26 Decembie, 2008

Luca 2:17

După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.

Păstorii de la Betleem nu au început să vorbească despre ceea ce au auzit ei, doar după ce au văzut pe Prunc. Atitudinea lor este de admirat. Ei au fost mai mult decât mirați de arătarea îngerului și a mulțimii de oaste cerească, dar nu au zis nici un cuvânt până nu L-au văzut pe Cel venit din cer. Când păstorii s-au convins că este un prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle, atunci ei au spus că de fapt așa ceva au căutat! Acesta le-a fost semnul de recunoaștere. Ei nu au primit detalii cu privire la Prunc, ci doar la locul unde era Pruncul. După ce L-au văzut, păstorii nu au mai avut nici o îndoială, că tot ce îngerul le-a spus era întocmai așa. Ciobanii au povestit celor de acolo tot ce au știut ei de la înger. Probabil că au fost pe lângă Iosif și Maria și vre-un servitor de-al hangiului care a venit să ajute acești proaspeți părinți cu cele necesare. Ce știm noi despre Prunc? Avem noi dorința să mergem și să povestim altora ceea ce noi știm despre El? Ciobanii nu au predicat. Ei nu au adus argumente ale întrupării, sau ale dezbrăcării de Sine Domnului Isus, ci doar au spus ce au auzit. Să ne ajute Domnul și pe noi să povestim altora ce înseamnă Pruncul pentru noi!