25 Ianuarie, 2007

Proverbe 3:13

Ferice de omul care găseşte înţelepciunea şi de omul care capătă priceperea!

Înţelepciunea de sus este curată, blândă, paşnică, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică (Iacov 3:17). Definiţia dată de Iacov înţelepciunii de sus este în conformitate cu tot ce se poate vedea la Cel ce-a fost plin de înţelepciune, adică Domnul Isus! Duhul înţelepciunii divine s-a odihnit peste Domnul Isus, şi El “creştea în înţelepciune,” ceea ce L-a făcut tot mai plăcut înaintea Lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. La fel ca şi Domnul Isus, copiii Lui Dumnezeu au Duhul Sfânt, care este de fapt Duhul înţelepciunii. Duhul Sfânt va conduce pe copiii Lui Dumnezeu la o permanentă căutare a înţelepciunii, care în Cartea Proverbelor este numită “frica de Domnul.” Cine se teme de Domnul şi cine caută mereu înţelepciunea de sus este numit fericit. Înţelepciunea nu este o comoară peste care dai într-o clipă, ci o comoară care trebuie cerută de la Dumnezeu. Priceperea este abilitatea de a face distincţia dintre ce e bine şi ce e rău, dintre ce are şi ce nu are valoare. Cât de mult dorim noi înţelepciunea de sus? Cât de mult o căutăm şi cât de mult o cerem noi? Toţi dorim fericirea, dar fericirea vine în urma găsirii înţelepciunii, în urma obţinerii priceperii. Să ne rugăm astăzi ca El să ne dea înţelepciunea de sus în orice moment al umblării noastre, iar priceperea Lui să ne ajute să facem alegeri corecte pentru slava Lui.