01 Ianuarie, 2010

Psalmul 91:11

Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale.

La mulţi ani!

Un alt an nou ni se desfăşoară cu toate necunoscutele şi surprizele lui. Ştim însă că

Domnul ne-a condus până acum şi tot El ne va conduce şi în noul an în care am intrat. Aşa cum a poruncit îngerilor Săi să păzească pe sfinţii de demult, tot aşa va porunci şi acum să ne vină nouă în ajutor. Nimeni nu cunoaşte pe ce căi va umbla în acest an, dar este un mare har să crezi că vei fi păzit oriunde vei merge. În toate căile tale, îngerii Domnului vor fi garda ta! Chiar dacă căile noastre nu vor fi prin locurile cele mai plăcute, Domnul va porunci îngerilor Săi să ne păzească de orice rău. Uneori îngerii au fost vizibili, dar în cele mai multe cazuri ei au dat ajutorul lor fără a fi văzuţi. La început de an e bine să ne rugăm ca Domnul să fie cu noi în fiecare zi, şi să-I promitem că şi noi vom fi cu El în fiecare zi. Fie ca umblarea noastră să fie în deplină ascultare de Cuvântul Lui Dumnezeu. Să-L citim şi să-L trăim în fiecare zi!

31 Decembrie, 2009

1 Corinteni 16:23

Harul Domnului Isus Cristos sa fie cu voi.

Astăzi se încheie încă un an. Pentru mulţi anul acesta a fost mai greu decât alţii, iar pentru alţii a fost cel mai bun an pe care l-au avut! Oricum a fost, bine că s-a terminat. Ce urare frumoasă a scris sfântul Pavel când a încheiat epistola către cei din Corint! Prin toate câte a trecut acea biserică, harul Domnului Isus Cristos a fost cu ei, iar Apostolul Pavel a dorit ca acel har să fie mai departe cu ei. Harul Domnului Isus ne-a dat mântuirea. Harul ne-a arătat ce înseamnă să nu ai nici un merit înaintea Lui Dumnezeu, şi totuşi El să te iubească şi să te aducă la mântuire. Harul ne-a demonstrat că nici unul din noi nu l-am meritat şi totuşi Dumnezeu ni l-a dat din belşug la toţi! Prin credinţă, noi am primit har peste har şi bunătate peste bunătate. Chiar dacă a fost mai greu în acest an, harul Lui ne-a fost îndeajuns! Nu poate nimeni spune că nu i-a fost dat har din partea Domnului Isus! Dar harul ne-a învăţat şi în acest an să o rupem cu păgânătatea şi ne-a instruit cum să trăim frumos înaintea Lui Dumnezeu! Fie ca harul Lui să fie cu noi şi la acest sfârşit de an şi în zilele noului an. Să-I mulţumim Lui Dumnezeu pentru harul Lui de până acum şi să-L rugăm să ne ţină în harul Lui şi mai departe!

30 Decembrie, 2009

Psalmul 103:15

Omul! Zilele lui sunt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe câmp.

Încă un an s-a strecurat pe lângă noi. Zilele lui au alergat una după alta aşa cum au alergat din prima zi când Domnul a despărţit lumina de întuneric. Niciodată nu au luat-o invers, şi nici nu au sărit peste vre-un număr! Toate au mers în ordine şi ne-a arătat cât de trecători suntem, căci nu doar zilele au trecut, ci şi noi am alergat odată cu ele. Psalmistul a asemănat pe om cu iarba de pe câmp. Răsare firul de iarbă şi creşte frumos, dar nu stă mult şi se usucă. Viaţa omului este ca şi floarea de pe câmp, care înfloreşte, dar nu după mult timp petalele se scutură şi floarea nu mai este. Totul în lume se schimbă, totul e numai o alergare către veşnicie. Dumnezeu singur este veşnic şi El nu se schimbă. El nu trece odată cu anii, ci El este acelaşi, ieri, azi şi în veci! Dumnezeu a fost cu noi în fiecare zi. Acum când ne apropiem de sfârşitul acestui an, să-I mulţumim pentru îndurarea Lui şi să nu uităm nici una din binefacerile Lui. Să ne cercetăm fiecare şi să nu lăsăm nimic vechi să treacă cu noi în anul nou, ci plini de Duh să păşim încrezători în anul care vine ca să umblăm prin Duhul pentru slava Lui Dumnezeu!

29 Decembrie, 2009

Matei 2:10

Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie.

Înţelepţii Răsăritului au călătorit la Ierusalim pentru a se închina împăratului de curând născut al Israelului. Nu aveau idee cine era acel copil şi mai ales nu ştiau unde să-l caute. Au mers la Irod, dar acolo nu era urmă de un nou rege, iar preoţii le-au spus că Betleemul era locul unde trebuia să vină Mesia. Steaua ce li s-a arătat în Răsărit, a reapărut şi i-a condus la Betleem. Mare le-a fost bucuria când au revăzut steaua. Revederea stelei a confirmat acestor magi că nu s-au înşelat. Arătarea iniţială a fost reală nu imaginară. Mai mult decât atât, steaua le-a arătat locul unde era noul împărat. Căutarea lor s-a terminat. Irod putea să tot aştepte, căci magii s-au dus acasă pe alt drum. Acea stea n-o să mai apară niciodată. A apărut o singură dată, iar acum noi trebuie să fim stele care să conducă pe alţii la Domnul Isus. Să nu lăsăm oportunităţile care ne vin în cale nefructificate, ci în fiecare zi să călăuzim pe cineva la Domnul Isus.

