29 Decembrie, 2006

Luca 2:14

Slavă Lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.

Cântarea îngerilor de acum două mii de ani de la naşterea Domnului Isus ne arată cât de mare a fost acest eveniment. Când vestea a venit în lume că s-a născut un Mântuitor, nu mulţi oameni şi-au dat seama ce înseamnă acest lucru. Ciobanii au ascultat mesajul îngerului, dar nu cred că au înţeles prea mult. Chiar după ce-au văzut pruncul nu cred că toate întrebările lor au găsit răspunsul potrivit. Îngerii însă ştiau cine este Domnul Isus şi ce schimbare majoră a făcut ca să fie Mântuitor. El, veşnic Fiul slavei, El eternul Dumnezeu din Dumnezeu adevărat, era mereu adorat de îngeri. Când El a intrat în lumea oamenilor prin concepţia miraculoasă, şi apoi a fost născut la fel ca toţi oamenii, îngerii au izbucnit în cântarea lor de laudă! Ei pricepeau că omul care a fost înşelat şi aruncat afară din grădina Edenului, prin Domnul Isus se va putea întoarce înapoi la pomul vieţii. Îngerii şi-au dat seama de magnitudinea evenimentului venirii Domnului Isus în lume şi de aceea au dat slavă Lui Dumnezeu. Desigur că orice se petrece în acest univers, totul este în planul Lui, şi în ultimă instanţă, totul se petrece pentru slava Lui Dumnezeu. Îngerii au cântat însă şi despre pacea care trebuie să fie între oamenii plăcuţi Lui Dumnezeu. La ce oameni s-au referit îngerii? Cum erau, sau cum sunt oamenii plăcuţi Lui Dumnezeu? Dumnezeu Tatăl a spus despre Domnul Isus că în El Îşi găseşte toată plăcerea, deci cine trăieşte ca Domnul Isus este un om plăcut Lui Dumnezeu. Dar cine trăieşte oare cum a trăit Domnul Isus? Dacă Duhul Lui Dumnezeu este în noi, atunci noi suntem aceia care trăim cum a trăit Domnul Isus, şi noi suntem plăcuţi Lui Dumnezeu. Să ne rugăm ca El să ne dea tot mereu pacea Lui în noi, ca apoi noi să trăim în pace cu toţi oamenii plăcuţi Lui Dumnezeu!