12 Aprilie, 2007

Apocalipsa 1:17-18

Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El şi-a pus mâna dreaptă peste mine, şi a zis: “Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale locuinţei morţilor.”

Întâlnirea Apostolului Ioan cu Domnul Isus a fost spectaculară! Ei s-au întâlnit după înviere. Ioan a fost în camera de sus când a venit Domnul Isus la ucenici. Apoi Ioan a fost la Marea Tiberiadei când s-au întâlnit, dar în acest text se întâlnesc după aproximativ 40-50 de ani. Când Ioan L-a văzut nu a putut rămâne în picioare, ci a căzut în faţa Lui ca mort. Prezenţa glorioasă a Domnului Isus L-a copleşit. Domnul Isus şi-a pus mâna pe capul lui Ioan, l-a atins, l-a mângâiat şi l-a asigurat să nu se teamă. Ioan a mai auzit aceste cuvinte: “nu vă temeţi!” când a fost în furtună, sau când a mers la casa lui Iair. Domnul Isus a asigurat ucenicii în furtună de prezenţa Lui şi a spus că nu au motive să fie fricoşi, fiindcă El este acolo. La fel Domnul Isus a spus şi lui Iair să nu se teamă, chiar dacă fetiţa lui a murit. În faţa Domnului Isus marea tace, iar moartea pleacă! În acest text, Ioan era bătrân, în exil, departe de cei dragi. Domnul Isus a vrut să-i descopere ce se va întâmpla în viitor exact în Patmos, în insula exilului său. El a ales să-l mângâie pe Ioan şi să-i aducă aminte că El, Domnul Isus a fost mort. Moartea este un lucru al trecutului. O realitate, dar trecută. El este Primul şi Ultimul! El închide şi deschide! El are toată autoritatea în cer şi pe pământ! El a fost mort dar acum este viu şi viu pentru totdeauna! Fiţi plini de încredere că El este viu! Moartea şi locuinţa morţilor şi-au pierdut cheile. De-acum ele sunt în mâna Lui! Slavă Lui în veci! Nu vă temeţi! El este viu în veci de veci!