01 Decembrie, 2009

Isaia 3:10

Bine de cel neprihănit! Lui îi va merge bine, căci se va bucura de rodul faptelor lui.

Profetul Isaia prevestea zile grele pentru Israel din pricina neascultării lor faţă de Dumnezeu, dar în mijlocul judecăţilor rostite, Dumnezeu îşi aduce aminte de cel neprihănit. Dumnezeu nu pedepseşte poporul fără să ocrotească pe cel neprihănit. Cui i s-a adresat Isaia? Mai erau oare din aceia, care în ciuda păcatului general se ţineau de Legea Domnului? Se pare că da. Dacă nu erau astfel de oameni, nu ar fi scris Isaia aceste cuvinte. Ce interesante cuvinte! Pedeapsa Lui Dumnezeu va veni peste tot poporul, dar în mijlocul pedepsei, celui neprihănit îi va merge bine. Ce contrast! Celui rău îi va merge rău, dar celui neprihănit îi va merge bine, căci ambele părţi vor culege rodul faptelor lor! Nu există nimic mai simplu şi mai corect decât acest principiu. Culegi doar ce ai semănat, te bucuri sau te întristezi din pricina rodului faptelor tale!

Neprihănirea era şi este “starea după voia Lui Dumnezeu,” de aceea cel neprihănit de atunci şi cel de acum are o singură dorinţă: să facă voia Lui Dumnezeu! Noi am primit în dar “starea după voia Lui Dumnezeu,” de aceea trebuie să ne dăm toate silinţele să trăim în neprihănirea cerută de El! Când eram păcătoşi, El în dragostea Lui ne-a iertat şi ne-a creditat cu neprihănirea Lui! Prin credinţă am fost aduşi în această stare de har. Acum când suntem copiii Lui, neprihănirea practică pentru noi înseamnă să trăim după Cuvântul Lui Dumnezeu! Nu a fost uşor pentru cei de atunci să fie înconjuraţi de oameni care se închinau la idoli, care alergau la vrăjitori, sau practicau imoralitatea, dar aşa erau condiţiile din vremea lui Isaia. Nu era cu mult mai bine sau mai rău decât acum! Eu cred că se poate şi azi să fii neprihănit, cum s-a putut de fapt şi pe vremea profetului Isaia. Nu ştiu în ce condiţii te afli, dar ia aminte la ceea ce spune Isaia, “bine de cel neprihănit, căci lui îi va merge bine!” Chiar dacă binele nu este cel care tu-l crezi, încrede-te în El căci El face “ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu.”

30 Noiembrie, 2009

Romani 11:36

Din El, prin El, şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.

Apostolul Pavel a scris această epistolă celor din Roma şi a explicat relaţia poporului Israel cu Dumnezeu. Faptul că Israel a căzut în împietrire nu L-a împiedecat pe Dumnezeu să ne deschidă nouă o uşă de har. Domnul nu a cerut sfat de la nimeni, deoarece El este sursa şi scopul tuturor lucrurilor. Tot ce există s-a făcut şi se ţine prin El. Nimic nu funcţionează fără scop, ci toate în final vor aduce slavă Lui Dumnezeu! Chiar dacă Israelul este împietrit, va veni vremea când tot Israelul va fi mântuit. Toţi cei răscumpăraţi suntem plini de bucurie că Dumnezeu este interesat în noi, de aceea Îi aducem slavă în veci de veci! Dacă Pavel nu a mai putut de bucurie pentru harul nespus de mare dat neamurilor, cât de mare ar trebui să fie bucuria noastră, a neamurilor pentru că am fost primiţi în harul Lui? Să ne îndreptăm cu bucurie spre Domnul şi să-L lăudăm în veci de veci pentru tot ce a făcut şi face pentru noi!

29 Noiembrie, 2009

Psalmul 100:1

Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului.

Psalmistul a chemat pe toţi locuitorii pământului să strige de bucurie către Domnul, deoarece Domnul este Dumnezeu peste tot universul! El a creat cerul şi pământul şi prin puterea Lui se ţin toate. Toţi locuitorii pământului îşi datorează existenţa, harului Lui Dumnezeu. Nimeni în această lume nu ar exista, dacă nu ar fi dat Dumnezeu viaţă. De aceea psalmistul îi cheamă pe toţi să strige de bucurie către Domnul. E trist că multe milioane de oameni neagă însăşi existenţa Lui Dumnezeu, iar alţii strigă cu mânie sau batjocuri la adresa Lui Dumnezeu. Dar ce facem noi, cei care ne numim copiii Lui Dumnezeu? Strigăm noi de bucurie către Domnul? El ne-a făcut, suntem ai Lui şi nimic şi nimeni din lumea aceasta nu ne poate despărţi de dragostea Lui Dumnezeu. Nu este acest lucru suficient să ne facă să strigăm de bucurie? Ne-a dat Duhul Sfânt să fie în noi, şi parte din rodirea Lui este şi bucuria! Să ne cercetăm fiecare şi să vedem ce atitudine avem noi faţă de Dumnezeu. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute ca în fiecare zi să vedem lucrurile care au valoare şi să strigăm de bucurie către Domnul mântuirii noastre.

28 Noiembrie, 2009

Iuda 1:2

Îndurarea, pacea şi dragostea să vă fie înmulţite.

