16 Iulie, 2007

Proverbe 17:22

O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.

Ce mare adevăr a spus împăratul Solomon! O condiţie psihologică afectează altă condiţie: o inimă veselă este un medicament bun, dar un duh mâhnit este un medicament rău! Ce clar este acest mesaj pentru noi. Când inima este veselă, când duhul este potolit şi plin de pace, întreg trupul este în linişte, fiinţa întreagă are pace! Solomon a pus accentul pe inima veselă, deoarece inima veselă este medicamentul cel bun, leacul care vindecă multe boli, atât fizice cât şi spirituale. Cu siguranţă că Solomon nu s-a referit la inima care pompează sânge în corpul nostru, ci la inima care se referă la suflet. Dacă în prima parte a versetului, Solomon a spus inimă, în a doua parte spune duh, ceea ce ne face să credem că el a folosit aceşti doi termeni interschimbabili. Cei care au duhul mâhnit, amărât, îşi usucă oasele. Ezechiel a văzut o vale cu oase uscate care nu aveau viaţă în ele, şi cam a=a sunt cei care lasă duhul lor să se mâhnească!
Atitudinile ce Solomon le-a prezentat, sunt de fapt alegerile noastre. Noi decidem dacă vrem inima să fie veselă, sau mâhnită. Noi avem responsabilitatea să filtrăm toate informaţiile care ne vin din afară pentru ca ele să nu ducă la mâhnirea duhului nostru. Dumnezeu a spus în Psalmul 46:10 “Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu. În Ebraică acest verset spune acelaşi adevăr însă puţin diferit, “relaxaţi-vă, căci Eu sunt Dumnezeu!” Cei ce cred acest adevăr vor avea
mereu inima veselă, plină de bucuria Domnului. Cei ce nu se pot relaxa, ci doresc să fie ei dumnezeii care să-şi conducă viaţa, vor avea duhul mâhnit care va duce la uscarea oaselor. Alegerea este a noastră. Ce vom alege astăzi? Vom da voie circumstanţelor să ne mâhnească duhul, sau vom înveseli inima noastră cu lucrările Domnului?! Mă rog ca El să ne dea harul să ne veselim în El şi desfătându-ne în legea Lui să-I aducem slavă în tot ce facem şi spunem.