28 Decembrie, 2009

Luca 2:33

Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El.

Iosif şi Maria au urmat în totul ce li s-a spus cu privire la Domnul Isus. Dar la fiecare pas ei au auzit cuvinte care nu erau obişnuite. De la vestirea naşterii, până la liniştirea lui Iosif şi la cuvintele păstorilor din Betleem, Iosif şi Maria au auzit îngeri şi oameni spunând lucruri nemaiauzite până atunci cu privire la vre-un alt copil. După ce s-au dus la Ierusalim, bătrânul Simeon a rostit cuvinte deosebit de interesante cu privire la Domnul Isus. Maria şi Iosif au rămas uimiţi de acele cuvinte. În altă parte ni se spune că Maria a păstrat în inima ei tot ce a auzit despre Copilul venit din cer. Mă întreb dacă pe noi ne mai miră ceva? Tradiţia Crăciunului, obiceiurile şi ritualurile repetate an de an au furat oare uimirea din generaţia noastră? Să nu lăsăm ca uimirea să dispară, ci să fim mereu uimiţi de dragostea care Dumnezeu a avut-o şi o are pentru noi, care suntem copiii Lui. Să ne rugăm ca mâna Lui bună să fie cu noi toţi în acest sfârşit de an!

27 Decembrie, 2009

Matei 2:3

Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; şi tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el.

Împăratul Irod nici nu a cercetat locul şi profeţia, ci doar simpla întrebare a magilor l-a tulburat aşa de tare, încât tulburarea lui a stârnit o tulburare generală în tot Ierusalimul. Toţi îl ştiau pe Irod şi nimeni nu dorea ca el să fie tulburat, deoarece în tulburare Irod era imprevizibil. Şi în zilele lui „bune” Irod a fost violent şi criminal, dar în zilele când ceva sau cineva îl tulbura, nimeni nu putea să-i stea în cale. Ierusalimul şi-a dat seama că tulburarea lui Irod nu prevestea nimic bun. Şi de fapt nu a dus la nici un bine. De la tulburare, Irod a trecut la informare, apoi la pretinsa dorinţă de închinare, iar apoi la omorâre. Nimic nu a putut să-l oprească pe Irod din planul lui. În loc să vadă ce fel de rege s-a născut, de unde a venit şi ce planuri are noul rege, el a dorit pe orice cale să-L elimine. E trist că după două mii de ani de la acel eveniment, mai sunt oameni tulburaţi la gândul că Isus este Domnul. Mai sunt din aceia care ar dori să-I şteargă Numele şi nu numai comuniştii şi ateii, ci mult mai mulţi. Uneori cei care-I poartă Numele Îi fac cel mai mare rău! În loc să-L reprezinte pe El, se reprezintă pe ei şi planurile lor. Şi aceştia sunt tulburaţi de faptul că El este Regele! Nu este altul. El e singurul Rege adevărat! Să ne închinăm Lui şi să ne aliniem la planul şi voia Lui în fiecare zi!

26 Decembrie, 2009

Luca 2:15

După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem, şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut de cunoscut Domnul.”

Păstorii de la Betleem au fost primii care au auzit vestea că s-a născut un Mântuitor pentru poporul lor. După ce au auzit vestea, ei nu au mers la Ierusalim sau la bătrânii Betleemului să le spună despre acea veste. Ei au discutat între ei şi au tras concluzia că e bine să caute să vadă despre ce este vorba. Dacă Domnul a găsit cu cale ca să le facă de cunoscut lor acest lucru, ei au găsit de bine să cerceteze ca să fie siguri că nu a fost o iluzie, ci a fost ceva real. Păstorii aceia nu au fost filozofi ca să filozofeze ideea îngerilor sau a existenţei lor, nici chiar reîntoarcerea lor la cer. Ei au avut un singur gând şi anume să meargă şi să vadă cu ochii lor ce le-a spus Domnul. Bine ar fi ca toţi oamenii să ia aminte la ceea ce Domnul le spune. Să nu lăsăm să treacă acest Crăciun fără să cercetăm ceea ce cu adevărat a spus Domnul. Să ne rugăm pentru cei care sunt prinşi în cursa celui rău, ca Domnul să-i elibereze şi să-i atragă pe calea Lui. Să ne închinăm înaintea Domnului şi să umblăm mereu pe căile plăcute Lui!

25 Decembrie, 2009

Merry Christmas!

Luca 2:13

Şi deodată cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu.

Dorim ca Domnul Isus să vă binecuvinteze pe toţi care citiţi zilnic meditaţiile noastre. Ziua aceasta a desemnat momentul cel mai măreţ din istoria lumii. Îngerul a dat confirmarea veştii, că s-a născut un Mântuitor care trebuie lăudat de toţi. Îngerii s-au unit să cânte slavă Domnului Isus, deoarece nimeni de pe pământ nu I-a cântat. Toţi îngerii care au cântat slavă şi laudă Lui Dumnezeu, au înţeles Cine este Cel ce s-a născut în ieslea din Betleem. Ei au ştiut că El este Dumnezeu din Dumnezeu adevărat, de aceea s-au unit să dea laudă Lui Dumnezeu! Pentru îngeri nu a fost greu să dea slavă Lui Dumnezeu, deoarece în cer ei aduc slavă Lui Dumnezeu în fiecare clipă. Totul în cer strigă slavă, dar pe pământ nu a fost nimeni să spună slavă Domnului Isus când s-a născut. S-au dus două mii de ani de atunci şi Domnul Isus e aproape de a doua venire, dar mai este oare credinţă pe pământ? Să ne rugăm, ca tot mai mulţi oameni să-I aducă slavă Domnului Isus! Să fim şi noi plini de bucurie şi să-I aducem slavă Domnului, pentru că a venit în lume ca să ne arate slava Tatălui din cer.