Apostolul Iuda a dorit cititorilor lui, ca Domnul să le înmulţească îndurarea, pacea şi dragostea Lui. Nici nu le trebuia mai mult! Îndurarea Lui Dumnezeu este benefică pentru orice om din lume, dar mai ales pentru copiii Lui. El are milă de noi şi ne ajută în slăbiciunile noastre. El nu ne face după păcatele noastre, ci are îndurare faţă de noi. Când pacea Lui Dumnezeu este înmulţită, cu adevărat întrece orice pricepere, deoarece pacea Lui linişteşte orice furtună şi aduce linişte în inimile celor ce o au. Pacea Lui te linişteşte chiar cînd toţi din jurul tău sunt neliniştiţi. Să nu mai vorbim de înmulţirea dragostei Lui Dumnezeu! El şi-a arătat dragostea faţă de noi prin faptul că pe când eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi! „Veniţi ca să-I mulţumim pentru a Lui îndurare, cântându-I bunătăţii Lui, lăudăm iubirea-I mare.” Să ne rugăm ca Domnul să înmulţească îndurarea Lui pentru cei ce nu au gustat încă din mila Lui. El să aducă pace în inimi şi case tulburate. Iar dragostea Lui să fie turnată în tot mai multe inimi care să-I aducă slavă şi mulţumire!

27 Noiembrie, 2009

Psalmul 147:1

Lăudaţi pe Domnul! Căci este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru, căci este plăcut, şi se cuvine să-L lăudăm.

Psalmistul a îndemnat pe Israel să laude pe Domnul pentru motivul că lauda este o frumuseţe înaintea Lui Dumnezeu. Este păcut şi în acelaşi timp trebuie să lăudăm Numele Domnului. Bunătatea Lui se înalţă mai presus de ceruri, iar credincioşia Lui Dumnezeu ţine din neam în neam. Dumnezeu a fost bun cu Israel şi cu toţi cei care s-au încrezut în El, de aceea psalmistul a scris că se cuvine şi e normal să-L lăudăm pe Domnul! Dumnezeu a fost şi încă este bun şi cu noi. Chiar dacă am fost răi şi răzvrătiţi, Dumnezeu în bunătatea Lui ne-a iertat şi ne-a făcut copiii Lui. Ca şi copii ai Lui, noi trebuie să-L lăudăm pe Domnul şi să nu fie pentru noi o greutate, ci lauda să fie în mod normal şi natural mereu în vieţile noastre. Spunem noi oare că este şi pentru noi o plăcere şi un lucru plăcut să-L lăudăm pe Domnul? Să nu pregetăm, ci tot mereu glasul şi viaţa noastră să-L laude pe Domnul!

26 Noiembrie, 2009

Happy Thanksgiving!

2 Tesaloniceni 1:3

Trebuie să mulţumim totdeauna Lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentru că credinţa voastră merge mereu crescând, şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult.

Trebuie să mulţumim totdeauna Lui Dumnezeu! Da, trebuie, căci El ne-a dăruit viaţa veşnică şi tot El a turnat dragostea Lui în inimile noastre. Dacă nu ne-ar fi dat Dumnezeu darul credinţei, nici unul nu am fi crezut în El, şi fară credinţă era cu neputinţă să-I fim pe placul Lui! El ne-a dat credinţă şi tot El ne ajută să ne crească credinţa. Apostolul Pavel a spus cu tărie că trebuia să mulţumească Lui Dumnezeu, deoarece credincioşii din Tesalonic creşteau şi în credinţă şi în dragoste. Cum să nu mulţumeşti pentru astfel de credincioşi!? Ce fel de credincioşi suntem noi oare? Ştim şi noi că trebuie să-I mulţumim Lui Dumnezeu? Ştim şi noi că trebuie să creştem în credinţă tot mai mult? Ştim oare că dragostea fiecăruia din noi faţă de ceilalţi trebuie să se mărească tot mai mult? Să nu ne trezim că doar vorbim de mulţumire, ci fiecare din noi să mulţumim din toată inima Lui Dumnezeu pentru toate binecuvântările şi binefacerile Lui. Chiar dacă a fost un an mai greu, să nu uităm că Dumnezeu conduce întregul univers şi nu ne va lăsa niciodată! Să ne încredem în El şi în fiecare zi să fim mulţumitori Lui Dumnezeu!

25 Noiembrie, 2009

Psalmul 98:1

Cântaţi Domnului o cântare nouă, căci El a făcut minuni. Dreapta şi braţul Lui cel sfânt I-au venit în ajutor.

Domnul Dumnezeu merită laudă şi mulţumire deoarece El face minuni! Psalmistul ne îndeamnă să-I cântăm o cântare nouă! În multe pasaje din Biblie este pomenită cântarea cea nouă, deoarece ea arată biruinţa Lui Dumnezeu. În acest verset nu ni se spune ce biruinţă a repurtat Dumnezeu, dar e suficient să ştim că El a făcut şi face minuni! „Dreapta Lui Dumnezeu” exprimă tăria Lui Dumnezeu şi puterea Lui nespus de mare. Dreapta Lui a fost întotdeauna biruitoare! Braţul Domnului ne este prezentat în Isaia ca fiind necunoscut, dar apoi ni s-a revelat ca fiind Domnul Isus! În limbajul poetului din acest verset, Dumnezeu merită o cântare nouă, căci a făcut lucruri ieşite din comun pentru poporul Lui. Mai mult decât atât, pentru noi Dumnezeu a trimis pe Domnul Isus în lume, iar lucrarea Lui minunată a rezultat în mântuirea noastră veşnică. Noi nu am primit o eliberare de vrăjmaş temporară, ci noi am fost scoşi de sub puterea vrăjmaşului pentru totdeauna. Să-I cântăm şi noi Domnului o cântare nouă, de laudă şi mulţumire, pentru minunea mântuirii şi a permanentei Lui purtări de grijă!

24 Noiembrie, 2009

1 Corinteni 1:4

Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul Lui Dumnezeu, care v-a fost dat în Isus Cristos.

