22 martie, 2006

3 Ioan 1:3

A fost o mare bucurie pentru mine, când au venit fraţii şi au mărturisit că eşti credincios adevărului şi că umbli în adevăr.

Apostolul Ioan se afla în Insula Patmos când a auzit despre un credincios că umblă în adevăr şi este credincios adevărului! Ce om deosebit a fost omul acela! Dar numai despre Gaiu se poate spune oare aşa ceva? Ioan a mai numit şi pe alţii, dar nu toţi umblau în credincioşie faţă de adevăr şi nu erau chiar credincioşi adevărului. Diotref nici nu vroia să audă de Ioan, dar Gaiu însă umbla în adevăr. Ce har mare este să cunoşti adevărul şi să umbli în el, adică să trăieşti în fiecare zi în adevăr! Umblarea în adevăr este o trăire asemenea Domnului Isus, Cel care este Adevărul întrupat. Domnul Isus a venit să vestească lumii întunecate, că există o cale spre lumină, că se poate ieşi din minciună şi înşelătorie pe calea adevărului. Adevărul a eliberat şi eliberează pe aceia care-l cunosc, adică cei care se întorc la Dumnezeu. Acei oameni cunosc cu adevărat ce înseamnă a umbla în adevăr, nu doar în teorie, ci în practica de zi cu zi. Ei se feresc de orice cale a minciunii şi promovează doar adevărul prin tot ce sunt şi fac. Ce fel de vorbe se aud despre fiecare din noi? Se poate spune despre noi oare ce s-a scris despre Gaiu? Putem fi oare şi noi număraţi printre cei care sunt credincioşi adevărului şi umblă în adevăr? Să nu credem că putem îndeplini una fără alta. Trebuie să fim şi credincioşi adevărului, dar trebuie să şi punem în practică această credincioşie printr-o trăire sfântă şi evlavioasă!