15 Aprilie, 2007

Ioan 20:28

Drept răspuns, Toma i-a zis: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!”

Ce răspuns superb din partea ucenicului îndoielnic! El nu a crezut la început că Domnul a înviat, dar când l-a văzut pe Domnul, între el şi Domnul Isus nu mai era nici un obstacol. Pentru Toma, Domnul Isus Cel Viu este ceea ce tot timpul a spus că este, “Domn şi Dumnezeu!” Realizarea la care a ajuns Toma aş dori să fie valabilă şi în viaţa noastră. Domnul Isus Cel Viu să fie Domn în toate compartimentele vieţii noastre, nelăsând nimic care să nu fie supus dumnezeirii Lui. Câtă îndoială arborezi tu în viaţa ta? Este gândul rău chinuitor pentru tine? Vine cel rău să samene seminţele amare ale neîncrederii în Cuvântul Lui Dumnezeu? Toma s-a uitat la Domnul Isus, a înţeles că nu e necesar să pună mâna în semnul cuielor şi că nu trebuie să atingă coasta cicatrizată a Domnului Isus. Vocea blândă care a spus “pace vouă,” i-a fost suficientă lui Toma ca să creadă că El este viu. Citeşte din nou contextul acestei întâlniri şi lasă sufletul tău atins de cuvintele Domnului Isus. Lasă prezenţa Lui să te copleşească, şi într-o izbucnire de credinţă, spune şi tu ca şi Toma: “Domnul meu şi Dumnezeul meu.” Nu lăsa ca doar alţii să spună lucrul acesta, ci fă-l personal pentru tine. Pot alţii să spună că El este Domnul lor, dar până tu nu spui că este al tău, nu-ţi foloseşte la nimic! Dacă îndoiala mai persistă în inima ta, pleacă genunchii înaintea Lui şi roagă-L pe Domnul Isus ca prin Duhul Sfânt să-ţi aducă pacea Lui în sufletul tău, ca tu s-o cunoşti într-o nouă dimensiune. Încearcă să înţelegi vocea Lui, şi înţelegând-o să crezi că El e viu şi că El este Domnul şi Dumnezeul tău!