23 Martie, 2007

Marcu 6:31

Isus le-a zis: “Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi n-aveau vreme nici să mănânce.

Ucenicii numai ce s-au întors din marea lor misiune şi desigur că au fost istoviţi. Pe lângă aceasta, vestea morţii lui Ioan Botezătorul a adus întristare ucenicilor. În starea în care se găseau, chemarea Domnului Isus, “veniţi singuri la o parte,” a fost aşa de dulce pentru ucenicii Lui. Lăsaţi tumultul, ieşiţi din zarvă şi veniţi la oparte cu El. De foarte multe ori ucenicii Lui erau prinşi în multe lucruri, aşa încât această chemare le-a fost tare benefică. Mulţi veneau după ei, şi nici nu puteau să mănânce. Dar Domnului i-a păsat de ei şi i-a chemat de-o parte. El s-a îngrijit de odihna lor. Acelaşi lucru îl face şi pentru noi. Când ne vede cât suntem de prinşi cu multe lucruri, chemarea Lui este să ne retragem cu El, de-o parte şi să ne odihnim puţin. Nu ştiu în ce lucruri sunteţi prinşi, dar ascultaţi chemarea dulce a Mântuitorului, “veniţi singuri la o parte, şi odihniţi-vă puţin.” Auzim noi oare chemarea Lui? Plecăm imediat ca să ne odihnim? Câte lucruri negative nu ar fi putut fi evitate, dacă noi eram odihniţi; dar fiind obosiţi, reacţiile noastre nu au fost totdeauna cele mai bune. Fie ziua de azi o zi de adevărată odihnă pentru noi toţi. Să ne retragem cu El singuri şi să ne odihnim în El! Ca apoi reîmprospătaţi să facem lucrarea Lui cu avânt şi zel.