Apostolul Pavel a mulţumit Domnului pentru credincioşii din Corint, deoarece el şi-a dat seama de harul măreţ pe care ei l-au primit de la Dumnezeu. Prin unirea cu Domnul Isus, credincioşii au fost îmbogăţiţi cu harul Lui Dumnezeu, aşa că mărturia Lui Cristos a fost bine întărită în Corint. Apostolul Pavel a mers din cetate în cetate şi a vizitat sinagogi şi apoi pe neamuri. Când a ajuns la Corint, Apostolul şi-a dat seama că Evanghelia a fost luată de la poporul Israel şi a fost dată neamurilor. Abia în Corint Apostolul Pavel a declarat desluşit că va merge la neamuri. Greu a fost pentru evrei să înţeleagă că harul a fost luat de la ei şi a fost dat neamurilor. Generaţia Domnului Isus a văzut şi a auzit ceea ce nimeni nu a văzut şi auzit, adică pe Fiul Lui Dumnezeu întrupat în mijlocul lor. Dar în loc să-L recunoască ca Dumnezeu, ei L-au acuzat că era demonizat. Atunci au trecut linia de neîntoarcere, iar Împărăţia a fost luată de la ei şi a fost dată neamurilor. Despre acest har a vorbit Apostolul Pavel celor din Corint. Dumnezeu ne-a ales pe noi să aducem roadă. Ce facem noi cu acest har? Ne purtăm ca poporul Israel? Considerăm că am meritat şi chiar că îi facem vre-un favor Lui Dumnezeu dacă ascultăm? Să ne rugăm Domnului ca să ne ajute să-I fim mulţumitori pentru harul Lui nespus de mare. Să fim atenţi şi să lăsăm harul să ne înveţe să trăim sfinţi şi să aducem pe cât mai mulţi la El!

23 Noiembrie, 2009

Psalmul 52:9

Te voi lăuda întotdeauna, pentru că ai lucrat; şi, în faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor.

Psalmistul a experimentat puterea Lui Dumnezeu şi de aceea el a fost gata să-L laude pe Domnul întotdeauna. Nu doar atunci când a primit ajutorul Lui Dumnezeu, ci pentru totdeauna Dumnezeu va fi lăudat, deoarece El a lucrat şi asta dovedeşte că va mai lucra spre binele celor ce se încred în El. Faptul că Dumnezeu a lucrat, l-a ajutat pe psalmist să nădăjduiască în Numele Lui şi să arate acest lucru copiilor Lui Dumnezeu. Numele Lui Dumnezeu a fost şi este binevoitor. Dumnezeu nu face rău, ci numai bine. Psalmistul a pătimit mult din pricina multor duşmani, dar s-a angajat ca întotdeauna să-L laude pe Domnul, iar în faţa copiilor Lui Dumnezeu, el a nădăjduit în Numele Lui mare şi sfânt. Doeg Edomitul a deconspirat pe David când a fugit de Saul. Doeg i-a spus lui Saul că David a intrat la Ahimelec şi acesta i-a dat pâine şi sabia lui Goliat. David nu s-a descurajat, dar a fost întristat când a aflat că Saul a omorât pe toţi preoţii de la Nob. În loc de răzbunare, David a scris aceste cuvinte, care exprimă încredere în Domnul. Să nu ne descurajăm nici noi orice veşti sau necazuri ar veni astăzi peste noi, ci să-L lăudăm pe Domnul şi să nădăjduim în El!

22 Noiembrie, 2009

2 Timotei 1:16

Domnul să-şi reverse îndurarea peste casa lui Onisifor; căci de multe ori m-a mângâiat, şi nu i-a fost ruşine de lanţul meu.

Apostolul Pavel a fost în închisoarea Romei când a scris aceste cuvinte. Erau ultimele zile ale apostolului. În această ultimă scrisoare către Timotei, Apostolul Pavel dorea ca Domnul să-şi reverse îndurarea peste casa lui Onisifor. De multe ori, fie la Efes, fie la Roma, Onisifor l-a căutat pe Apostolul Pavel şi l-a înviorat. Desigur că nu au fost uşoare zilele de închisoare şi orice vizită era binevenită. Din această scrisoare aflăm că majoritatea l-au părăsit pe Apostolul Pavel, dar nu Onisifor. Acesta nu s-a ruşinat de lanţurile cu care a fost legat campionul libertăţii. Onisifor a ştiut de ce se afla Pavel în închisoare. El nu a făcut nici un rău, iar Onisifor nu s-a ruşinat să meargă din loc în loc şi să-l caute, pînă l-a găsit. Onisifor l-a înviorat pe Apostol aducându-i veşti de la Efes. Timotei era lucrător în Efes, şi deşi erau împotrivitori, biserica mergea înainte. Suntem şi noi oare oameni care să înviorăm pe alţii? Este viaţa noastră de aşa natură, încât însăşi prezenţa noastră în vre-un loc să aducă înviorare? Sau mângăiere? Poate că Onisifor nu o fi vorbit mult în prezenţa Apostolului Pavel. E foarte posibil că el a ascultat mai mult, dar asta a însemnat mult pentru Sfântul Pavel! Să ne rugăm ca noi toţi să fim oameni ai mângâierii şi ai înviorării altora!

21 Noiembrie, 2009

2 Cronici 12:1

Când s-a întărit Roboam în domnie şi a căpătat putere, a părăsit legea Domnului, şi tot Israelul a părăsit-o împreună cu el.

