22 Noiembrie, 2006

Psalmul 117:1-2

Laudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L, toate popoarele! Căci mare este bunătatea Lui faţă de noi , şi credincioşia Lui ţine în veci. Lăudaţi pe Domnul!

Cel mai scurt psalm îndeamnă toate neamurile, pe toate popoarele să-L laude pe Domnul! Domnul este Dumnezeul întregului pământ, El a binecuvântat tot pământul, de aceea psalmistul nu s-a limitat doar la poporul legământului, ci el a chemat toate popoarele să-L laude pe Domnul. Deşi credincioşia Lui Dumnezeu este mare faţă de noi, cei ce suntem în legământ cu El, totuşi neamurile sunt incluse în chemarea la a-L lăuda pe Domnul! Aceasta arată măreţia planului Lui Dumnezeu şi al făgăduinţei făcută lui Avraam, Gen 12:3, că în el vor fi binecuvântate toate neamurile. Avraam nu a înţeles această făgăduinţă şi nici alţii după el, dar toţi aceştia au crezut pe Dumnezeu şi aceasta li s-a socotit neprihănire. Au trecut mulţi ani până când a venit Domnul Isus să declare că “atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,” nu doar pe Israel, nu doar poporul ales, ci Dumnezeu iubeşte lumea întreagă. Generaţia Domnului a fost şocată că Domnul Isus primeşte pe păcătoşi, şi că se asociază cu cei care nu aveau nici o şansă. Lor le-a arătat El bunătatea şi dragostea Lui Dumnezeu.
Bunătatea şi credincioşia Lui ţine în veci, de aceea să-L lăudăm şi să-I aducem mulţumire, căci deşi nu eram în drept, nu eram din poporul Lui Dumnezeu, El s-a îndurat de noi “neamurile” şi ne-a dat dreptul şi puterea să devenim copiii Lui Dumnezeu! Nu ştiu dragul meu dacă eşti sau nu copilul Lui Dumnezeu, dar cred că ai beneficiat de binecuvântările Lui Dumnezeu, ai avut parte de bunătatea Lui Dumnezeu, de aceea te chem să-L lauzi pe Dumnezeu, să-I aduci mulţumire şi să te apropii de El prin credinţă ca să devi copilul Lui! Cei care suntem copiii Lui să ascultăm chemarea psalmistului şi să-L lăudăm pe Domnul întotdeauna!