26 Decembrie, 2007

Luca 2:16

S-au dus în grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pruncul culcat în iesle.

Ciobanii din Betleem nu au visat că ei vor fi pomeniţi şi după două mii de ani! Dar nu cred că a fost Crăciun fără ca ciobanii din Betleem să nu fi fost pomeniţi. Oriunde se predică sau doar se citeşte Scriptura, ciobanii sunt pomeniţi. Şi pe bună dreptate. Dumnezeu a găsit cu cale să se descopere lor, iar ei au plecat în grabă la Betleem. Ciobanii nu au pus la îndoială cuvintele îngerului, ci au mers să vadă pe Mâtuitorul. Plecarea şi mersul lor au fost grabnice, dar nu au fost zadarnice. Ajunşi la Betleem, ei au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pe pruncul culcat în iesle. Exact cum li s-a spus! Dumnezeu a dat acelor oameni un har deosebit să fie primii care să-L vadă pe Domnul Isus. Ei au fost aleşi să fie primii care să ajungă la iesle. Credem că aceşti ciobani au dat de ştire la tovarăşii lor şi la toţi cei cu care s-au întâlnit. Ce facem noi oare? Am alergat şi noi cu aceeaşi grabă să ne închinăm înaintea Celui ce-a venit în lume pentru noi? Suntem noi gata să mergem şi să răspândim vestea cea bună că Isus a venit să aducă mântuire, şi că El mântuieşte pe oricine vine la el? Să ne rugăm ca El să ne ajute să spunem pretutindeni despre Domnul Isus!