25 Decembrie, 2008

Luca 2:12

Iată semnul după care-L veți cunoaște: veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle.

Domnul Isus s-a născut în locul cel mai umilit, în ieslea unde oile aveau fân sau paie de mâncare. Cei care ați crescut animale știți că una este ieslea cailor, iar alta a vacilor sau a oilor. Fiecare animal are ieslea după înălțimea lui. Desigur că Domnul a fost așezat în ieslea oilor, care era foarte joasă. El s-a dezbrăcat de Sine Însuși și a luat asupra Lui chip de rob. Îngerii au spus ciobanilor să meargă la Betleem și unde văd o iesle acolo va fi El. Totul era atât de normal și totuși atât de profund. S-a născut un copil în scutece, dar de fapt Acel Prunc era Un Dumnezeu etern! El a creat universul și tot El s-a întrupat ca să poată mântui pe aceia care erau și încă mai sunt sub condamnarea morții. Îngerul nu a spus mai multe și sunt convins că ciobanii nu au avut întrebări atunci, ci au avut mai multe la întoarcerea de la iesle, dar îngerii nu mai erau acolo fiindcă s-au dus înapoi în cer. Ciobanii au fost mulțumiți cu puținul care l-au auzit. De atunci și până acum nu a fost și nici nu va fi vre-un Crăciun fără ca ciobanii de la Betleem să nu fie pomeniți. Pe ei Domnul i-a ales să-I fie primii martori. Și ce martori au fost! Ei au spus peste tot ce au auzit și ce au văzut! Să fim și noi astfel de martori și să spunem tuturor că Domnul a venit în iesle, dar a doua oară va veni în glorie!