06 Mai, 2010

Matei 3:8

Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră.

Cuvintele acestea au fost spuse acum două mii de ani de către Ioan Botezătorul. El a văzut multă ipocrizie la cei care veneau să fie botezați de el, de aceea a spus că nu este suficient doar să fie botezați, dacă nu se văd fapte vrednice de pocăință. Unii au crezut că primind botezul, Împărăția Lui Dumnezeu le-a fost asigurată. Mulți cred și în zilele noastre acest lucru. Pentru mulți pocăința înseamnă să fii botezat și să mergi uneori la biserică, sau chiar să mai dai câte un ban la biserică. Ioan a strigat la cei de atunci să nu se bazeze doar pe botezul oferit de el, ci să dovedească pocăința prin fapte. De ce sunt oare oamenii gata să se sprijinească pe filozofiile lumii, și să nu vină la Domnul care nu obosește iertând? De ce? Desigur pare mai ușor, dar nu e deloc mai ușor, ci mai greu! Cei care vor și cu lumea și cu Dumnezeu trebuie să facă echilibristică, pe când cei pocăiți trebuie doar să fie ceea ce spun că sunt. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute ca zi de zi să fim ceea ce El ne vrea să fim și astfel vom aduce roade vrednice de pocăința noastră!

05 Mai, 2010

Habacuc 2:1

M-am dus la locul meu de strajă, și stăteam pe turn ca să veghez și să văd ce are să-mi spună Domnul, și ce-mi va răspunde la cererea mea.

Profetul Habacuc a fost nedumerit când Domnul a hotărât să trimită pe Babilonieni să pedepsească poporul lui Israel. Habacuc a știut că poporul a păcătuit și pedeapsa din partea Lui Dumnezeu era dreaptă, dar nu a înțeles de ce Dumnezeu a folosit un popor mai rău decît ei pentru a pedepsi pe Israel? Asta era neînțelegerea lui pe care a spus-o Lui Dumnezeu. După ce și-a spus plângerea, profetul s-a dus la locul de strajă, sau locul unde se urmărea activitatea vrăjmașilor. Acolo a stat și a vegheat pentru a vedea ce o să-i răspundă Domnul la cererea lui. Care dintre noi face lucrul acesta? După ce ne-am rugat, mai stăm și noi în veghere să vedem ce ne va spune Domnul? Sau grăbiți fiind, uităm și ce ne-am rugat? Habacuc a rămas în istorie, fiind recunoscut ca omul care a fost plin de încredere în Domnul, chiar dacă nu a înțeles planul Lui Dumnezeu. Să învățăm de la Habacuc ca atunci când ne rugăm, să și așteptăm în tăcere și în veghere, ajutorul Domnului.

04 Mai, 2010

3 Ioan 1:12

Toți, chiar și Adevărul, mărturisesc bine despre Dimitrie; și noi mărturisim despre el: și știi că mărturisirea noastră este adevărată.

Apostolul Ioan a avut plăcerea să-l întâlnească pe Dimitrie, omul care se pare că a dus scrisoarea lui, la Gaiu. Mărturia despre Dimitrie a fost și este uimitoare! Toți îl vorbeau de bine. Toți aveau cuvinte de laudă la adresa lui. Chiar Adevărul Scripturii era în linie cu viața lui. Tot ceea ce Dimitrie făcea, era în concordanță cu Adevărul Lui Dumnezeu. Dar nici Apostolul Ioan nu s-a lăsat să nu mărturisească bine despre Dimitrie! Chiar dacă Gaiu ar fi pus la îndoială mărturia multora, el nu s-a îndoit de mărturia Apostolului Ioan. Acesta i-a spus că sigur Gaiu știa că mărturia lor este adevărată. Ce spun oare oamenii despre noi? Ce spune Adevărul? Este viața noastră aliniată după Adevăr? Sunt cei din adunările unde mergem gata să mărturisească bine despre noi? Să nu lăsăm niciodată ca mărturia noastră să nu fie după Adevăr, ci zi de zi să ne dăm silințele să-I fim pe plac Domnului.

03 Mai, 2010

Psalmul 34:4

Eu am căutat pe Domnul, și mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.

Dacă cineva a cunoscut temeri în viață, atunci acela trebuie să fi fost David. Citind viața lui David, nu e greu de observat că a trecut prin multe încercări. Cea mai mare problemă pe care David a avut-o, nu a fost Saul, ci el însuși! Deși, Saul l-a urmărit multă vreme, Domnul nu a îngăduit ca Saul să pună mâna pe David. David a căutat pe Domnul și Domnul i-a răspuns, eliberându-l de frică. Mulți creștini sunt stăpâniți de frică. Frica lor nu e identică, dar fiecare se teme de ceva. Domnul Isus a venit și a eliberat pe oameni de frică, dar tot mai sunt creștini care au frică. Cred că cei care nu au credință se tem, deoarece frica nu stă în jurul credinței. Cel mai bun lucru este ca fiecare din noi să căutăm pe Domnul și oridecâteori ne temem, să-I spunem Lui teama noastră. El are puterea să ne izbăvească și pe noi din toate temerile noastre.