Roboam a stat lângă Domnul doar când a fost slab. Când puterea i-a crescut, Roboam a crezut că se descurcă şi fără Domnul. David, bunicul lui Roboam, a stat lângă Domnul până la moarte. Solomon, tatăl lui Roboam, a făcut paşi greşiţi, iar Roboam a luat-o pe calea celor care L-au părăsit pe Domnul fără temei. Puterea lumii e trecătoare. Nimeni din oamenii mari şi tari care au trăit pe această parte de lume, nu mai sunt. Amintirea lor s-a şters din mintea oamenilor. Roboam s-a depărtat de legea Domnului, şi poporul a luat-o după el. Influenţa pe care a lăsat-o Roboam, a fost de aşa natură încât şi după mii de ani noi o putem citi. Poporul lui a mers după el. Exemplul rău s-a urmat şi se urmează mult mai uşor decât un exemplu bun. Ce a urmat ştim cu toţii şi anume, Roboam cînd a fost atacat de duşmani, a strigat la Domnul şi Domnul şi-a întors mânia de la el. Să învăţăm din istoria aceasta să nu părăsim pe Domnul şi nici legea Lui, ci să cugetăm la legea Lui, zi şi noapte!

20 Noiembrie, 2009

Ioan 3:7

Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.”

Domnul Isus a vorbit cu Nicodim când a spus aceste cuvinte. Fruntaşul iudeilor, fariseu dintre farisei nu înţelegea ceea ce Domnul Isus a spus că nimeni nu poate vedea Împărăţia Lui Dumnezeu dacă nu se naşte din nou. Pentru Nicodim era de neconceput ca el, un evreu să nu vadă Împărăţia Lui Dumnezeu. Ei au aşteptat ca Dumnezeu să aducă din nou gloria împărăţiei lui David. Pentru ei ridicarea împărăţiei davidice din praful istoriei, era un eveniment aşteptat cu mare anticipaţie. Domnul Isus, Rabinul din Nazaret, i-a atras atenţia lui Nicodim, să nu se mire că i-a zis că trebuie să se nască din nou, deoarece numai cei născuţi din nou vor intra în împărăţia Lui Dumnezeu. De ce a spus Domnul Isus aceste cuvinte? Desigur că nu era uşor pentru un om care a învăţat Vechiul Testament şi a studiat profeţiile să înţeleagă acea taină. Toate profeţiile vorbesc despre împărăţia lui David. Domnul Isus însă era Fiul lui David, şi de aceea i-a spus lui Nicodim cu autoritate că trebuie să se nască din nou. Împărăţia nu va mai fi fizică cum au crezut ei, ci spirituală în inimile oamenilor născuţi din Dumnezeu!

Să ne rugăm Domnului ca tot mai mulţi oameni să înţeleagă necesitatea naşterii din nou şi să vină la Domnul Isus prin credinţă pentru a intra în Împărăţia Lui Dumnezeu!

19 Noiembrie, 2009

Mica 6:6

Cu ce voi întâmpina pe Domnul, şi cu ce mă voi pleca înaintea Dumnezeului Prea Înalt? Îl voi întâmpina oare cu arderi de tot, cu viţei de un an?

Profetul Mica a vorbit în numele poporului şi a întrebat pe Domnul despre felul corect de închinare. Deşi, poporul mergea din rău în mai rău, Mica le-a predicat să fie smeriţi şi să umble cu Dumnezeu. Ce trebuia să facă poporul pentru a se întoarce înapoi? Puteau să vină la Dumnezeu oricum? Mica a pus aceste întrebări în numele poporului, dar nu le-a dat răspunsul pe care ei l-ar fi dorit! Arderile de tot, viţeii de un an erau jertfele populare din Israel, iar poporul credea că aducând câteva jertfe, Dumnezeu îi va ierta. Iertarea Lui Dumnezeu nu se primeşte în schimbul unei forme de închinare sau a unor jertfe, ci este dată de Dumnezeu în urma pocăinţei noastre. Dumnezeu nu este impresionat de cei care se pleacă înaintea Lui sau aduc jertfe speciale pe altarul Lui. Dumnezeu ia aminte la inima smerită care recunoaşte că nu se poate fără Dumnezeu şi cere mila Lui. Să nu încercăm să-L impresionăm pe Dumnezeu cu forma închinării noastre, sau chiar cu darurile noastre, ci să venim înaintea Lui smeriţi, mulţumindu-I pentru îndurările Lui şi rugându-L să ne ajute să umblăm smeriţi cu El toată viaţa.

18 Noiembrie, 2009

Coloseni 1:16

Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.

Domnul Isus este Cel mai minunat şi măreţ din toată lumea Lui Dumnezeu! El este oglindirea slavei şi întipărirea fiinţei Lui Dumnezeu, El este creatorul şi stăpânitorul acestui univers. Tot ce există autoritar în această lume, există din cauză că El există! Nimic nu este în cer sau pe pământ care să nu fi fost făcut prin Domnul Isus. Toate fiinţele angelice, care au jucat un rol important în viaţa unor creştini din Colose, au fost create prin El şi pentru slava Lui veşnică. Lucrurile văzute şi nevăzute nu au apărut la întâmplare, ci au fost făcute prin El. Lumina Lui Dumnezeu a venit prin El, iar viaţa însăşi tot în El îşi are originea. Noi suntem făptura mâinilor Lui, de aceea trebuie să fim şi noi cum sunt toate celelalte creaturi ale Lui, ascultătoare de El! De ce oare mai sunt din aceia care pun la îndoială autoritatea Domnului Isus, nu doar în univers, dar şi în vieţile lor? Să ne rugăm ca tot mai mulţi oameni să vină la cunoştiinţa adevărului şi prin adevăr să ajungă la mântuire. Noi, care suntem ai Lui, să ne închinăm cu bucurie înaintea Lui şi să-L slujim cu devotament în fiecare clipă a vieţii noastre.

17 Noiembrie, 2009

Ieremia 5:1

Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, întrebaţi şi căutaţi în pieţe, dacă se găseşte un om, dacă este vreunul care să înfăptuiască ce este drept, care să se ţină de adevăr, şi voi ierta Ierusalimul.

