29 Martie, 2006

Proverbe 29:1

Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor, va fi zdrobit deodată şi fără leac!

Ce trist este să vezi pe cineva care se opune la orice mustrare. Nu, aici nu este vorba de un copil încăpăţânat, care nu vrea să asculte de părinţi. Ci autorul vorbeşte despre un principiu mult mai larg, afirmaţia lui aplicându-se la oricine care se opune la mustrarea Scripturii. Acela va pierde războiul pentru totdeauna. Dacă un copil nu primeşte mustrarea, părinţii vor lua măsuri de îndreptare. Dar când cei care se numesc creştini nu primesc mustrarea, nu e normal oare ca Dumnezeu să ia măsuri de îndreptare? Când măsurile luate nu aduc rezultatele scontate, atunci zdrobirea va fi imediată şi fără leac. În vremea lui Moise au fost din aceia care nu au mai vrut pe Moise ca lider, dar Dumnezeu a făcut ca duşmanii lui să piară într-o clipă. Pământul s-a despicat şi a înghiţit pe cei care au contestat poziţia lui Moise. Mustrările nu ne sunt plăcute niciunuia dintre noi. Nici chiar să mustrăm nu ne face mare plăcere, dar în lumea noastră este necesar şi să mustrăm şi să fim mustraţi! Să nu ne împotrivim când suntem mustraţi, ci mai degrabă să luăm aminte la sfatul şi mustrarea ce ni se dă şi să ne îndreptăm cărarea. Chiar dacă ni se pare că mustrarea e nedreaptă, ştim un singur lucru că cel înţelept învaţă din toate lucrurile! O cântare spune: ascultă sfatul şi-ndrumarea, fă binele cu pas grăbit, că nu asculţi vei plânge-o dată, dar n-ai să plângi c-ai ascultat. Să ne ajute Domnul să fim smeriţi şi sfinţi ascultând mustrarea Lui şi a celor ce vor să ne îndrepte pe calea Lui!