea şi ne conduce în fiecare zi mai aproape de cer. Să nu ne pierdem curajul, căci El este permanent cu noi prin orice circumstanţe vom trece!

11 Decembrie, 2007

Daniel 9:9

La Domnul, Dumnezeul nostru, însă, este îndurarea şi iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit.

Când profetul Daniel a aflat că vremea robiei era pe sfârşit, s-a rugat pentru poporul lui, mărturisind el păcatele poporului. În contrast cu necredincioşia poporului ales, Daniel a observat marea îndurare pe care Dumnezeu a avut-o pentru poporul Lui. Daniel şi-a exprimat convingerea lui personală că la Dumnezeu se află şi îndurarea şi iertarea. El şi-a dat seama că poporul lui s-a răzvrătit împotriva Lui Dumnezeu, de aceea nu a cerut nimic altceva de la Domnul, decât îndurare. El a dorit ca Domnul să ierte vina poporului şi să aducă eliberarea lor din robia babiloneană. Daniel a fost dus ca tânăr în Babilon, iar în Babilon a trăit o viaţă exemplară, dar cu toate acestea el s-a identificat cu poporul lui. El nu s-a pus deoparte spunând că doar alţii au păcătuit, ci s-a inclus şi pe el. Să ne rugăm şi noi la fel pentru poporul nostru ca Domnul să aducă eliberarea din robia păcatului şi pentru neamul românesc. Să ne rugăm ca Domnul să dea îndurare şi iertare şi neamului nostru. El să ne ajute să fim oameni rugativi ca Daniel şi să mijlocim mereu pentru poporul nostru.

10 Decembrie, 2007

Luca 1:30

Îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.

Îndurarea Lui Dumnezeu s-a revărsat din neam în neam peste toţi cei care s-au temut şi se tem de El. Dumnezeu a fost îndurător cu poporul Israel chiar şi atunci când ei au fost răi şi neascultători. Dumnezeu i-a pedepsit, însă nu şi-a îndepărtat îndurarea de la ei. Tot la fel ni s-a arătat şi nouă îndurarea Lui. Prin venirea Domnului Isus în lume, noi cei din epoca harului am primit îndurarea Lui Dumnezeu, îndurare care nu se termină, ci se înnoieşte în fiecare dimineaţă. Este foarte important să nu uităm că doar cei ce se tem de El primesc îndurarea Lui, adică cei care umblă în frica de Domnul! Începem o nouă săptămână care ne va oferi fel de fel de surprize, dar dacă ne temem de Domnul, îndurarea Lui ne va fi îndeajuns. Să ne rugăm ca El să ne dea tăria să umblăm în frica de Domnul ca să gustăm din îndurarea Lui şi astăzi şi până-n ziua revenirii Lui!

09 Decembrie, 2007

Numeri 24:17a

Îl văd dar nu acum, Îl privesc , dar nu de aproape!

În fiecare an, copiii Lui Dumnezeu îşi amintesc evenimentele din vremea venirii Domnului Isus pe pământ. Copiii se bucură în anticiparea primirii cadourilor, iar cei mari aleargă să le cumpere aceste cadouri! Printre multe istorisiri de Crăciun se află şi ghicitorul păgân chemat să blesteme pe Israel, adică Balaam. An de an ne amintim de el, dar nu atât de dorinţa lui de câştig, cât despre profeţia pe care Dumnezeu i-a dat-o să o spună împăratului Moabului. Aceste câteva cuvinte ne spun nouă că Domnul Isus era văzut de departe, deoarece au trecut câteva mii de ani de la această profeţie până la evenimentul din Betleem. La apropierea acestui Crăciun vă întreb pe toţi cei care citiţi aceste rânduri: Îl vedeţi voi pe Isus? Îl priviţi voi de aproape sau tot departe e de voi? Ghicitorul nu l-a văzut atunci, iar privirile lui au rătăcit departe prin pânza vremii pentru a zări Steaua din Iacov. Noi ne uităm spre iesle, Îl vedem noi oare? Înţelegem noi umilinţa şi dragostea Lui? Mă rog Domnului ca El să ne dea harul să-L vedem acum şi chiar astăzi să vină în inima noastră şi să privim ţintă la El şi El să ne fie aproape la fiecare!

08 Decembrie, 2007

Ioan 1:5

Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.

