11 Iulie, 2007

Evrei 11:24

Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon.

Moise a crescut în casa fiicei lui Faraon, dar când şi-a dat seama cine este, el a refuzat să fie numit fiul acesteia. El a preferat să meargă la Goshen să vadă poporul lui şi să se identifice cu destinul acestuia. Credinţa pe care mama lui a pus-o în inima lui atunci când l-a alăptat, a dat roade când el s-a făcut mare. Ce îndemn şi ce încurajare pentru toţi părinţii să ne dăm toate silinţele să cultivăm în inima şi în mintea copiilor noştrii, credinţa în Dumnezeu! Moise a plecat la fraţii lui şi chiar dacă la prima lui vizită nu l-au priceput, după patruzeci de ani
de pribegie în Madian, ei l-au primit. Credinţa l-a determinat să refuze plăcerile de o clipă ale păcatului şi să se identifice cu suferinţele poporului Lui Dumnezeu! Cum este credinţa noastră? Care este impactul credinţei în viaţa noastră? Uitându-ne la Moise, putem noi oare să luăm acest exemplu şi să învăţăm de la el? Când viaţa ne oferă alternative, ce alegem noi?–să-L urmăm pe Dumnezeu sau să urmăm lumea? Când Moise a ajuns mare din toate punctele de vedere, nu doar fizic, el a ales să sufere cu poporul lui mai bine decât să fie numit parte din familia Faraonului de atunci. Ce alegem noi? Când ni se oferă plăceri în schimbul credinţei, ce facem noi? De-a lungul anilor, Moise a fost prezentat ca fiind omul credincios care a vrut să nu mai fie parte din familia regală, ci a preferat să fie cu poporul lui Dumnezeu. Fie ziua de azi o zi plină de bucurie în inimile noastre şi harul Lui să ne conducă prin credinţă şi să alegem doar voia Lui!