10 Martie, 2007

Romani 4:25

Care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.

Domnul Isus a fost dat la moarte din pricina păcatului meu şi al tău. El nu ar fi trebuit să moară din pricina Lui. El a fost neprihănit în tot ce-a spus şi a făcut. Din dragoste pentru noi, El şi-a dat viaţa pentru noi şi s-a dat la moarte în locul nostru. Dumnezeu însă L-a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi. Dumnezeu a privit cu plăcere asupra Jertfei Domnului Isus, a primit-o în locul pedepsei noastre, şi L-a înviat pe Domnul Isus. Învierea Lui garantează faptul că am fost socotiţi neprihăniţi. A fi socotit neprihănit înseamnă că Dumnezeu când se uită la noi, El nu mai vede nici un păcat. Orice nelegiuire a fost iertată. Dumnezeu ne socoteşte ca şi cum nu am fi păcătuit niciodată. Noi ne cunoaştem şi ştim cât am păcătuit şi păcătuim, dar prin faptul că Dumnezeu ne socoteşte neprihăniţi, Dumnezeu nu ne ţine în seamă nici un păcat! Şi atunci, ca şi acum, vor fi din aceia care cred că justificarea dată de Dumnezeu este o uşă deschisă pentru păcătuire cu voia! În dragostea Lui Dumnezeu noi am fost iertaţi. Vom păcătui noi oare după ce El ne-a declarat neprihăniţi? De ce? Că aşa vrem, sau aşa ne place? Aşa gândeşte oare un om născut din nou? Dimpotrivă! Cei ce au fost socotiţi neprihăniţi vor căuta zilnic să fie pe placul Celui ce I-a socotit neprihăniţi! Cristos a fost dat la moarte pentru noi! Din pricină că Dumnezeu ne-a socotit neprihăniţi, Cristos a înviat! Slavă Lui Dumnezeu! Glorie veşnică Numelui Său!