Dumnezeu a fost şi este plin de milă şi de îndurare. Ierusalimul nu mai avea mult până urma să fie distrus, dar Domnul le-a mai dat o şansă. Dacă după umblare pe toate străzile Ierusalimului şi după toate întrebările şi căutările prin toate pieţele, dacă se găsea un singur om care să facă ce era drept, Dumnezeu ar fi iertat Ierusalimul! Dar nu s-a găsit niciunul! Stricăciunea era aşa de mare, încât era greu de găsit pe cineva care să se ţină de adevăr şi să înfăptuiască dreptatea. Ce vremuri grele a trăit Ieremia, şi totuşi cât de credincios a fost El în slujirea lui! Ieremia a predicat unei generaţii, care nu a putut produce nici măcar un singur om neprihănit! Ce putem spune despre noi oare? Suntem noi mai buni decât cei de atunci? Avraam a cerut Domnului să ierte Sodoma, dar nu a mers până la numărul 1, ci s-a oprit la zece. Nu au fost nici zece oameni buni, de aceea Sodoma, Gomora, Adma şi Ţeboimul au fost nimicite. Ierusalimul a fost distrus. Va scăpa oare lumea noastră? Dacă nu ne vom pocăi, a spus Domnul Isus, toţi vom pieri la fel ca cei care au pierit atunci. Să ne rugăm ca Domnul să scoată mulţi oameni la mântuire şi să fim noi toţi oameni care să înfăptuim ce este drept şi să ne ţinem tare de adevăr.

16 Noiembrie, 2009

Faptele Apostolilor 24:16

De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea Lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

Sfântul Pavel a fost pus faţă-n faţă cu marele preot Anania şi cu un vorbitor numit Tertul care l-au acuzat pe Apostolul Pavel că este o ciumă şi că a vrut să spurce chiar şi Templul. Când i s-a dat voie să vorbească, Pavel a făcut afirmaţia din acest verset, afirmaţie care ne arată ce fel de om a fost el. Viaţa lui a fost trăită în aşa fel încât, nu a fost acuzat de conştiinţă în purtarea lui faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni. Pavel a fost prigonitorul creştinilor, dar când Dumnezeu l-a chemat la mântuire, Pavel şi-a pus viaţa în slujba Lui Dumnezeu. Nu a făcut nimic fără voia Lui Dumnezeu. Când a început călătoriile misionare în biserica din Antiohia, el nu a plecat decât doar atunci când Duhul Sfânt a spus adunării să-l pună deoparte pe el şi pe Barnaba pentru lucrarea la care Dumnezeu i-a chemat. Când Duhul nu i-a dat voie să intre în anumite cetăţi, el nu a forţat nota, ci s-a supus conducerii Duhului Sfânt. Cum este oare viaţa noastră? Căutăm noi oare cu totdinadinsul să păstrăm cugetul nostru curat înaintea Lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor? Pentru a avea un cuget curat înaintea Lui Dumnezeu, trebuie să fim în voia Lui şi să ascultăm de Cuvântul Lui. Făcând ceea ce El vrea, cugetul nostru nu ne va osândi. Tot aşa şi faţă de oameni, dacă vom face ceea ce Cuvântul Lui Dumnezeu ne învaţă, cugetul ne va fi mereu curat. Să ne rugăm şi noi ca Dumnezeu să ne ajute să avem totdeauna un cuget curat înaintea Lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

15 Noiembrie, 2009

Iona 1:14

Atunci au strigat către Domnul, şi au zis: „Doamne, nu ne pierde din pricina vieţii omului acestuia, şi nu ne împovăra cu sânge nevinovat! Căci, Tu Doamne, faci ce vrei!”

Oamenii care au făcut această rugăciune au fost corăbierii care l-au aruncat pe Iona în mare. Ei nu au avut idee pe cine au luat pe corabie, dar au aflat repede cine a fost Iona şi ce planuri a avut. Ei s-au documentat bine despre Iona, dar s-au temut ca nu cumva Dumnezeu să-l răzbune pe Iona. Ei nu ştiau de peşte şi de pocăinţa lui Iona. Ei şi-au dat seama că Domnul poate face ca marea să fie înfuriată şi doar El o poate linişti într-o clipă. Corăbierii au tras concluzia că, Dumnezeul lui Iona poate face ce vrea El. Nu putem şti dacă aceşti oameni au aflat de faptul că Iona nu a murit, ci a fost înghiţit de un peşte mare, dar ştim că s-au minunat când au văzut că marea s-a potolit când l-au aruncat pe Iona în mare. Într-adevăr Dumnezeu face tot ce vrea. El este suveran şi nimeni nu-I porunceşte nimic. Dar Dumnezeu nu este doar suveran, ci este şi un Dumnezeu milos şi plin de îndurare. El l-a iertat pe Iona, şi apoi a iertat pe cei din Ninive, iar mai târziu ne-a iertat şi pe noi! Să-I dăm slavă pentru faptul că nu ne-a făcut după nelegiuirile noastre, ci ne-a dat şi nouă mântuirea prin Domnul Isus!

14 Noiembrie, 2009

1 Ioan 4:7

Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.

Apostolul Ioan a scris celor de atunci şi nouă celor de astăzi, să ne iubim unii pe alţii, deoarece dragostea este de la Dumnezeu. Oricine iubeşte este din Dumnezeu, iar cine nu iubeşte nu este din Dumnezeu. Cine este născut din Dumnezeu, Îl cunoaşte pe Dumnezeu, dar cine nu este născut din Dumnezeu nu-L cunoaşte pe Dumnezeu. Pentru Apostolul Ioan aceste lucruri au fost foarte clare şi fără a fi necesar să le dezbată cu cineva. De ce dragostea este aşa de rară în creştinismul de astăzi? De ce doar vorbim de ea fără să o dovedim? Ştim că dragostea este de la Dumnezeu şi mai ştim că doar iubind vom fi identificaţi ca şi copii ai Lui Dumnezeu, dar de ce nu şi trecem la a ne iubi unii pe alţii? Ce mare har a fost pentru noi că Dumnezeu ne-a iubit fără nici un merit. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să ne iubim aşa cum El ne-a iubit!