Vestea cea mai bună este că în lumea plină de întuneric a venit lumina Lui Dumnezeu. Lumina a venit şi întunericul a încercat să o biruiască, dar nu a putut. Slavă Lui Dumnezeu că lumina Lui nu a putut şi nu va putea fi biruită! Cei care au locuit în întuneric şi în umbra morţii au văzut lumina Domnului răsărind pe pământ şi luminând pe orice om. Forţele întunericului s-au adunat să biruiască această lumină dar nu au putut. Ce învăţăm noi de aici? Oricât de mică ar fi lumina, ea este cea care biruieşte, şi nu întunericul! Chiar dacă întunericul pare că biruieşte, adevărata biruinţă aparţine luminii! Cei care sunteţi în locuri întunecate şi nu aveţi prea mult curaj, nu uitaţi o simplă lumânare împrăştie orice beznă, oricât de densă ar fi! Să nu ne lăsăm intimidaţi de încercările întunericului, căci nu ele vor birui, ci lumina va avea ultimul cuvânt! Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute ca să umblăm şi astăzi în lumina Lui!

07 Decembrie, 2007

Isaia 49:8

Aşa vorbeşte mai departe Domnul: „La vremea îndurării Te voi asculta, şi în ziua mântuirii Te voi ajuta; Te voi păzi şi Te voi pune să faci legământ cu poporul, să ridici ţara şi să împarţi moştenirile pustiite.”

Dumnezeu a promis Robului Său că, deşi va fi dispreţuit de popor, în ziua îndurării, exact atunci când Domnul se va îndura de neamul omenesc, atunci Robul Domnului va avea nevoie de a fi ascultat de Tatăl! Atunci I-a trebuit ajutor căci El împăca lumea cu Sine! Ce mare har ca Dumnezeu să se îndure de noi, iar îndurarea Lui să lase ca Fiul Lui Să vină în lume, lumea să-L respingă, iar noi să fim în legământ veşnic împreună cu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Domnul Isus a venit să facă legământ cu poporul şi El a instituit legământul cel nou. În viitor, El va ridica ţara lui Israel şi tot El va împărţi moştenirile pustiite ale casei lui Israel. Domnul Isus ne-a adus şi nouă vremea îndurării, El a început anul de îndurare pentru toţi cei care cred în El. Anul Lui de îndurare nu se termină niciodată, ci doar atunci când El va reveni. El ne va ajuta şi ne va păzi prin orice încercare vom fi. Să ne încredem în El pe deplin şi să-I aducem slavă prin tot ce spunem şi facem!

06 Decembrie, 2007

Ioan 1:3

Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.

Domnul Isus a existat din veşnicie, El a fost la început cu Dumnezeu. Tot ceea ce există a fost făcut prin El. Domnul Isus nu a început existenţa Lui la Betleem, ci El a existat din totdeauna.
Lumile pe care le vedem şi pe care nu le vedem, El le-a creat. Atât macrocosmosul cât şi microcosmosul au fost făcute de El. Ioan scrie că nimic din ce a fost făcut nu a fost făcut fără El. Absolut totul a fost făcut de El! Dar cu toate acestea, El s-a întrupat, s-a limitat pe El Însuşi pentru a putea fi un Mare Mântuitor pentru noi. Contemplând la măreţia Domnului Isus, să nu uităm că de dragul nostru a lăsat toată slava şi a venit printre noi, ca apoi noi să putem ajunge printre sfinţi! El cel mai sfânt şi glorios a venit între păcătoşi, ca apoi păcătoşii să aibe drept la pomul vieţii. Noi nu am apărut la întâmplare, ci El ne-a făcut după chipul şi asemănarea Lui Dumnezeu! Să ne închinăm înaintea Lui şi să-I dăm slavă că deşi El este Creatorul, a venit touş în lumea creată de El ca să moară şi astfel să ne ducă înapoi la Dumnezeu!

05 Decembrie, 2007

Psalmul 86:5

Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi, şi plin de îndurare cu toţi cei ce Te cheamă.


Psalmistul David se încredea în Domnul, deoarece el a cunoscut caracterul Lui Dumnezeu. Ce bun a fost Domnul cu poporul Său! Chiar dacă ei nu au fost întotdeuna cei mai credincioşi, totuşi Dumnezeu nu i-a abandonat, ci El a fost bun cu ei, gata să-i ierte. El nu a ţinut şi nici
nu ţine în seamă păcatele celor ce strigă după iertarea Lui. El este plin de îndurare cu toţi cei care-L cheamă. Ce bun este Domnul! Nu-i nici o mirare că Apostolul Pavel a insistat la rândul lui ca toţi cei care se numesc Creştini să caute să cunoască ce înseamnă să primeşti bunătatea Domnului. David a cunoscut bunătatea Lui Dumnezeu în multe situaţii din viaţa Lui. De multe ori Saul a vrut să-l omoare, dar Domnul a fost îndurător şi l-a scăpat de mâna lui Saul. Filistenii au căutat mereu să facă rău lui David, dar Domnul a fost cu David şi l-a scăpat. Domnul este şi cu cei care astăzi vor chema Numele Lui. Vom fi noi din aceia care vom striga la Domnul? Să ne rugăm ca bunătatea Lui s-o reverse peste noi şi în această zi şi până-n dimineaţa cea mai glorioasă a sfintei învieri!