24 Decembrie, 2009

Luca 2:8

În ţinutul acela erau nişte păstori, care stăteau afară în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.

În noaptea sfântă, când Sfântul Lui Dumnezeu a coborât în lumea de păcat, doar un grup de păstori erau treji, doar ei vegheau împrejurul turmei lor. Lumea era adormită şi nimeni nu se gândea că în acea noapte s-a petrecut cea mai mare minune din univers şi anume că, Fiul Lui Dumnezeu s-a întrupat venind pe pământ. Veşnicul Fiu a luat chipul omului şi a devenit unul dintre oamenii de pe pământ. Păstorii au fost primii care au auzit vestea bună a naşterii Domnului Isus în această lume. Ei au fost aleşi de Dumnezeu să fie primii care vor auzi şi vor merge să vadă pe pruncul Isus. Într-adevăr, ei s-au dus în grabă ca să vadă dacă aşa a fost, cum le-a spus îngerul. Vestirea lor nu s-a oprit la Maria şi Iosif, ci a străbătut întreg pământul. De două mii de ani, milioane de oameni citesc iarăşi despre anonimii de la Betleem. Luca nu a scris nici măcar numele vre-unuia. Toţi au rămas cu un simplu nume, „nişte păstori,” nume ce nu le-a adus faimă, dar toată lumea ştie că ei au fost primii martori ai naşterii Domnului Isus. Să ne rugăm Domnului ca noi toţi să vestim naşterea Domnului Isus, celor din jurul nostru!

23 Decembrie, 2009

Matei 1:16

Iacov a născut pe Iosif, bărbatul Mariei, din care s-a născut Isus, care se cheamă Cristos.

În genealogia evanghelistului Matei găsim acest frumos amănunt: Iosif a fost bărbatul Mariei, dar nu tatăl Domnului Isus! Matei a înţeles prin Duhul Sfânt că întruparea Domnului Isus a avut loc în mod miraculos, iar Iosif a fost cel ales de Dumnezeu să fie protectorul Fiului Său. Pentru noi acest lucru este deosebit de important, deoarece certifică faptul că Domnul Isus s-a născut din fecioară pentru a putea avea originea în Duhul Sfânt, nu în Adam. Moartea Lui nu ar fi avut nici o valoare dacă Domnul Isus ar fi fost un om născut din doi părinţi. Dacă nu venea ca om, Domnul nu ar fi putut să moară, deoarece fiinţele eterne nu mor! Domnul Isus a venit ca Dumnezeu şi om şi astfel a adus mântuire pentru toţi care cred în Numele Lui. Să învăţăm de la Iosif să fim ascultători de Domnul chiar şi atunci când toate lucrurile şi planurile noastre se dau peste cap. Să nu credem că Domnul s-a schimbat, ci să ştim că El este acelaşi în fiecare zi. Să ne pregătim de sărbătoare cu inimile curăţite şi să-I dăm slavă pentru că a venit să ne aducă harul mântuirii şi al cunoaşterii Lui Dumnezeu!

22 Decembrie, 2009

Matei 1:20

Dar pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului, şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfânt.”

Iosif, omul neprihănit, care a avut harul să fie ales de Dumnezeu să îngrijească de Fiul Lui pe acest pământ, a fost plin de tot felul de gânduri cu privire la viitorul lui şi al Mariei. Cu multă anticipaţie a aşteptat şi el şi Maria să vină timpul ca ei să se căsătorească. Fiecare zi părea tot mai lungă, până când într-o zi, timpul s-a oprit în loc. Maria i-a pus Lui Iosif că este însărcinată de la Duhul Sfânt, dar se pare că vorbele ei nu au avut prea mare efect asupra lui Iosif. Dacă Maria ar fi fost convingătoare, Iosif nu s-ar mai fi gândit cum să rezolve, pe ascuns ruperea logodnei. Dar, slavă Lui Dumnezeu, că în timp ce el se gândea la aceste lucruri, un înger a apărut în visul lui Iosif şi l-a încurajat să o ia pe Maria la el, că nu e nimic rău cu ea. Maria nu i-a fost necredincioasă, ci Dumnezeu a ales-o ca ea să aducă pe lume pe Fiul Lui. Lucrarea tainică a Duhului Sfânt în viaţa ei, a făcut concepţia şi Fiul care s-a născut urma să fie mântuitorul poporului Lui Dumnezeu. Oridecâteori noi avem de rezolvat anumite dileme din vieţile noastre, e bine să ascultăm vocea tainică a Lui Dumnezeu, care ne va călăuzi pe căile plăcute Lui. Am evita multe greşeli, dacă nu am sări imediat la concluzii, şi am lăsa ca Duhul Sfânt să ne călăuzească gândul nostru spre Domnul, ca El apoi să ne lumineze felul în care trebuie să lucrăm şi să răspundem provocărilor din viaţă!

21 Decembrie, 2009

Psalmul 40:7-8

Atunci am zis: „Iată-mă că vin! În sulul cărţii este scris despre mine, vreau să fac voia Ta Dumnezeule! Şi legea Ta este în adâncul inimii mele.”

