29 Decembrie, 2008

Luca 2:29-31

Acum, slobozește în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor.

Simeon a crezut pe Duhul Sfânt când l-a înștiințat că nu va muri până nu va veni Mesia. Odată ce L-a văzut pe Mesia, Simeon nu mai vedea rostul să fie pe lumea aceasta. Tot ce a așteptat Simeon, a fost momentul întâlnirii cu Mesia. Nu a știut el dinainte că Mesia va fi în brațele lui ca un copilaș, dar pentru Simeon nu a contat cum a venit, ci doar faptul că a venit. Când L-a văzut pe Domnul Isus, el a văzut izbăvirea, adică mântuirea Lui Dumnezeu. Pentru Simeon, mântuirea și Mântuitorul erau unul și același lucru. Pentru el nu a fost nici o urmă de îndoială că Domnul Isus nu ar aduce mântuirea. Mai mult, Simeon nu s-a oprit doar la oile pierdute ale casei lui Israel, ci el a văzut mântuirea ca fiind pentru toate popoarele. Conceptul acesta nu a fost în vocabularul obișnuit al poporului Israel, dar Simeon, prin Duhul Sfânt a spus adevărul, căci mântuirea adusă de Domnul Isus este pentru toate popoarele! Pentru cei care sunteți încă la îndoială cu siguranța mântuirii, mă rog ca Domnul să vă dea asigurarea prin Duhul Sfânt. Cei care suntem mântuiți, să ne rugăm Domnului să ne dea și nouă curajul lui Simeon pentru a vesti această mare mântuire pe care Domnul Isus a adus-o pentru toți care cred în El!