24 Decembrie, 2007

Luca 2:7

Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat în iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.

În lumea creştină azi e ajunul Crăciunului. Se fac ultimele pregătiri, se merge cu colindul, se dau cadouri. Oamenii aleargă ca nu cumva să rămână ceva nefăcut de acest Crăciun. Dar se gândesc oare şi la Domnul Isus tot cu atâta interes cum se gândesc ca totul să fie pus la punct? Mă tem că nu. Mă tem că Domnul Isus nu are azi mai mult loc în vieţile oamenilor, decât a avut acum două mii de ani. Dacă atunci nu a avut loc, nici astăzi nu prea are loc în inimile oamenilor. Oamenilor nu le trebuie pe Cristos în Crăciun. Dacă El este în Crăciun, atunci trebuie să fim mai atenţi cu cei din jurul nostru, mai atenţi cu ceea ce facem pentru El. Dacă Domnul Isus nu ar fi în Crăciun, atunci oamenii cred că ar fi mai lejeri. Dacă nu s-ar fi născut Cristos, nu ar fi fost Crăciun! El este motivul pentru care lumea cântă şi se bucură, chair dacă mulţi uită de El. Să ne deschidem noi inimile şi să cântăm onoare şi slavă Domnului Isus că a acceptat să fie pus pe paie, El Regele măririi! Să nu uităm nici o clipă că El este Dumnezeu întrupat de dragul nostru. Fie şi această zi plină de har pentru fiecare din noi şi bucuria Domnului să fie tăria noastră!