17 Decembrie, 2006

Efeseni 2:17

El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii, vouă celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape.

Apostolul Pavel a scris celor din Efes despre dragostea Lui Dumnezeu care ne-a adus la viaţă din moartea în care ne-a dus păcatul. Scriind despre acest fapt măreţ, Apostolul Pavel a arătat că Dumnezeu a iubit deopotrivă atât pe cei din Israel cât şi pe cei dintre neamuri. Dumnezeu a lăsat ca Domnul Isus să vină între oameni, devenind El Însuşi om ca să poată să devină Marele Mântuitor! Prin venirea Lui în lume, El a adus împăcarea între om şi Dumnezeu. Pacea care El a făcut-o prin moartea Lui este cea mai mare realizare a tuturor vremurilor. Nimic şi nimeni nu putea să împace pe om cu Dumnezeu, dar prin venirea Lui în lume şi prin moartea Lui, Domnul Isus a adus această posibilitate de împăcare. Dar pe lângă această uriaşă realizare, Domnul a adus vestea bună a păcii atât celor de departe--celor fără drept de cetăţenie în Israel, adică neamurilor--cât şi celor care erau aproape, adică evreilor. Pacea care El a adus-o este pacea care ne-a dat semnalul că între noi şi Dumnezeu nu mai este război, ostilităţile s-au încheiat, iar noi am ridicat steagul alb al predării. Apoi, această pace a Lui a adus şi pace în inimile noastre. Conflictele interne, adică frământările fără de speranţă s-au terminat. Astfel în cei credincioşi ar trebui să domnească pacea Lui Dumnezeu care întrece orice pricepere. Să ne rugăm ca pacea Lui care ne-a fost adusă prin venirea Lui să stăpânească pe deplin în vieţile noastre, iar pe noi toţi să ne facă făcători şi iubitori de pace! Să-I dăm slavă întotdeauna pentru pacea care El ne-a adus-o! Să mergem la casele de rugăciune cu bucurie pentru a-L glorifica pe Domnul Isus care a a venit în lume să ne aducă vestea bună a păcii!