27 Martie, 2007

Luca 12:34

Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.

Cuvintele Domnului Isus sunt aşa de clare şi precise, încât nu este posibil să nu le înţelegem. Nu se poate să ai comoara undeva şi inima să nu fie acolo. Ceea ce preţuieşti îţi ia toată atenţia şi toată energia. Domnul Isus nu a vorbit de valoarea comorii, nici de mărimea ei, ci de locul ei. Dacă comorile sunt de pe pământ, pe pământ vor rămânea, dar dacă sunt din ceruri, comorile vor rămâne veşnic! Cuvintele Domnului Isus sunt clare, directe şi profunde. Nu poţi preţui ceva, fără ca inima să nu-ţi fie acolo. Toţi cei care au citit aceste cuvinte şi-au dat seama că Domnul Isus dorea ca ucenicii Lui să aibe inima îndreptată spre cer, spre veşnicie. Deşi, erau mulţi care aveau comoara jos pe pământ--comoară în totală nesiguranţă--ucenicii au fost îndemnaţi să nu se uite la ce este supus putrezirii, ci să se uite la ceea ce va rămâne veşnic. Comoara este tot ceea ce cineva preţuieşte mai mult decât orice altceva. Cei care s-au întâlnit cu Domnul Isus şi le-a devenit Mântuitor şi Domn al vieţii lor, pentru ei El a devenit comoara lor. Comoara căutată de sufletul pierdut era Domnul Isus! Din vremurile cele mai vechi ale Bibliei, oamenii Lui Dumnezeu au trăit pe acest pământ având comoara lor în cer. Comoara lor fiind în cer, inima lor era acolo, deşi trăiau pe pământ. David spunea mereu în Psalmi despre desfătarea Lui în Legea Domnului, şi despre dragostea ce-o avea el faţă de Domnul. Inima lui era mulţumită ca a unui copil care era în braţele mamei lui. Unde ne este comoara noastră? Alergăm în fiecare zi să ne adunăm cât mai multe lucruri; este inima noastră legată de ele? Foarte mulţi oameni spun că nu; dar este oare adevărat?! Fie ruga noastră ca inima să ni se desprindă tot mai mult de această lume, iar dragostea faţă de Domnul Isus să crească tot mereu. Numai în felul acesta va putea fi comoara şi inima noastră în cer, în locul unde nici nu se poate fura, nici nu se poate ruina.