Domnul Isus a venit în lume după multe profeţii, care s-au împlinit. Profeţie după profeţie a prevestit venirea Lui în lume şi toate s-au împlinit. El a venit după cum s-a scris în sulul cărţii despre El. El a venit să facă voia Tatălui. Nu voia Lui, ci ceea ce Tatăl a vrut, aceea a făcut Domnul Isus pe acest pământ. Asta înseamnă că El a lăsat gloria şi s-a făcut om ca să poată muri pentru noi şi în locul nostru. Legea Lui Dumnezeu a fost tot timpul în inima Lui. Ce model de viaţă exemplară şi jertfitoare ne-a demonstrat Domnul Isus! Să nu ne mai uităm după alte modele, ci modelul nostru să fie Domnul Isus Cristos, care a venit în lume să ne arate cum să trăim. Aşa cum El a făcut voia Tatălui, să ne dăm şi noi toate silinţele ca să facem voia Lui. Să nu lăsăm nimic din lumea aceasta să ocupe loc în inima noastră, ci să lăsăm ca Legea Lui să fie în inimile noastre în fiecare clipă.

20 Decembrie, 2009

Luca 1:72

Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri, şi Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt.

Preotul Zaharia a lăudat pe Domnul pentru miracolul întâmplat în casa lui, dar şi pentru planul mare al Lui Dumnezeu cu Ioan şi cu Domnul Isus. Erau încă neclare evenimentele ce vor urma, dar omul neprihănit şi-a dat seama că Dumnezeu a început să lucreze în poporul lui. Nu a înţeles Zaharia tot ce s-a petrecut cu ei, dar nici ce se petrecea la Nazaret şi apoi în Betleem, dar era mare bucurie că Dumnezeu a revizitat poporul Israel. Dumnezeu şi-a arătat marea Lui îndurare pentru noi prin faptul că L-a trimis pe Domnul Isus în lume. În felul acesta, Dumnezeu a demonstrat că nu a uitat de legământul Lui cel sfânt. Dumnezeu nu uită, ci El lucrează după un plan bine alcătuit de El Însuşi. În planul Lui veşnic a fost venirea lui Ioan şi apoi a Domnului Isus în lume, ca să ne mântuiască. Mai sunt doar câteva zile de pregătire pentru Crăciun. Suntem noi gata să primim îndurarea Lui în inimile noastre? Suntem noi mulţumitori de faptul că El şi-a adus aminte de legământul Lui? Noi ţinem oare minte legământul care l-am făcut cu El? Să ne rugăm ca toţi să fim curaţi şi sfinţi, urmând cu credincioşie pe Domnul!

19 Decembrie, 2009

Psalmul 106:1

Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci.

Cu cât ne apropiem mai mult de Crcăciun, cu atât ne dăm seama mai mult de bunătatea Lui Dumnezeu! Mare a fost şi este bunătatea Domnului faţă de neamul omenesc. Îndurarea Lui Dumnezeu e veşnică, nu se termină niciodată! El nu s-a îndurat de cineva şi apoi l-a abandonat, ci îndurarea Lui dăinueşte din neam în neam până-n ziua veşniciei. Când Domnul Isus a venit în lume, bunătatea şi îndurarea Lui Dumnezeu au devenit întruchipate în El. El a fost bun şi îndurător cu toţi cei care au venit la El. Noi toţi trebuie să lăudăm pe Domnul, căci mare a fost şi încă este bunătatea Lui! Nu sunt suficiente laudele din sărbătoarea Crăciunului, ci noi trebuie zi de zi să lăudăm Numele Lui cel sfânt. Ce ne-am face noi dacă nu ar fi Domnul îndurător cu noi? Să nu pregetăm a-L lăuda pe Domnul, ci tot mereu să lăudăm pe Domnul, căci mult bine ne-a făcut!

18 Decembrie, 2009

Galateni 4:4

Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege.

Au fost multe generaţii care au aşteptat venirea Domnului Isus. În vremea asupririi de către alte popoare, poporul Israel a dorit venirea Fiului lui David ca să-i scape, dar nu a venit. Maleahi, ultimul profet al Vechiului Testament, a lăsat jos pana de scris şi şi-a adunat sulul cărţii, dar Cel profeţit nu a venit. Au trecut patru secole până când Dumnezeu a socotit că vremea s-a împlinit! Important de reţinut este faptul că nu noi stabilim când este împlinirea vremii, ci Dumnezeu. La El sunt vremurile şi soroacele. El ştie când trebuie sau nu trebuie ceva. Când vremea s-a împlinit, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume. Nu a mai stat până când oamenii vor avea o stare sufletească mai bună pentru a-L primi mai bine pe Fiul Lui, nici nu a aşteptat să moară Irod! Nu, Dumnezeu L-a trimis pe Domnul Isus la poporul care nu a avut nici un loc pentru El şi în vremea unui împărat care a vrut să-L omoare. Dacă noi eram cu împlinirea vremii, poate mai aşteptam şi azi pentru a găsi cel mai bun moment, dar slavă Lui Dumnezeu că El ştie ce face şi nimeni nu poate să-I stea înaintea planurilor Lui. Să-I cântăm slavă şi glorie pentru că L-a trimis pe Domnul Isus la noi, ca să ne poată duce la El prin credintă!

17 Decembrie, 2009

Psalmul 99:9

Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru, şi închinaţi-vă pe muntele Lui cel sfânt! Căci Domnul Dumnezeul nostru, este sfânt!

