20 Martie, 2007

Cântarea Cântărilor 2:11-12a

Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia şi s-a dus. Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării...

E prima zi de Primăvară! Iarna a trecut şi florile încep să se arate. Odată cu florile, Solomon scrie că a venit “vremea cântării.” Iarna totul e amorţit, îngheţat, viaţa parcă se încetineşte şi chiar şi cele mai optimiste persoane coboară în stări de melancolie. Primăvara schimbă totul. Iarna cu toată încleştarea ei s-a dus. Când ea pleacă, primăvara începe să zâmbească prin florile care apar pe câmp şi prin razele calde ale soarelui. Ce părea mort acum prinde viaţă. Amorţirea se desface, încleştarea iernii dă voie izbucnirii unei vieţi noi! La fel şi noi care suntem ai Lui trebuie să ne trezim în fiecare zi la o viaţă tot mai plină de prezenţa Soarelui, adică a Domnului Isus în noi. Florile bucuriei Lui să fie mereu în viaţa noastră, iar cântarea de laudă să nu lipsească niciodată de pe buzele şi din inimile noastre! E vremea cântării spune Solomon, de aceea vă îndemn pe toţi cititorii să cântaţi de bucurie că El este Domn! E primăvară afară, de aceea să lăsăm să fie primăvară şi în inimile noastre! Deschiderea inimii noastre pentru lumina Lui va facilita energii nebănuite în vieţile noastre, torente de apă vie ce vor curge în viaţa veşnică. Aşa spunea Domnul Isus că se va întâmpla în viaţa celor ce vor crede în El. Când au izbucnit ultima dată torente de apă vie din viaţa noastră? Pretindem că toţi credem în El, dar se manifestă oare viaţa Lui plenar în noi…? De ce nu? Nu cumva nu am ieşit din amorţeală? Nu cumva în loc de a zburda veseli înaintea Feţei Lui unde sunt desfătări veşnice, stăm ghemuiţi în problemele acestei vieţi fără să ne gândim la adevărata viaţă? E primăvară! Să lăudăm şi să cântăm laudă Domnului!