04 Decembrie, 2007

Luca 1:6

Amândoi erau neprihăniţi înaintea Lui Dumnezeu, şi păzeau toate poruncile şi toate rânduielile Domnului.

Zaharia şi Elisaveta erau oamenii despre care Cuvântul Domnului spune aceste cuvinte nemaipomenite! Tot poporul Israel era în întuneric spiritual înainte de venirea Domnului Isus în lumea noastră. În mijlocul lor era însă o familie de oameni care trecuseră de prima tinereţe, dar care erau de o statură spirituală deosebită. Nu numai unul din ei era neprihănit, ci amândoi erau neprihăniţi. El era preot, dar s-a ocupat ca şi ea să fie în acelaşi tempo cu el. El nu a luat-o înainte şi nici n-a spus, dacă ea poate să ţină pasul, e bine, dacă nu...treaba ei! Biblia spune că amândoi erau neprihăniţi înaintea Domnului! Ce imagine frumoasă şi provocativă pentru fiecare din noi cei care, deşi am fost socotiţi neprihăniţi prin credinţă, trebuie să trăim în fiecare zi această neprihănire! Ei nu au cunoscut pe Domnul Isus şi harul Lui, ci doar Legea, dar pentru ei Legea era cu adevărat lege! Ei păzeau toate poruncile şi rânduielile Domnului. Ei nu se abăteau de la nici una. Fie ca şi în acest an când ne amintim din nou de povestea acestor oameni sfinţi, vieţile lor să ne provoace să fim şi noi ca ei! Să căutăm ca toţi să fim neprihăniţi, şi atât soţii cât şi soţiile să păzim poruncile Domnului şi să nu ne abatem de la orânduirile Lui.

03 Decembrie, 2007

Psalmul 9:2

Voi face din Tine bucuria şi veselia mea, voi cânta Numele Tău, Dumnezeule Prea Înalte.

Psalmistul David a cântat Numele Domnului în orice vreme. Pentru el nu a fost altceva în lume care să-i aducă bucurie, căci Domnul era bucuria şi veselia lui. Toţi cei care-L cunosc pe Domnul trebuie să aibe aceeaşi atitudine. Nici nu s-ar putea să fie altfel. David a trăit cu o mie de ani înainte de Domnul Isus, dar cu toate acestea el a făcut din Dumnezeu culmea bucuriei lui. Noi trăim după Golgota, după învierea Domnului Isus. Suntem noi oare la fel ca şi David? Este Domnul bucuria şi veselia noastră? Cântăm noi fără încetare Numele Domnului Cel Prea Înalt? Începem o nouă săptămână, de aceea mă rog ca Domnul să ne dea harul să nu căutăm altă bucurie, ci să ne bucurăm şi să ne veselim în Domnul. Vă chem pe toţi să umblăm pe căile Lui cu bucurie şi veselie aducându-I cinste prin tot ce facem.

02 Decembrie, 2007

1 Corinteni 15:57

Dar mulţumiri fie aduse Lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Cristos!

Apostolul Pavel a izbucnit mereu în mulţumire către Dumnezeu după ce a înţeles ceea ce a făcut Domnul pentru noi. Pentru el a însemnat enorm de mult să înţeleagă că nu e posibil ca noi să fim înfrânţi! Ce făgăduinţă binecuvântată! Dumnezeu a rânduit ca biruinţa Domnului Isus să nu se limiteze doar la El, ci să se aplice la toţi cei care vor crede în Numele Lui. Noi suntem biruitori, sau cum scrie în Romani, noi suntem mai mult decât biruitori, dar tot prin Domnul nostru Isus Cristos! Pentru cei credincioşi, înfrângerea nu ar trebui să fie în vocabularul lor! Nu pentru că ei ar fi tari şi mari, ci pentru că Domnul Isus a biruit totul, iar biruinţa Lui ni se aplică şi nouă! Dar de ce oare nu biruim noi totul? De câte ori nu am fost noi înfrânţi? Dumnezeu a făcut totul şi ne-a dat biruinţa, dar noi ce facem? Nu cumva dăm voie vrăjmaşului să ne doboare cu propriile noastre arme? Nu cumva am adormit când trebuia să veghem? Să ne rugăm Domnului ca El să ne înţelepţească să umblăm în biruinţa ce El a câştigat-o pentru noi!