Psalmistul a chemat poporul Lui Dumnezeu să înalţe pe Domnul, şi să se închine înaintea Lui! Domnul Isus a venit în lume ca să facă din noi oameni, care să poată ajunge pe muntele Lui cel sfânt. Prin păcat, accesul nostru a fost blocat către prezenţa Lui Dumnezeu, de aceea a venit Domnul Isus în lume ca să ia păcatul asupra Lui. Prin eliberarea de sub osânda păcatului, noi putem să mergem cu încredere la muntele cel sfânt! Calea de acces la Dumnezeu a fost redeschisă. Orice barieră a fost luată şi dată la o parte. Prin credinţă, oamenii se pot apropia din nou de muntele Domnului şi fără teamă se pot închina înaintea Domnului care este sfânt! Credincioşii Domnului au fost şi vor fi mereu sfinţiţi, nu doar poziţional, ci şi comportaţional. Să ne rugăm ca Domnul să dea înţelepciune la toţi sfinţii Lui să se închine înaintea Lui şi să-L înalţe în fiecare zi, nu numai la sărbători. Să ne rugăm pentru aceia care nu recunosc domnia Lui, ca Domnul să-i atragă la El cât mai este har.

16 Decembrie, 2009

Marcu 1:1

Începutul Evangheliei Lui Isus Cristos, Fiul Lui Dumnezeu.

Evanghelistul Marcu nu a scris nimic despre naşterea Domnului Isus, dar primul verset din Evanghelia lui conţine şi naşterea Domnului Isus. Dacă nu ar fi venit Domnul Isus în lume, în felul şi forma în care a venit, vestea bună nu ar fi fost auzită. Evanghelia nu ar fi început, dar prin venirea Lui în lume în modul cel mai umil şi sărac, vestea bună a răsunat şi încă răsună peste tot pământul. Domnul Isus Cristos este vestea bună a Lui Dumnezeu pentru păcatul întregii lumi. Fără venirea Lui, lumea ar fi şi acum sub veşnica osândă a păcatului. Fără ca Domnul Isus să se nască, lumea nu ar fi cunoscut ce e iubirea şi bunătatea adevărată! Domnul Isus a schimbat cursul istoriei intregii omeniri şi a întregului univers. Prin venirea Lui, Domnul Isus a inaugurat începutul Evangheliei şi a Împărăţiei şi a declanşat „zilele de pe urmă!” Să nu uităm niciodată că Domnul Isus este Alfa şi Omega, adică Începutul şi Sfârşitul! Totul s-a început cu El şi totul se va termina cu El. Noi nu avem putere nici asupra începutului şi nici asupra sfârşitului. De aceea este cel mai inteligent lucru să ne încredem pe deplin în El şi să trăim cu El şi în El pentru veci de veci!

15 Decembrie, 2009

Ioel 2:18

Domnul a fost plin de râvnă pentru ţara Lui, şi s-a îndurat de poporul Său.

Ioel a scris aceste cuvinte pentru a arăta bunătatea şi îndurarea Lui Dumnezeu pentru poporul Lui, Israel. Deşi, îndurarea Lui a fost văzută în lucrurile materiale, marea îndurare pe care Dumnezeu a arătat-o poporului Său a fost arătată prin venirea Domnului Isus în lume. Când El a venit în lume, îndurarea Lui Dumnezeu a venit peste lume. Prin venirea Lui, Dumnezeu a intrat în lume pentru a împăca lumea cu Sine. Când noi ne-am întors la Domnul, prin credinţă noi am devenit beneficiarii îndurării Lui Dumnezeu, pe care Şi-a arătat-o faţă de fiecare din noi. Aşa cum Domnul a fost plin de râvnă atunci, El este la fel şi astăzi, de aceea ne rugăm ca El să trimită îndurarea Lui peste noi toţi. Oamenii nu pot trăi fără îndurarea Lui Dumnezeu. Chiar şi cei care nu cred în El beneficiază de bunătatea şi îndurarea Domnului. Desigur, ei nu beneficiază la fel ca noi, care suntem copiii Lui, dar totuşi au parte de mult har din partea Celui pe care-L neagă. Să lăsăm ca râvna Domnului pentru a ne da îndurarea Lui, să ne motiveze şi pe noi pentru a fi plini de râvnă pentru El şi împărăţia Lui.

14 Decembrie, 2009

Luca 1:41

Cum a auzit Elisaveta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, şi Elisaveta s-a umplut de Duhul Sfânt.

După ce Maria a mers la Elisaveta, a intrat în casă şi i-a urat de bine. Urarea aceasta a fost suficientă ca pruncul să salte de bucurie, iar Elisaveta să fie umplută de Duhul Sfânt. Evanghelistul Luca a scris despre Zaharia şi Elisaveta că au fost oameni neprihăniţi, care păzeau fără pată toate poruncile şi toate rânduielile Domnului. În acest verset, Luca a adăugat acest element extrem de important şi anume plinătatea Duhului Sfânt. În toată Evanghelia după Luca, Duhul Sfânt are un loc proeminent. Elisaveta a fost umplută de Duh la simpla urare a Mariei, deoarece Maria avea pe Domnul Isus în ea. Duhul Sfânt a umbrit-o pe Maria, iar prezenţa ei a binecuvântat-o pe Elisaveta. Acesta nu a fost nici un caz de har special al Mariei, cum cred unii, de a manevra Duhul Sfânt, ci a fost harul Lui Dumnezeu manifestat în ea şi prin ea în jurul ei. Ce taine mari s-au petrecut atunci! Ce haruri nepătrunse au fost manifestate! Ce întâmplări nemaiîntâlnite! Aşa aş dori să fie şi în vremea noastră: să fim toţi plini de Duhul Sfânt şi să trăim în directa ascultare de conducerea Lui. Să nu fie nici o clipă din viaţa noastră fără prezenţa Lui în noi.

13 Decembrie, 2009

Psalmul 57:11

Înalţă-te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta!

