24 Iulie, 2007

Psalmul 56:10

Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu cuvântul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu Cuvântul
Lui!

Psalmistul David a fost gonit din ţara lui Israel, de Saul. David s-a dus la filisteni şi acolo şi-a dat seama că ajutorul lui vine numai de la Domnul. Acolo a hotărât David că nu merită să te lauzi cu altceva, ci doar cu Dumnezeu! David putea să se laude cu isprăvile lui ciobăneşti, şi cu luptele lui cu animalele sălbatice, care i-au atacat turma. El a putut să se laude cu poeziile scrise de el
până la acea dată, dar nu a făcut-o. Era viteaz şi putea să se laude cu vitejiile lui, dar nu a făcut-o, ci David s-a lăudat cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui Dumnezeu! Dumnezeu a fost adăpostul lui în toate pribegiile lui. Dumnezeu i-a numărat paşii pribegiei lui. Cuvântul Lui Dumnezeu i-a dat lui mângâiere pe unde a mers şi l-a ţinut departe de răzbunare şi de păcat. Cu ce ne lăudăm noi oare? Ieremia ne-a spus să ne lăudăm doar cu cunoaşterea Domnului, iar Pavel spunea să ne lăud[m doar în Domnul. Este Cuvântul Lui Dumnezeu drag inimilor noastre? Îl îndrăgim noi aşa de mult încât să devină pricina laudelor noastre? Îl cunoaştem noi pe Dumnezeu în aşa fel, ca să ne lăudăm cu El? Nu cumva creştinismul a sucombat în faţa atâtor
atacuri din partea celor ce nu-L iubesc pe Dumnezeu? David ne-a îndemnat să luăm exemplul lui şi să nu ne încredem în oameni sau în bogăţii, ci să ne încredem în Dumnezeu. Dragul meu care citeşti aceste rânduri, cu ce te lauzi tu? Este Cuvântul Lui Dumnezeu drag sufletului tău ca să te poţi lăuda cu Cuvântul Domnului? Îţi este Dumnezeu aşa de aproape încât să te lauzi cu El? Să ne rugăm ca El să ne dea înţelepciune şi discernământ să ştim cu ce să nu ne lăudăm şi cu ce să ne lăudăm!