13 Noiembrie, 2009

Ieremia 23:6

În vremea Lui, Iuda va fi mântuit, şi Israel va avea linişte în locuinţa lui; şi iată Numele pe care i-L vor da: „Domnul, Neprihănirea noastră!”

Dumnezeu i-a spus lui Ieremia că Israelul va fi unit cu Iuda, iar amândouă părţi ale lui Israel, Nordul şi Sudul, vor fi mântuite. Dumnezeu i-a mai spus lui Ieremia că Israelul va avea linişte şi numele ţării va fi schimbat în „Domnul, Neprihănirea noastră!” Desigur că după robia babiloneană aşa ceva nu s-a întâmplat. Nici atunci când Însuşi Domnul Isus a fost pe pământ nu a avut loc acest eveniment. Trebuie, deci să fie în viitor acest eveniment. Va veni vremea când Israelul va trăi liniştit. Acum este mai tulburat decât în orice altă perioadă din istorie. Mântuirea, deşi a fost primită de mulţi evrei, ca naţiune însă, poporul Lui Dumnezeu nu s-a întors încă la Domnul. Cred că această întoarcere va avea loc începând imediat după Răpirea Bisericii. Atunci Israelul va fi unit, liniştit şi mântuit. Atunci Neprihănirea Domnului nu va fi nici ceva din trecut şi nici nu va fi ceva care să-şi piardă valoarea. Să ne rugăm Domnului ca tot Israelul să se întoarcă la El. Să ne dea şi nouă linişte deplină şi mântuirea Lui să fie dusă de noi până la capăt cu frică şi cutremur.

12 Noiembrie, 2009

Faptele Apostolilor 28:28

Să ştiţi dar că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă neamurilor, şi o vor asculta.

Apostolul Pavel a fost prin excelenţă „Apostolul Neamurilor.” Deşi, el a avut o pasiune nemaipomenită pentru poporul lui, Dumnezeu l-a chemat să ducă Evanghelia neamurilor. Nu a fost o trădare din partea lui Pavel, ci Dumnezeu a trimis mântuirea la neamuri, deoarece Israelul a respins oferta Domnului Isus, care „a venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit!” Apostolul Pavel a fost convins că neamurile vor asculta Evanghelia, şi au ascultat-o. De ce nu o mai ascultă şi azi ca atunci? Sunt multe neamuri care ascultă Evanghelia şi chiar neamul nostru ascultă Cuvântul Lui Dumnezeu; nu în proporţia în care am vrea noi, dar poate că doar în proporţia în care noi vestim şi trăim Cuvântul Lui Dumnezeu! Dumnezeu ne-a trimis mântuirea nouă neamurilor. De ce nu folosim acest timp la mximum să ducem Evanghelia la neamurile din jurul nostru? Dacă se va închide uşa şi Biserica va fi răpită, atunci mântuirea va fi trimisă poporului Israel. Ce vor face neamurile care nu au primit Evanghelia? Vor fi ca şi cei din vremea lui Noe, vor vedea corabia în siguranţă, dar nu vor mai putea intra. Să ne rugăm Domnului ca neamul nostru să se întoarcă în întregime la pocăinţă!

11 Noiembrie, 2009

2 Samuel 9:7

David i-a zis: „Nu te teme, căci vreau să-ţi fac bine din pricina tatălui tău Ionatan. Îţi voi da înapoi toate pământurile tatălui tău Saul, şi vei mânca totdeauna la masa mea.”

Împăratul David a avut o inimă nobilă. După ce Saul l-a alergat prin toate părţile, Dumnezeu i-a făcut dreptate şi l-a pus împărat peste tot Israelul. În loc ca David să caute urmaşii lui Saul şi să-i pedepsească pentru răutatea lui Saul, David a căutat pe oricine a mai rămas din casa lui Saul pentru a-i face bine, din pricina lui Ionatan. David nu a uitat prietenia pe care Ionatan i-a arătat-o. Mai mult, David a vrut să arate la tot Israelul că nu el s-a luptat cu Saul, ci Saul s-a luptat cu el. Aducerea lui Mefiboşet la casa lui David a însemnat un act de mare nobleţe spirituală. Când vestea a ajuns la Mefiboşet că vrea să-l vadă împăratul, poate că acesta a avut frică de ceea ce putea urma. De aceea David i-a spus să nu se teamă, deoarece el nu-i va face rău, ci bine! Olog şi stigmatizat, Mefiboşet dintr-o dată a ajuns la masa împăratului David. La fel ca şi Mefiboşet am fost şi noi. Străini şi vrăjmaşi cu Dumnezeu, dar prin Jertfa Domnului Isus, El ne-a adus în Casa Lui şi ne-a dat dreptul să stăm la masă cu El. Tot ce ne-a fost furat prin păcat, El a restaurat. Să-I dăm slavă Domnului pentru harul Lui nespus de mare, că ne-a făcut copiii Lui şi să ne rugăm ca El să ne ajute să trăim în fiecare zi ca şi copii de Dumnezeu!

10 Noiembrie, 2009

Ioan 8:34

„Adevărat, adevărat, vă spun,” le-a răspuns Isus, „că oricine trăieşte în păcat, este rob al păcatului.”