Psalmistul David a dorit ca slava Lui Dumnezeu să se întindă peste tot pământul. El a ştiut că va veni vremea când va veni Unul care va face ca slava Lui Dumnezeu să fie peste oamenii plăcuţi Lui Dumnezeu. David a fost şi împărat, dar şi profet. El a scris acest Psalm, cu dorinţa ca Numele Lui Dumnezeu să fie înălţat mai presus de ceruri, iar Domnul Isus este Cel care a primit Numele care este mai presus de orice nume! Dumnezeu din veşnicie a fost şi este deasupra cerului şi al pământului. Nimeni nu a fost şi nu poate fi mai presus de El. Suntem noi gata să ne aplecăm smeriţi înaintea Lui şi să-I dăm onoare şi mulţumire pentru că a readus slava Lui celor care au fost lipsiţi de slavă!

12 Decembrie, 2009

Luca 1:56

Maria a rămas împreună cu Elisaveta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă.

Maria a stat la neamurile ei destul de mult, mai ales că Iosif se gândea mereu ce cale să aleagă pentru a nu fi rău nici pentru el, dar nici pentru Maria. Dr. Luca nu a pus acest verset la întâmplare, ci Duhul Sfânt l-a îndemnat să scrie aceste cuvinte. De asemenea, Luca nu a scris dacă Maria a plecat înainte de naşterea lui Ioan Botezătorul, ci doar că a stat trei luni şi apoi s-a întors la Nazaret. În trei luni a fost posibil ca toată cetatea să fi ştiut ceea ce se întâmpla cu Maria. Maria însă a fost bravă. După ce a ştiut ceea ce i s-a spus de înger şi de Elisaveta, Maria nu a ezitat să continue să slăvească pe Domnul pentru planul Lui de mântuire. Desigur că Elisaveta a fost cea care a pregătit-o pe Maria cu privire la tot ce a urmat. Să nu şti nimic şi tot îţi dai seama că familia Mariei era îngrijorată de ceea ce s-ar fi putut întâmpla dacă bătrânii Nazaretului ar fi vrut să o omoare cu pietre pe fata lor. Nu s-a întâmplat nimic rău tocmai ca Maria să poată duce la termen pe Cel ce a venit în lume „făcându-Se ca noi, ca să ne facă pe noi ca pe El.” Să ne închinăm înaintea Lui şi să contiuăm slăvirea Lui în veci de veci.

11 Decembrie, 2009

Isaia 11:10

În ziua aceea, Vlăstarul lui Isai va fi ca un steag pentru popoare; neamurile se vor întoarce la El, şi slava va fi locuinţa Lui.

Va fi o zi de mare glorie, când Domnul Isus va fi un steag pentru toate popoarele. Când a venit la Betleem, Domnul Isus a fost un lăstar pentru casa lui Israel. A venit la ai Săi să le ofere harul şi mântuirea. Era clar că scopul Lui Dumnezeu a fost să răscumpere pe poporul Său Israel şi apoi pe toate neamurile. Dar ai Săi nu L-au primit, de aceea El va fi înălţat ca un steag pentru popoare. Steagul Lui Dumnezeu pentru popoarele lumii este Domnul Isus. El uneşte pe oameni, El îi adună din toate părţile pentru a sluji de laudă slavei Sale. Deşi, Domnul Isus S-a dezbrăcat de slavă când a venit pe pământ, El va locui veşnic în slavă Sa măreaţă. Este El oare steagul bisericii de azi? Sunt bisericile aliniate după El? Credincioşii de azi sunt oare sub ocrotirea acestui Steag? Să ne rugăm ca noi toţi să fim aliniaţi sub Steagul pe care Dumnezeu L-a înălţat acum două mii de ani. Să mergem după El făcând ce e frumos şi bine înaintea Lui.

10 Decembrie, 2009

Ioan 1:15

Ioan a mărturisit despre El, când a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: Cel ce vine după mine, este înaintea mea, pentru că era înainte de mine.”

Ce mare paradox a spus Ioan Botezătorul cu privire la Domnul Isus! Domnul Isus a venit după Ioan, dar de fapt El era înainte de Ioan. Dacă vine după el, este clar că nu poate fi înainte de el. Dar oricum am vrea să ne uităm, Domnul Isus a venit după Ioan în lume, dar El a fost, este şi va fi înaintea lui Ioan şi a tuturor! El este proeminent în tot universul deoarece universul s-a creat prin El şi pentru El. Domnul Isus a venit după Ioan, dar Ioan a recunoscut că Domnul Isus este înainte. Este Domnul Isus înainte de orice în vieţile noastre? Avem noi înţelegerea pe care a avut-o Ioan? Mulţi se pregătesc de Crăciun, dar în loc să pună pe Domnul Isus înaintea tuturor lucrurilor, pun lucruri care de obicei nu sunt necesare cuiva. Să nu facem şi noi ce-au făcut cei de atunci, care în loc să primească pe Regele Regilor, ei L-au respins. Respingerea i-a costat scump pe cei din generaţia de atunci. Doar veşnicia ne va descoperi realitatea, dar până atunci putem citi că generaţia Domnului Isus a fost toată închisă în necredinţă. Închiderea lor a însemnat deschiderea harului pentru noi, neamurile. Să ne dăm toate silinţele ca Domnul Isus să fie înainte de orice lucru în viaţa noastră.

09 Decembrie, 2009

Isaia 9:1b

După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lângă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galileia Neamurilor.

