Exodul 17:12
Mâinile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatră, au pus-o sub el, şi el a şezut pe ea. Aaron şi Hur îi sprijineau mâinile, unul deoparte, iar altul de alta; şi mâinile lui au rămas întinse până la asfinţitul soarelui.
Nu a trecut mult până ce poporul Israel a trebuit să înfrunte duşmanii după ieşirea din Egipt. Amaleciţii au venit să bată pe Israel. Moise l-a trimis pe Iosua să lupte cu Amalec, iar el s-a dus pe deal cu toiagul lui Dumnezeu în mână. Când Moise ridica mâinile, era mai tare Israel, iar când el lăsa mâinile jos, era mai tare Amalec. De aceea Aaron şi Hur au hotărât să nu lase mâinile lui Moise fără sprijin. Ei şi-au dat seama că nu se poate ca Moise să ţină tot timpul mâinile ridicate, de aceea au pus pe Moise pe o piatră, iar ei au sprijinit mâinile lui Moise până la asfinţitul soarelui! Nu a fost nimic magic în ridicarea mâinilor lui Moise, şi deasemenea cred că conceptul rugăciunilor moderne nu era încă dezvoltat. Cred că Moise a implorat puterea Lui Dumnezeu peste Iosua si armata lui. Când puterile lui au scăzut,doi oameni au venit în ajutorul lui. Cei doi s-au pus cu totul în slujba Lui Dumnezeu. Bătăliile bisericii şi a creştinilor de astăzi sunt la fel de fioroase. Amalec şi urmaşii lui sunt gata să lovească. Important este să învăţăm de la cei doi bărbaţi, Hur şi Aaron să sprijinim pe alţii care trec prin încercări. Nu toţi putem face slujba lui Moise. Unul singur a fost Moise în toată istoria lui Israel. Dar ca Aaron şi Hur putem fi mulţi! Sprijinul nostru va da multă biruinţă acelor oameni care se luptă împotriva lui Amalec! Începem o nouă săptămână, nu ştim cine ne va ataca, dar ştim că El va fi noi! Să ne uităm în jur şi să vedem pe cei ce au nevoie de sprijinul nostru. Aaron şi Hur nu au chemat toată adunarea lui Israel să stabilească împreună cum să sprijinească mai bine pe Moise. Ei au pus piatra şi au trecut la acţiune. Să ne ajute Domnul ca aşa să facem şi noi pentru toţi care au nevoie de sprijinul nostru!
Sunday, April 29, 2007
Subscribe to:
Post Comments (Atom)

No comments:
Post a Comment