Domnul Isus a spus cu tărie celor din vremea Lui, că oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului. Domnul Isus a venit să aducă eliberarea oamenilor din păcat şi moarte. Prin revelaţia adevărului, Domnul a eliberat pe oameni. Cei care cred adevărul lui Dumnezeu, nu mai pot crede minciuna celui rău. Cei care păcătuiesc ascultă de minciuna celui rău, care le promite fericirea prin păcat, dar de fapt le aduce robia şi moartea. Ascultătorii Domnului Isus nu au vrut să recunoască că ei era robii cuiva, iar de păcat nici nu vroiau să audă. Ei erau observatorii atenţi ai Legii, şi Îl acuzau pe Domnul Isus că era călcător de lege. De fapt, toţi cei care sunt robii păcatului nu recunosc acest lucru, căci dacă ar recunoaşte, ar face primul pas spre pocăinţă. Cei care am murit faţă de păcat, prin harul Lui Dumnezeu, am fost eliberaţi din robia păcatului. Mai vrem noi oare să mergem înapoi în robia păcatului? Nu cred că cineva vrea să mai meargă în închisoarea păcatului, de aceea vă chem să ne rugăm Domnului să ne ajute să nu cădem în ispită. De asemenea, să ne rugăm ca mulţi români să fie eliberaţi din robia păcatului!

09 Noiembrie, 2009

Psalmul 118:8-9

Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul decât să te încrezi în om; mai bine să cauţi un adăpost în Domnul decât să te încrezi în cei mari.

Psalmiştii au experimentat harul şi puterea Lui Dumnezeu, de aceea au scris că e mult mai bine să cauţi adăpost în Domnul deoarece El este Cel care te ocroteşte în orice vreme. Omul poate ajuta până la o limită, dar nu peste puterile lui. Dumnezeu însă este atotputernic! El are toată puterea în cer şi pe pământ! Oamenii, chiar şi cei mai mari şi mai puternici, sunt pe pământ doar o vreme limitată, de aceea e mult mai bine să te încrezi în Domnul şi în El să găseşti locul tău de adăpost. Nu a fost nimeni care să se fi adăpostit în Domnul şi să fi fost dat de ruşine. Sunt însă mulţi din aceia care şi-au pus încrederea în adăpostul oamenilor şi când a fost nevoia mai mare, ajutorul lor a fost zadarnic. Noi ne-am adăpostit în El şi zi şi noapte viaţa noastră este la adăpostul Lui Dumnezeu. Să ne rugăm pentru cei care s-au dus sau încă se mai duc la oameni pentru adăpost. Domnul să-i ajute să vină la adevăratul adăpost, care este Dumnezeu.

08 Noiembrie, 2009

Evrei 2:11

Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi, sunt dintr-unul. De aceea Lui nu-I este ruşine să-i numească „fraţi.”

Domnul Isus, Mântuitorul nostru drag, nu se ruşinează de noi, ci ne numeşte fraţii Lui! Ce mare har şi onoare ne dă Domnul la cei care am fost sfinţiţi de El prin credinţă. După suferinţele Lui de la cruce, Domnul Isus a câştigat o sămânţă de urmaşi, care Îl onorează şi-I aduce slavă. Ca fraţi ai Domnului Isus, noi trebuie să trăim aşa cum a trăit El. Nu putem şi nici nu vrem să trăim altfel. Cei care trăiesc altfel, Îl dezonorează pe Cel ce a murit ca nimeni să nu piară, ci toţi să vină la mântuire, prin credinţă în Jertfa de pe dealul Golgotei. Dacă Lui nu-I este ruşine de noi, dece noi oare ne ruşinăm de Domnul Isus în nenumărate rânduri? Petru a tăgăduit că-L cunoaşte pe Domnul Isus, iar Iuda l-a vândut. Ce facem noi? Cei din generaţia noastră, Îl mărturisim pe Domnul Isus celor ce ne înconjoară, sau ne ruşinăm de El? Să ne rugăm Domnului să ne ierte dacă ne-am ruşinat de El şi să ne ajute să-L mărturisim şi noi aşa cum El ne mărturiseşte pe noi înaintea Tatălui şi a sfinţilor îngeri.

07 Noiembrie, 2009

Psalmul 97:10

Urâţi răul, cei iubiţi de Domnul! El păzeşte sufletele credincioşilor Lui, şi-i izbăveşte din mâna celor răi.

Cei care sunt iubiţi de Domnul nu vor mai iubi răul. Nu se poate să-L iubeşti pe Domnul şi să iubeşti răul. Cei ce fac răul nu-L iubesc pe Dumnezeu şi chiar dacă o spun cu gura, realitatea este alta. Să nu ne înşelăm singuri. Dacă facem răul, ne iubim pe noi şi nu pe Dumnezeu. Domnul păzeşte sufletele credincioşilor Lui. Ei sunt păziţi de puterea Lui Dumnezeu. Nu există mai bună pază sau protecţie pentru cei credincioşi, decât paza Lui Dumnezeu! Chiar dacă cei răi încearcă să pună mâna pe credincioşii Lui Dumnezeu, ei sunt izbăviţi din mâna lor. E mare har să fi păzit de Domnul, dar El nu păzeşte decât pe cei care sunt credincioşi ai Lui şi care-L iubesc. De ce oare mai sunt oameni care iubesc răul? De ce mai sunt creştini care sunt necredincioşi Domnului şi Cuvântului Lui? Să ne rugăm Domnului să ne păzească de a fi oameni care să iubească răul şi să ne ajute să-I fim credincioşi Lui, care ne poate păzi prin puterea Lui de orice rău!

06 Noiembrie, 2009

Romani 9:30

Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea care se capătă prin credinţă.

