10 Ianuarie, 2007

1 Corinteni 2:2

Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Cristos şi pe El răstignit.

Ce măreţ şi ce sfânt e gândul acesta! Doresc şi anul acesta ca între copiii Lui Dumnezeu să nu fie altceva mai important decât Domnul Isus Cristos, şi El răstignit! Numai având adevărul acesta central în viaţa noastră vom avea biruinţă asupra celui rău. Domnul Isus a trebuit să fie răstignit, nu pentru El, ci pentru noi, “căci fără vărsare de sânge nu este iertare de păcat.” Apostolul Pavel cunoştea bine de tot pe creştinii din vremea lui, şi ştia ce uşor puteau alte lucruri să devină centrale în viaţa lor. Persecuţia era cruntă şi uşor de tot putea fi subiectul central al credincioşilor de atunci. Legea mozaică era de asemenea un subiect pe care unii vroiau să-l ţină popular. Apostolul era cunoscător atât al persecuţiei cât şi al Legii, dar el nu a dorit ca aceste subiecte să domine în creştinism, ci el a vrut ca Domnul Isus răstignit să fie mereu în gândurile lor! Darurile spectaculare arătau a fi un subiect “fierbinte” în biserica din Corint, dar Pavel nici acest subiect nu a dorit să fie central, ci numai Domnul Isus Cel răstignit! Pentru unii subiectul cel mai important era popularitatea lui Pavel, Apolo, şi Petru, şi deasemenea filozofiile lor-- dar nu pentru Pavel. Pavel a dorit cu ardoare un singur lucru ca, Domnul Isus Cristos cel răstignit să domine gândirea şi preocuparea creştinilor! Ce este central în creştinismul de astăzi? Ce este central în vieţiile noastre? Este oare Domnul Isus Cristos Cel răstignit? Ne gândim noi mereu la Jertfa Lui, la ceea ce a făcut El pentru noi şi în locul nostru? Fie ca provocarea apostolului Pavel pentru noi toţi, oriunde ne-am afla, să ne determine să-L facem pe Domnul Isus Cristos central în tot ce gândim şi facem, iar răstignirea Lui să aibă aceeaşi însemnătate pentru noi în fiecare zi!