06 Martie, 2007

Evrei 10:35

Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire!

Creştinii primului veac erau în permanentă alertă şi persecuţie. Nu puteau fi siguri de unde va veni următorul val de persecuţie. Riscul era ca să-şi piardă confidenţa, sau să înceteze a se mai încrede în Dumnezeu. Scriitorul acestei epistole îi îndemna pe creştinii primului veac să nu-şi părăsească încrederea. Vremurile erau rele, suferinţele erau mari, dar în perspectiva venirii Domnului Isus, creştinii trebuiau să aibe ochii îndreptaţi spre răsplătire. Anii treceau şi mulţi oameni îşi pierdeau încrederea în Dumnezeu, fie din cauza bolii sau a altor necazuri. Cuvântul acesta ne îndeamnă şi pe noi la fel ca pe cei din primul veac să nu ne părăsim încrederea în Dumnezeu căci nici El nu ne părăseşte niciodată. Oricât de mare ar fi necazul, nu contează, fiindcă El e mai mare! Încercările oricât de grele ar fi, Dumnezeu e mai puternic decât ele. Prietenii mei, treceţi prin încercări? Ispitele-s prea grele, zilele prea lungi, poverile prea mari? Vă simţiţi singuri şi părăsiţi? Apostolul ne îndeamnă să nu ne părăsim încrederea, căci ne aşteaptă o mare răsplătire! Moise a avut ochii îndreptaţi spre răsplătire, când a refuzat să fie numit fiul fiicei lui Faraon. A preferat să sufere cu poporul lui Dumnezeu, căci ştia răsplătirea celor care stau lângă Dumnezeu. El putea să fie pe tronul lui Faraon, dar a preferat toiagul ciobanului din pustie şi pe Dumnezeul rugului aprins! Linişteşte-te tu suflet care astăzi eşti greu încercat, Dumnezeu e lângă tine, harul Lui îţi este îndeajuns! Să nu ne părăsim dar încrederea pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Răsplătirea e trăirea veşnică cu Dumnezeu prin credinţă! Cel neprihănit va trăi prin credinţă!