Apostolul Pavel a scris celor din Roma pentru a le arăta că nu prin meritele lor au primit mântuirea, ci a fost darul Lui Dumnezeu, primit prin credinţă! Credinţa a fost şi rămâne cheia, cât trăim pe acest pământ pentru primirea neprihănirii. După ce poporul Israel a respins oferta Împărăţiei Domnului Isus, neamurilor li s-a deschis uşa spre mântuire. Neprihănirea Lui Dumnezeu a fost dăruită la toţi cei care au crezut în Domnul Isus ca mântuitor şi domn al vieţii lor. De fapt, toţi cei care cred în Domnul Isus, primesc neprihănirea Lui Dumnezeu în dar. Apostolul Pavel a dorit mult ca poporul Lui să fie mântuit, dar şi-a dat seama că ei au fost închişi în necredinţă, tocmai pentru ca neamurile să fie primite în harul Lui Dumnezeu! De ce oare neamurile nu vin la credinţă? Nu înţeleg oare oamenii că nu e veşnică această oportunitate? Mai demult se cânta o cântare care spunea că „simţim încet cum harul de la neamuri se tot ia,” dar dacă se ia harul de la noi, de ce unii mai amână? Poate că noi care am primit neprihănirea Lui Dumnezeu prin credinţă, nu am fost destul de dăruiţi în slujba de a le spune la oameni de iubirea Lui Dumnezeu. Să ne rugăm şi noi pentru neamul nostru ca toţi să primească neprihănirea Lui Dumnezeu, care se capătă prin credinţă!

05 Noiembrie, 2009

Psalmul 36:6

Dreptatea Ta este ca munţii Lui Dumnezeu, şi judecăţile Tale sunt ca Adâncul cel mare.

Psalmistul David a fost poetul plăcut al lui Israel, care a cântat măreţia Lui Dumnezeu. În Psalmii lui, David a descris atributele Lui Dumnezeu în cele mai frumoase cuvinte. Dreptatea Lui Dumnezeu este mare şi tare ca munţii Lui Dumnezeu. Oricât de multă nedreptate ar fi în lume, dreptatea Lui Dumnezeu va rămâne neclintită. Orice furtună, oricât de mare ar fi, nu poate clinti dreptatea Lui Dumnezeu. Judecăţile Domnului sunt adânci şi profunde. Adâncimea lor e mai mare decât orice adânc. Mare şi minunat este Domnul, care zilnic ne poartă povara. Dacă în lume ai gustat nedreptate, sau ai fost judecat fără dreptate, vino la Domnul Dumnezeu, care va face dreptate aleşilor Lui. El face dreptate celor asupriţi şi nu lasă nedreptatea să triumfe. Deşi, pe partea asta de lume, de multe ori dreptatea este călcată în picioare, iar judecăţile se fac pe nedrept, în final Dumnezeu va face ca dreptatea Lui să triumfe. Să ne încredem în bunătatea Domnului şi să nu ne pierdem răbdarea dacă dreptatea Lui nu se manifestă aşa cum noi am vrea acum.

04 Noiembrie, 2009

Faptele Apostolilor 17:6b

Oamenii aceştia, care au răscolit lumea, au venit şi aici!

Când Apostolul Pavel şi Sila au ajuns la Tesalonic, agitatorii au început să strige că aceşti oameni lucrează împotriva Cezarului prin faptul că declarau un alt Împărat şi anume, pe Domnul Isus! Aceşti agitatori au spus un mare adevăr în acuzaţia lor, că apostolii au răscolit lumea! Prezenţa apostolilor din acea vreme, a pus pe oameni în situaţia să decidă cu cine votează, cu cezarul Romei sau cu Domnul Isus, noul Împărat. Apostolii au răscolit lumea doar în câţiva ani, iar biserica creştină nu a reuşit şi nu reuşeşte să aibe impact asupra lumii, deşi au trecut două mii de ani de la înfiinţarea ei. Cum de astăzi nu ne mai acuză nimeni că le răscolim lumea? Nu cumva nu le-o mai răscolim? Poate am acceptat rolul lumii şi i-am dat voie să intre în biserică, fără ca noi să ne mai opunem? Am lăsat oare baremul aşa de jos încât oricine se poate numi creştin, chiar dacă nu este creştin? Apostolii au răscolit lumea, iar lumea nu-i dorea în mijlocul lor. Cum de pe noi ne tolerează şi chiar ne acceptă în societatea lor? Să ne rugăm ca Domnul să aibe milă de noi şi să ne ajute să ne pocăim de formalismul religios în care mulţi poate am ajuns. Să ne dăruim Celui care s-a dat pe Sine pentru noi şi zi de zi să fim oameni care trăiesc cu intensitate pentru Dumnezeu!

03 Noiembrie, 2009

Eclesiastul 5:7

Căci, dacă este deşertăciune în mulţimea visurilor, nu mai puţin este şi în mulţimea vorbelor, de aceea, teme-te de Dumnezeu.

Înţeleptul Solomon a scris acest verset, ca să ne înveţe pe toţi să trăim în înţelepciune, căci frica de Domnul este începutul înţelepciunii. Visurile se nasc din mulţimea gândurilor, de aceea mulţimea lor nu le dovedeşte neapărat validitatea lor. Domnul Isus a spus că nu mulţimea vorbelor contează înaintea Lui Dumnezeu. Fariseii foloseau multe cuvinte, crezând că aşa Dumnezeu îi asculta. Nu a fost cazul atunci şi nici în vremea lui Solomon. O mulţime de vorbe nu arată decât deşertăciune, de aceea în loc de a spune multe vorbe, mai bine să ne temem de Domnul, să umblăm ca oameni temători de Dumnezeu. Cei care spun multe înaintea Domnului, spun de fapt mai mult decât sunt gata să împlinească. Multe sunt făgăduinţele făcute în pripă, dar neîmplinite! Toţi am spus de multe ori cuvinte care nu au avut nici o însemnătate, de aceea mă rog ca Domnul să ne ierte. Să fim atenţi la ceea ce vorbim şi să nu lăsăm gura să ne ducă la necaz. Să umblăm în frică şi temere de Domnul în fiecare zi!