14 Iulie, 2007

Geneza 39:23

Mai marele temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ceea ce avea Iosif în mână, pentru că Domnul era cu el. Şi Domnul îi dădea izbândă în tot ce făcea.

Puţini sunt oamenii care nu au auzit de Iosif. Şi cei care citesc Biblia şi cei ce nu o prea citesc au auzit de viaţa acestui tânăr evreu, vândut de fraţii lui şi ajuns rob în Egipt. După ce a ajuns să fie şef peste casa lui Potifar, din pricina curăţiei lui de caracter, în loc să o ducă bine, a ajuns acuzat pe nedrept şi a fost pus în închisoare. Iosif, deşi a fost nedreptăţit şi a ajuns la puşcărie pe nedrept, el nu a devenit depresionat şi plin de resentimente, ci el s-a purtat aşa cum era el obişnuit. Purtarea lui a fost observată de şeful închisorii, iar acesta l-a pus pe Iosif şef peste deţinuţi. Iosif era un excelent administrator, lucru observat de şeful temniţei. Iosif nu era nici leneş, nici arogant, ci punea mâna pe ceea ce i s-a încredinţat şi făcea totul cu conştinciozitate. Şeful a ajuns să fie fără griji, fiindcă Iosif conducea totul. Moise însă nu lasă să se creadă că
Iosif era cel care prin isteţimea lui a ajuns să fie şeful deţinuţilor. Pentru Moise, scriitorul Genezei, ca şi pentru posteritate, izbânda lui Iosif se datorează Lui Dumnezeu. Dumnezeu era cu Iosif, şi El îi dădea reuşită în tot ce făcea. Ce exemplu minunat pentru noi toţi! Ce om integru, serios şi plin de încredere în Dumnezeu. Tare în faţa ispitei, curajos în faţa lui Potifar şi ascultător de şeful închisorii. Să ne rugăm Domnului ca El să ne dea şi nouă tărie în faţa ispitelor, curaj în faţa încercărilor şi integritate la locul de muncă. Să fie ziua de azi o zi în care alţii să vadă că Domnul este cu noi şi că tot ce facem este datorită faptului că El ne dă izbândă!