03 Martie, 2006

Ioan 15:8

Dacă aduceţi multe roade, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei.

Domnul Isus se îndrepta spre cruce când a rostit aceste cuvinte. Ucenicii Lui deja au văzut că Iuda i-a părăsit, dar nu au înţeles deplin ce se va întâmpla. Toţi ştiau că se va întâmpla ce nu s-a mai întâmplat vre-o dată, dar nu aveau îndrăzneala să-L întrebe pe Domnul Isus ce va fi. Domnul Isus le-a spus că cei care rămân în El vor aduce multe roade. Cei care îşi iau viaţa din Fiul Lui Dumnezeu, aceia aduc slavă Lui Dumnezeu prin rodirea lor, iar prin aceasta Tatăl va fi proslăvit. Adevărata laudă ce-o putem aduce Tatălui este rodirea noastră, adică trăirea după Cuvântul Lui Dumnezeu. Aducând multe roade, Tatăl este lăudat deoarece planul Lui a lucrat. Dumnezeu a riscat enorm de mult când l-a pus pe Adam în Eden şi l-a lăsat liber în faţa şarpelui. Dar riscul a fost mult mai mare când a dat voie Domnului Isus să vină în lume, să moară pentru oameni şi apoi oamenii să accepte acest lucru şi să creadă în El. Când oamenii se întorc la Dumnezeu şi aduc roade, Tatăl este proslăvit! Aducem noi oare multe roade? Suntem noi pomi roditori sau încă suntem amorţiţi? Nu putem fi ucenicii Domnului Isus dacă nu aducem roadă. Domnul Isus ne-a dat Duhul Sfânt ca prin El să aducem multe roade, dar deşi mulţi declarăm că am primit Duhul Sfânt, rodirea întârzie. De ce oare? Să ne cercetăm înaintea Lui Dumnezeu şi să-L rugăm ca El să ne cureţe crengile uscate, neroditoare, ca să putem rodi mult pentru slava Numelui Său!