06 Aprilie, 2007

Ioan 19:30

Când a luat Isus oţetul, a zis: “S-a isprăvit!” Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.

Tradiţional, în ziua de Vineri a Săptămânii Mari, Domnul Isus a fost judecat, condamnat, răstignit şi îngropat. Pe crucea din mijloc, Fiul Lui Dumnezeu a strigat că-I_este sete, iar ostaşii i-au dat oţet. Când a luat oţetul a strigat: “S-a isprăvit!” Strigătul acesta a răsunat în cer, şi în iad. Cerul a celebrat de bucurie că Isus a isprăvit lucrarea de mântuire a omenirii. În schimb iadul s-a cutremurat! Toţi demonii care au crezut că L-au răpus pe Fiul Lui Dumnezeu, au auzit strigătul biruinţei Domnului Isus! Nu cred că a fost mai mare panică în iad decât la auzirea acestui strigăt. Acest strigăt a pus ultimul cui în sicriul iadului şi al morţii. S-a terminat bătălia, lupta s-a încheiat! Încă din grădină când Domnul Isus a acceptat să bea paharul suferinţei, era clar că El va birui. La cruce El a încheiat bătălia cu biruinţa asupra celui rău. Sfântul Pavel scria celor din Corint că dacă ar fi ştiut domnitorii lumii pe cine au răstignit, nu ar fi făcut-o, 1 Corinteni 2:8. Dragii mei, mântuirea s-a săvărşit în chinuri grele, dar este oferită prin har tuturor celor care cred în Numele Lui. În harul Lui El ne-a cuprins şi pe noi, şi ne-a dat bucuria să fim copiii Lui Dumnezeu. A murit Domnul Isus ca să nu mai murim noi. A suferit El în locul nostru, ca noi să nu mai suferim pentru păcat. E Vinerea Mare sau Vinerea Neagră. Cerul s-a întunecat când El a murit, iar pământul s-a cutremurat. Şi nici nu se putea altfel! Un Dumnezeu etern, devenit Om pentru noi, împlinea scopul pentru care a venit. Şi-a dat viaţa de bună voie pentru salvarea noastră. Astăzi putem plini de bucurie să-I cântăm slavă şi glorie pentru Jertfa Lui adusă pentru păcatul nostru. Să trăim în biruinţa câştigată de El la cruce! Glorie şi slavă veşnică Domnului Isus, Tatălui şi Duhului Sfânt!