30 Decembrie, 2006

Psalmul 135:13

Doamne, Numele Tău rămâne pe vecie; Doamne, pomenirea Ta ţine din neam în neam!

Numele Lui Dumnezeu este un Nume veşnic! El este Acel ce este veşnic, fără început şi fără sfârşit. În creaţia Lui El a pus început şi sfârşit, dar Fiinţa Lui este veşnică. Veşnicul Dumnezeu a luat chipul nostru în întruparea Domnului Isus şi astfel noi am înţeles Cine este Dumnezeu. Veşnicia era şi este un concept prea mare pentru mintea umană, dar prin întruparea Domnului Isus, omul a putut pricepe că cine crede în El va trăi veşnic. Omul nu se putea gândi nici la veşnicie până la Domnul Isus, dar acum nu numai că ne putem gândi, dar şi avem veşnicia asigurată prin credinţa în Domnul Isus! Amintirea sau pomenirea Domnului Isus rămâne din generaţie în generaţie! Mai sunt doar două zile şi se încheie şi acest an, dar Domnul nu se schimbă, El rămâne acelaşi şi în anul care vine. Pomenirea Lui dăinuieşte, iar El continuă să fie Acelaş plin de har şi dragoste pentru copiii Lui. Pomenirea Lui Dumnezeu o face fiecare generaţie prin proclamarea Cuvântului Său. Dumnezeu este cunoscut generaţiei noastre fiindcă părinţii noştri au ţinut sus Cuvântul vieţii. Generaţia după noi va avea pomenirea Domnului dacă noi vom ţinea sus Cuvântul Lui Dumnezeu! E trist că mulţi din generaţia noastră, chiar creştini numindu-se, nu se poartă cu demnitate faţă de Domnul, ca să lase o pomenire frumoasă în urma lor. Numele Lui rămâne veşnic, şi toţi care-şi pun încrederea în Numele Lui nu vor fi daţi de ruşine, ci vor rămâne veşnic cu Dumnezeu care este veşnic! Să ne rugăm pentru generaţia noastră ca moştenirea ce-o lăsăm copiilor noştri să fie o moştenire sfântă, o pomenire a Numelui Lui Dumnezeu! Prea mult ne ocupăm să le lăsăm copiilor lucruri care oricum se distrug, şi neglijăm adevăratele valori! Domnul să ne dea lumină să mergem bine pe calea Lui!