Când Domnul Isus a venit în lume, ţinuturile pe care Asirienii le-au anexat, vor vedea lumina Evangheliei păcii adusă de El. Deşi, au gustat ocara cotropirii de către vrăjmaşi, Isaia a asigurat acele regiuni că vor fi acoperite de slavă. Când Domnul Isus a umblat prin Galileia, slava Lui s-a răspândit peste tot. Prezenţa Lui a însemnat prezenţa Lui Dumnezeu între ei. Galileia a devenit locul de mărturie unde Domnul Isus a făcut lucrări, care au demonstrat adevărul cuvintelor spuse de Isaia cu multe sute de ani înainte de venirea Domnului Isus în lume. Nu e nici un secret că Domnul a adus slava Lui oriunde a intrat. Atunci când intră în viaţa noastră, El aduce slava Lui. Oriunde a fost ocară, El a schimbat-o în slavă. Orice ţinut care este sub ocara oprimării păcatului, când oamenii de acolo Îl primesc pe Domnul Isus, în locul ocării va fi slava Lui pentru veci de veci!

08 Decembrie, 2009

Luca 1:49

Pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt.

Maria a fost plină de bucurie când a auzit că Elisaveta nu pune la îndoială ce i-a spus, ci i-a confirmat că ceea ce s-a întâmplat cu ea, este lucrarea minunată a Lui Dumnezeu. În cântarea ei, Maria nu s-a plâns de ce vor zice oamenii, sau de posibilitatea pierderii lui Iosif, ci a privit doar spre marea lucrare a Lui Dumnezeu. Perspectiva ei nu a fost perspectiva unui om îndoielnic, ci a unui om plin de credinţă în planul şi voia Lui Dumnezeu. Nu cred că ea a înţeles tot planul Lui Dumnezeu cu privire la ea şi la Fiul ce se va naşte din ea, dar cât a înţeles a determinat-o să spună că Domnul a făcut lucruri mari pentru ea. Numele Lui este sfânt! Dumnezeu este sfânt deoarece numele Îl defineşte. El este separat de orice rău, de orice păcat, dar este sfânt în Însăşi esenţa Sa divină. În sfinţenia Lui a decis să trimită pe Domnul Isus în lumea păcatului, ca din această lume să ridice un popor sfânt care să fie al Lui. Recunoaştem noi oare ce a făcut Domnul pentru noi venind în lume? Ne dăm noi seama că fără venirea Lui în lume, eram tot în păcat şi fără nici o speranţă? Să ne rugăm ca Domnul să ne dea înţelepciune să vedem cât de sfânt este El şi să recunoaştem ce mari lucruri a făcut El pentru noi.

07 Decembrie, 2009

Isaia 9:4

Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea le-ai sfărâmat, ca în ziua lui Madian.

Venirea Domnului Isus în lume a adus atâta har, încât toate veacurile nu vor putea acoperi tot ce s-a întâmplat. Jugul de asuprire şi toiagul care lovea pe copiii Lui Dumnezeu au fost sfărâmate, aşa cum Ghedeon a sfărâmat pe madianiţii din vremea lui. Madianiţii au fost distruşi fără ajutorul mulţimilor, întocmai ca şi mântuirea care a fost făcută fără ajutorul vre-unui om. Domnul a venit ca să ne mântuiască şi nimeni nu I-a venit în ajutor. El a dus la capăt toată misiunea Lui, ca în ziua lui Madian! Sunt mulţi astăzi care mai poartă juguri asupra lor. Jugul de griji şi îngrijorări, sau jugul vinovăţiei sau al neiertării apasă încă multe vieţi. Domnul Isus a venit să sfărâme orice jug, de aceea vă chem să veniţi cu jugul vostru la Domnul Isus ca să vă scape de orice povară. El va opri toiagul care te apasă şi-ţi va da pacea Lui dacă vii la El. Fie ca mulţi fraţi de neam şi de sânge să găsească mântuirea prin Domnul Isus în acest timp cînd aşteptăm sărbătoarea venirii Domnului Isus în lume!

06 Decembrie, 2009

Luca 1:39

Maria s-a sculat chiar în zilele acelea, şi a plecat în grabă spre munţi, într-o cetate a lui Iuda.

Imediat după ce Maria a primit vestea că Fiul Lui Dumnezeu se va naşte prin ea, a plecat spre munţi. Ea nu a plecat să caute ajutor de la munţi, deoarece ajutorul nu vine de la munţi, ci de la Domnul care a făcut cerurile şi pământul! Ea s-a dus într-o cetate din munţi ca să o viziteze pe Elisaveta, soţia preotului Zaharia. Nu ni se spune cu cine a fost neam Maria, dar e uşor de crezut că ea a dorit o consultaţie cu un preot şi o mătuşă neprihănită. Luca a scris că amândoi, atât Zaharia cât şi Elisaveta erau neprihăniţi. Maria o fi spus mamei ei ce a auzit de la înger, dar mama ca orice mamă, a vrut poate o confirmare mai serioasă şi de aceea a îngăduit plecarea Mariei la aceste neamuri. Nu e nimic greşit ca atunci când auzi o veste mai deosebită, să te consulţi cu alţii care poate ştiu mai multe sau au trecut prin mai multe situaţii. Maria ştia că cei doi nu aveau copii, dar în timpul acestei vizite, care se părea că e doar despre vestea ei, Maria a aflat că şi Elisaveta cu Zaharia trăiau o minune a lor. Dumnezeu a cercetat familia lor şi Elisaveta avea deja şase luni de sarcină. Imediat după întâlnirea celor două viitoare mame, salutul s-a făcut între copiii lor. Ioan tresaltă în clipa când Domnul Isus a intrat cu Maria! Ce moment feeric. Nenăscuţi încă, dar prin Duhul Sfânt, cei doi au comunicat! Să ne rugăm ca Domnul să ne dea un sezon de Crăciun plin de bucuria Domnului. El să ne ajute să ascultăm de Cuvântul Lui şi să celebrăm cu bucurie venirea Lui în lume şi în acest an!

