24 Ianuarie, 2007

Galateni 6:14

În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!

În Galatia erau unii care vroiau să cucerească creştinii la o nouă “evanghelie,” o evanghelie amestecată cu har şi lege. Evanghelia vestită de ei, primea harul Lui Dumnezeu, dar adăuga şi cerinţele legii pentru mântuire. Aceşti oameni vroiau să aibe câştig în bisericile Galatiei şi să se laude că i-a întors de la evanghelia harului vestită de apostolul Pavel, spre “evanghelia” nouă vestită de ei. Întreaga epistolă se ocupă de acest subiect, Pavel dovedind cu prisosinţă că nu este altă evanghelie. El a demonstrat că cele două elemente, harul şi legea nu se pot amesteca în procesul de mântuire. Ele îşi au rolul lor specific în viaţa credinciosului, dar la mântuire acţionează doar harul! La sfârşitul Epistolei, Pavel a scris acest verset prin care le spune Galatenilor, că el nu vrea să se laude cu altceva decât cu crucea Domnului Isus Cristos. Crucea a fost instrumentul de cea mai gravă tortură şi moarte folosit de oameni vre-o dată, şi totuşi Pavel spune că preferă să se laude cu crucea, dar nu cu orice cruce, ci cu crucea “Domnului nostru Isus Cristos.” Domnul Isus i-a dat valoare eternă acestui instrument de tortură, nu prin ce este obiectul, ci prin ceea ce s-a realizat pe cruce! “În crucea Lui Isus e glorioasa mea salvare!” spunea un poet creştin; şi cred că milioane şi milioane de credincioşi de-a lungul veacurilor şi-au găsit salvarea prin crucea Domnului Isus. Fie crucea Domnului Isus motivul laudei noastre, iar separarea ce-o face crucea, -- răstignirea noastră faţă de lume şi a lumii faţă de noi-- să fie o frumoasă realitate în fiecare din noi!