27 Noiembrie, 2006

Luca 6:46

De ce-Mi ziceţi: “Doamne, Doamne!” şi nu faceţi ce vă spun Eu?

Şi atunci ca şi acum, oamenilor le era mai uşor să declare religia lor, decât să o practice. Domnul Isus a venit să ne înveţe că nu este suficient să ne declarăm credinţa, ci credinţa trebuie să fie “văzută“ prin faptele noastre. Generaţia Domnului Isus a avut şansele cele mai mari, şanse care nu pot fi egalate. Ei l-au văzut pe Domnul Isus, au fost martori la multe din semnele şi minunile Lui, dar în loc să creadă în El, ei au găsit prilej de poticnire în El. Mulţi slujeau pe Dumnezeu doar cu buzele, urmând un ritual vechi şi credeau că este suficient, dar Domnul Isus le-a spus lor şi ne spune şi nouă că religia vorbelor nu este suficientă. Trebuie să fie un echilibru între a spune şi a face. Intrarea în cer nu se face prin vorbe, ci numai făcând voia Lui Dumnezeu, voia Lui morală şi specifică! Cei ce nu vor intra în cer, nu vor fi opriţi fiindcă nu au lucrat suficient, ci pentru că nu au fost cunoscuţi! Ei au lucrat: au proorocit în Numele Lui; au scos demoni în Numele Lui; au făcut multe minuni în Numele Lui, au strigat mereu, Doamne, Doamne, dar degeaba! Care ne va fi atitudinea noastră? Vom zice şi noi doar “Doamne, Doamne,” fără a fi gata să facem ce ne spune El? Se va limita credinţa noastră doar la vorbe? Deşi e populară această religie, Domnul Isus nu o acceptă, ci El doreşte ca noi să facem ce ne spune El. Mă rog ca El să ne dea puterea să facem şi astăzi tot ce El ne spune!