02 Mai, 2010

1 Timotei 6: 13-14

Te îndemn, înaintea Lui Dumnezeu, care dă viață tuturor lucrurilor, și înaintea Lui Cristos Isus, care a făcut acea frumoasă mărturisire înaintea lui Pilat din Pont, să păzești porunca, fără prihană, și fără vină până la arătarea Domnului nostru Isus Cristos.

Îndemnul solemn al Apostolului Pavel către Timotei ne arată cât de serioasă era problema trăirii fără prihană în acea vreme. Apostolul Pavel a dat acest îndemn în fața Lui Dumnezeu, care este autorul și dătătorul vieții! Viața nu a apărut la întâmplare și nu va dispare când oamenii vor. Dumnezeu este stăpân peste viață și peste moarte. Îndemnul a fost dat și înaintea Domnului Isus, Cel, care a spus lui Pilat că este Fiul Lui Dumnezeu, dar are altă misiune pe pământ. Pilat nu L-a înțeles și nici ucenicii Lui nu au prea înțeles. Deși, din punct de vedere omenesc, glasul stins al Domnului Isus nu a spus multe în fața lui Pilat, dar înaintea Lui Dumnezeu, El a făcut acea frumoasă mărturisire! Prezența Lui, tacerea Lui, privirea, Lui, toate au participat la frumusețea mărturisirii Domnului Isus! În fața acestor uriașe adevăruri, Timotei păzește porunca Domnului fără prihană și fără vină! Cum ar mai putea cineva să ia ușor Cuvântul Lui Dumnezeu după ce știe Cine este Dumnezeu și Cine este Domnul Isus? Domnul să se îndure de noi și să ne ajute să păzim Cuvântul Lui fără vină și fără prihană până la venirea Domnului nostru Isus Cristos!

01 Mai, 2010

Geneza 16:13

Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: „Tu ești Dumnezeu care mă vede!” Căci a zis ea: „Cu adevărat, am văzut aici spatele Celui ce m-a văzut!”

Agar a fugit de Sara, stăpâna ei, dar nu a mers prea departe până ce s-a întâlnit cu Îngerul Domnului. Îngerul Domnului a mângâiat-o și i-a explicat planul Lui Dumnezeu cu privire la copilul ei. El i-a spus să se întoarcă la stăpâna ei și să-i fie supusă. După ce a plecat Îngerul, Agar L-a numit pe Domnul care-i vorbise, „Dumnezeul care a văzut-o!” Îngerul Domnului a fost Domnul Isus, înainte de întruparea Sa. Agar a numit pe Îngerul acela, „Dumnezeul care mă vede,” nu Îngerul care m-a văzut. Domnul vede tot timpul pe cei care au nevoie de ajutor. Nimeni nu era în deșert ca s-o ajute pe Agar, și nimeni nu știa unde se afla ea. Dumnezeu, însă a știut unde se afla ea, și a știut și ce necaz avea ea. Dumnezeu cunoaște totul despre noi. El știe unde suntem și cunoaște toate umbletele noastre. El ne vede tot timpul, și la bine și la rău. Orice neajuns al nostru, El îl vede. Orice boală El o vede. Orice obstacol din viață, El Îl vede mai dinainte. Să ne încredem în El, căci numai El ne vede în orice clipă și El ne poate scoate din orice necaz.

30 Aprilie, 2010

Luca 9:56

Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască. Și au plecat într-alt sat.

Domnul Isus nu a venit în lume pentru a pierde pe cineva, ci pentru a da mântuirea în dar la cei care vin prin credință la El. Cei care cred că El a venit să piardă pe cineva, nu-L cunosc și nu știu cine este El. Domnul Isus a fost părtaș cu Tatăl și cu Duhul Sfânt din veșnicie în veșnicie, atât la creația universului cât și la marele act al facerii omului. Suflarea de viață El a făcut-o, de aceea a spus că nu vrea să piardă pe oameni, ci vrea ca să-i mântuiască. Cei care sunteți nemântuiți, prin Domnul Isus puteți avea mântuirea în dar. Toți cei care suntem mântuiți, să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să spunem la toți că Domnul Isus nu vrea pierderea nimănui, ci vrea mântuirea tuturora.