18 Ianuarie, 2007

2 Corinteni 4:18

Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veşnice!

Apostolul Pavel ne-a scris felul lui de a privi lucrurile şi anume: să nu privim la cele de aici, adică la cele trecătoare, ci la alte lucruri care nu se pot vedea cu ochiul liber, lucrurile ascunse, pentru că ele sunt veşnice! Cei ce se uită la lucrurile de pe pământ se obişnuiesc cu ele şi în mod treptat nu vor mai căuta alte lucruri care s-i atragă către cer. Să vezi lucrurile de aici e simplu, dar ele nu au valoare veşnică! Apostolul vorbeşte însă de ceva mai adânc decât o simplă privire. Ne spune despre afecţiunea noastră faţă de lucrurile ce le vedem. Unde este afecţiunea noastră? Afecţiunea noastră este la ceea ce privim, la ceea ce iubim, şi la ceea ce ne place. Când începem să ne uităm la lucrurile de sus--când ele devin mai clare gândirii noastre-- atunci afecţiunea noastră se schimbă de la pământ la cer. E foarte normal să ne uităm la ceva ce rămâne, dar pentru asta avem nevoie de percepţie spirituală, de călăuzirea şi învăţarea Duhului Sfânt! Când înţelegem prin Duhul Sfânt că lucrurile veşnice se pot vedea numai prin credinţă, atunci gândirea noastră se va fixa la ele. Şi de ce ne-am mai uita la cele de aici, fiindcă într-o zi nu vor mai fi! Lucrurile care par mai solide, se vor prăbuşi în pulberea timpului, dar ce nu se vede, ce e din lumea Lui Dumnezeu, aceea rămâne veşnic! Dragul meu, la ce ţi s-au fixat ochii spirituali? Te mai uiţi la lucrurile de aici (nu neapărat rele), dar trecătoare? Fie Duhul Sfânt lumina care să te conducă cu privirea şi gândirea la lucrurile nevăzute, care sunt veşnice!