03 Aprilie, 2007

Marcu 12:17

Atunci Isus le-a zis: “Daţi, deci Cezarului ce este al Cezarului şi Lui Dumnezeu ce este al Lui Dumnezeu.”

După tradiţia creştină, în ziua de Marţi a Săptămânii Mari, Domnul Isus a fost mai mult la Templu şi acolo a discutat cu cărturarii, fariseii şi cu preoţii ce slujeau acolo. Evangheliştii arată că diferite grupări s-au unit împotriva Domnului Isus şi căutau un prilej potrivit să-l prindă. În contextul acestui verset, fariseii şi irodienii erau cei care au încercat să-L prindă în cursa neplătirii impozitelor către Roma, sau mai grav, la incitarea maselor de a nu plăti aceste impozite. Nimeni din Israel nu era bucuros să plătească impozite către Roma, dar dacă în acel moment le-a putut sluji ca o cursă, ei s-au folosit de acest lucru pe care ei îl urau. Cât de jos coboară unii oameni! Domnul Isus nu s-a lăsat prins, ci a enunţat un principiu repetat de mii şi mii de creştini de-a lungul zbuciumatei Istorii Creştine. Ce este al Cezarului, daţi-i lui. Dar ce este a Lui Dumnezeu, daţi-I lui Dumnezeu! Cei ce au vrut să-L prindă pe Domnul Isus în mreaja puterii politice s-au înşelat. El era şi este deasupra oricărei puteri politice, militare, etc. Dragii mei prieteni şi fraţi, să dăm cezarului ce-i a lui. Să plătim impozitele. Să fim cetăţeni buni. Dar să dăm toată cinstea şi slava numai Lui Dumnezeu. Să-I dăm ascultarea noastră care va dovedi dragostea noastră faţă de El. El este stăpânul lumii. Totul este a Lui. Nimic din ce noi am putea să-I dăm nu e de la noi. Orice lucru avem l-am primit de la El. De aceea să fim cu luare aminte şi să-I dăm Lui onoare şi slavă în fiecare zi!