13 Ianuarie, 2007

Psalmul 2:1

Pentru ce se întărâtă neamurile, şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte?

Dacă David ar fi trăit în 2007, ce întrebare ar fi pus? Oare nu tot la fel cu ce-a de acum 3000 de ani? Popoarele lumii s-au întărâtat tot mereu şi au găsit mereu motive de a se agita unele împotriva altora. Cursa înarmărilor continuă fără oprire. Atât Corea de Nord, cât şi Iranul se luptă pentru a obţine arme nucleare. E foarte probabil ca ambele ţări să aibe deja capacitatea de a produce arme nucleare. Când e vorba de gândurile naţiunilor, modul de gândire al popoarelor a fost şi este gol, fără substanţă. Agitaţia popoarelor este determinată de lipsa de scop, de lipsa de credinţă în Cineva care sa le aducă lumina. Teroriştii islamici vor să distrugă America; America caută să prindă aceşti rău făcători şi să-i aducă în faţa justiţiei, şi totuşi lumea încă se împarte între cei care sprijinesc această luptă şi cei care nu o sprijinesc, ci se opun pe orice cale acestei lupte. Domnul face haz de agitaţia popoarelor, de întărâtarea lor şi de cugetarea lor deşartă care neagă existenţa Lui Dumnezeu. Peste această frământare Dumnezeu a rânduit domnia Domnului Isus! L-a uns pe El ca Împărat al Împăraţilor şi Domnul Domnilor. Să ne încredem în conducerea Domnului Isus, să ne ancorăm viaţa în El, şi atunci frământarea, agitatia popoarelor şi gândirea lor nu ne va afecta viaţa. De ce se întărâtă neamurile? Degeaba! În ultimă instanţă, Dumnezeu conduce întregul univers, El este suveranul absolut! Fie gândurile noastre înobilate de Duhul Sfânt pentru a fi conduşi în pacea Lui, şi în a ne face să gândim ca Domnul Isus!