18 Martie, 2007

Iov 23:12

N-am părăsit poruncile buzelor Lui; Mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui!

Cuvintele lui Iov sunt aşa de mişcătoare pentru sufletul meu. Îmi sunt ochii plini de lacrimi când scriu aceste cuvinte. Poruncile Lui Dumnezeu nu au fost părăsite de Iov niciodată. El nu a lăsat poruncile de-oparte, ci ele au fost centrale în viaţa lui. Sunt oare poruncile Lui Dumnezeu centrale şi în viaţa noastră? Putem spune şi noi ca şi Iov, “poruncile Lui nu le-am părăsit?” Poţi spune tu că nu ai părăsit poruncile Lui? Mai mult decât atât, Iov spune, “voia mi-am plecat-o la cuvintele gurii Lui.” Voinţa lui Iov s-a îngenunchiat în faţa Cuvântului Lui Dumnezeu! Pentru Iov nu a fost greu să spună voinţei lui să să plece la cuvintele gurii Lui Dumnezeu. De ce unora ne este aşa de greu? De ce ne luptăm cu voinţa noastră să o facem ascultătoare de El? Iov era tare amărât că nu înţelegea de ce a ajuns în starea aceea gravă în care se afla, dar neînţelegerea nu l-a depărtat de poruncile Lui Dumnezeu, ci le-a păzit cu stricteţe. În condiţii extrem de grele, Iov a plecat voinţa lui, la cuvintele Lui Dumnezeu. Iov pleda mereu pentru cazul lui înaintea Lui Dumnezeu, dar răspunsul Lui Dumnezeu nu venea. În toată această stare, Iov ne prezintă viaţa lui neprihănită, abaterea lui de la rău şi frica lui de Dumnezeu. În această zi aş dori să mergem la casa de rugăciune plini de bucurie să ascultăm poruncile Lui. Poruncile Lui sunt viaţă pentru noi. Cine le păzeşte dovedeşte că iubeşte pe Dumnezeu. Fie voinţa mea şi voinţa ta îngenunchiată în faţa Lui, iar Cuvintele Lui Dumnezeu să fie dulci sufletului nostru.