07 Noiembrie, 2006

Isaia 43:18

Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi.

Dumnezeu a vorbit poporului Israel prin profetul Isaia şi i-a chemat la pocăinţă, iar apoi le-a dat asigurarea că El va fi mereu cu ei. În acest verset, Dumnezeu a vrut să ia privirea poporului de la cele vechi şi să-i facă să uite tot ce a fost mai înainte. De ce oare a cerut Dumnezeu aşa ceva? Dumnezeu prevestea înnoirea tuturor lucrurilor, iar cei care urmau să fie parte din înnoire trebuiau să uite ce-a fost şi nici să nu se mai gândească la cele vechi. Apostolul Pavel a făcut de fapt acest lucru. El a renunţat la tot ce a fost şi s-a aruncat în cursa de slujire a Domnului Isus. Apostolul Pavel a considerat ca fiind gunoaie toate care au rămas în urma lui. La gunoaie nimeni nu se mai gândeşte, ci le scoate din gând şi convorbire. Ce facem noi oare? Ne uităm înainte sau ne întoarcem mereu de unde am plecat? După ce ne-a mântuit Dumnezeu, ne mai uităm la păcatele făcute înainte, sau avem privirea îndreptată spre Domnul Isus, Căpetenia şi desăvârşirea credinţei noastre? Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să nu ne mai gândim la ceea ce a fost mai înainte şi să nu ne mai uităm la lucrurile vechi pe care Dumnezeu le-a aruncat în marea uitării!