05 Decembrie, 2009

Isaia 11:12

El va înălţa un steag pentru neamuri, va strânge pe surghiuniţii lui Israel, şi va aduna pe cei risipiţi a lui Iuda, de la cele patru capete ale pământului.

Profetul Isaia a prevestit ambele veniri ale Domnului Isus. El ne-a dat date precise cu privire la venirea Domnului Isus. În acest verset, Domnul Isus ne spune că va ridica un steag pentru neamuri. Până la Domnul Isus, neamurile nu au fost în aceeaşi barcă cu poporul Israel! Neamurile erau considerate ca fiind fără nici o valoare. A venit însă Domnul Isus, şi sub stindardul Lui, atât Evreii cât şi non-evreii pot avea mântuirea în dar. Galileea Neamurilor a văzut o mare lumină prin venirea Domnului Isus în lume. Mai mult, la sfârşitul vremurilor, la a doua venire a Lui, Domnul va aduce pe toţi evreii în ţara lui Israel. Da, toţi evreii vor fi strânşi de la cele patru puncte cardinale ale pământului. Ca neamuri, noi trebuie să ne bucurăm că Domnul Isus, prin venirea Lui a ridicat un steag şi pentru noi. Să-I dăm slavă că nu a trecut pe lângă noi, ci a venit cu harul şi la noi. Să ne rugăm ca mulţi dintre neamuri să se întoarcă la El până nu va fi prea târziu.

04 Decembrie, 2009

Luca 1:35

Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, şi puterea Lui te va umbri. De aceea Sfântul care se va naşte din tine, va fi chemat Fiul Lui Dumnezeu.”

Aceste cuvinte le-a auzit Maria de la îngerul care i-a adus vestea, că ea a fost aleasă să fie mama Domnului Isus. Îngerul Gavril a explicat acestei tinere ceea ce înţelepţii lumii nu au priceput şi nici nu vor să priceapă. Cei din Israel au crezut în puterea nemărginit de mare a Duhului Sfânt, de aceea Maria nu a mai avut întrebări după explicaţia îngerului. Era clar că Duhul Sfânt avea puterea să facă minuni aşa cum a făcut în Vechiul Testament, când El venea peste profeţi sau alţi oameni aleşi de Dumnezeu. Pentru Maria vestea a fost mare, complexă şi desigur surprinzătoare, dar ea a primit linişte când i s-a spus că Duhul Sfânt se va pogorî peste ea. De ce nu pot crede oamenii că Domnul Isus a fost conceput de Duhul Sfânt? Dacă ar crede acest lucru, atunci ar trebui să creadă ce a crezut Maria şi anume că Sfântul care s-a născut din ea este Fiul Lui Dumnezeu! Ne apropiem cu paşi repezi de sărbătoarea venirii Domnului Isus în lume, dar tot mai mulţi sunt cei care neagă naşterea Lui Isus din fecioară, deoarece nu cred în puterea Duhului Sfânt. Să ne rugăm ca mulţi români să cunoască pe Fiul Lui Dumnezeu şi să creadă în El ca să aibe viaţă veşnică. Să credem că Duhul Sfânt are şi azi aceeaşi putere să se pogoare peste noi, ca noi să fim folosiţi pentru a-L duce pe Domnul Isus lumii nemântuite.

03 Decembrie, 2009

Psalmul 119:72

Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decât o mie de lucruri de aur şi de argint!

Slavă Lui Dumnezeu pentru că au fost oameni care au preţuit legea gurii Lui Dumnezeu, adică Cuvântul Lui Dumnezeu! Psalmistul a declarat preţuirea ce a avut-o pentru Cuvântul Lui Dumnezeu, şi neavând altceva mai scump în împărăţie, l-a comparat cu aurul şi argintul ce-l avea. Metalele preţioase au avut şi încă au valoare. Valoarea lor nu scade, ci creşte. Pentru copiii Lui Dumnezeu, Cuvântul veşnic a Lui Dumnezeu nu scade, ci creşte mereu în valoare. Cei mici care înţeleg istorisirile Bibliei au o preţuire limitată a Bibliei. Cei ce folosesc Biblia doar ca protecţie împotriva răului din lume, la fel au o înţelegere limitată. Cei care ştiu că Dumnezeu poate fi cunoscut prin Biblie, aceia preţuiesc Biblia la valori ridicate deoarece în ea-L găsesc pe El! Ce preţuim noi oare? Cât timp irosim cu valorile de aur şi de argint ale lumii, şi cât timp sorbim Cuvintele gurii Lui Dumnezeu? Nu e de mirare că psalmistul ştia gustul Cuvântului ca fiind mai dulce decât mierea! Aurul şi argintul pălesc în valoare, în faţa Cuvântului Lui Dumnezeu! Oricât de mult aur şi argint vom avea, tot săraci vom fi fără Cuvântul Lui Dumnezeu. Dar oricât de săraci am fi în aur şi argint, dacă avem Cuvântul Lui în noi şi-i cunoaştem valoarea, suntem cei mai bogaţi oameni de pe pământ! Să ne rugăm ca preţuirea noastră să crească tot mai mult faţă de Cuvânt, şi prin Cuvânt faţă de El!